Cultură și Familie

Un fleac: am fost ciuruiti!

Prea putine evenimente din viata mea îmi sunt la fel de vii în memorie precum cele din lungile si emotionantele zile ale Revolutiei. Am citit cam tot ce s-a putut citi despre acest eveniment crucial, pe care unii nu ezita sa-l socoteasca lovitura de stat, iar altii mergând si mai departe în timp, au certitudinea ca „agenturili“ au reusit în cele din urma sa-si desavârseasca lucrarea. Sigur este ca, orice eveniment de o asemenea amploare are un punct declansator, niste necunoscuti specializati în a aprinde fitilul, câtiva conspiratori sau forte straine etc care au identificat oamenii dispusi sa provoace incendiul.

La noi, mai ales, exista convingerea ca toate vin din afara, poate si pentru ca ne-am obisnuit sa traim asteptând un ajutor, o mâna întinsa. Încrederea în noi si în fortele noastre lipsind din aliajul din care suntem alcatuiti. Aflându-ma în lunile dinaintea Revolutiei în Occident si cunoscând foarte bine anumite cercuri disidente interesate printre altele si de viitorul României, n-as spune ca mi-au fost straine câteva din ipotezele despre care se vorbea cu insistenta. Cu toate acestea, pe oameni, în strada, i-a împins disperarea si nu sentimentul ca ar fi facut parte dintr-un proiect al cuiva. Timisorenii au demonstrat ca se poate dobândi libertatea, dar ea nu putea fi pastrata fara sprijinul celorlalti, a multimilor din marile orase ale tarii care s-au solidarizat cu ei. A fost unul din rarele momente când toti îsi doreau acelasi lucru, iar solidaritatea, oaspete foarte, foarte rar prin spatiul nostru, nu era doar un cuvânt oarecare. În anii aceia, ca si astazi de altfel, suveran era zvonul, în fata caruia de cele mai multe ori palea cel mai evident adevar. Zvonurile întretineau speranta, ne dadeau de multe ori puterea de a îndura mizeria în care eram obligati sa traim. În anii aceia cumpliti, nu de caderea comunismului era vorba – caci nimeni nu o vedea posibila -, ci de sanatatea Celui mai iubit fiu al poporului.

În locul lui, oamenii s-ar fi împacat cu un dictator mai putin brutal, iar misia înlaturarii celui existent parea lasata, ca atâtea altele, în seama Celui de Sus. Asa se face ca unii îi descoperisera pe fata diferite pete suspecte, altii îi analizasera vocea si jurau ca are cancer laringian, în vreme ce o seama de impulsuri optimiste veneau de la diversele specialiste în horoscoape sau de la ghicitoarele care mai cunosteau taina unor blesteme. Oricum, era o asteptare grea, tensionata. Falsul socialism – impus la noi cu forta – a început sa dea semne de agonie pretutindeni din cauza gravelor sale carente si contradictii. Noi însa în ochii tuturor paream resemnati, dinainte învinsi, cu toate ca minerii din Valea Jiului si muncitorii brasoveni demonstrasera ca puteam fi si altfel. Si, în acele zile de decembrie, am dovedit-o din nou, iar furia revoltei, a nesupunerii, a fost pe masura asteptarii de pâna atunci. Spaimele din noptile în care balanta nu se înclinase în partea dorita, iar moartea se încapatâna sa poarte uniforma militara au fost neutralizate de bucuria unei prea scurte victorii. Caci, treptat, Revolutia a fost adjudecata de cei ce n-au avut nici o legatura cu ea, de cei ce au stiut sa stea la pânda pentru a se napusti, la momentul potrivit, asupra „prazii“. Cu alte cuvinte, la putina vreme dupa ce unii au platit cu viata ideile pentru care iesisera în strada, au început sa agonizeze si apoi sa moara si idealurile Revolutiei. Dupa douazeci de ani, tara este neguvernata, la propriu, si neguvernabila, în timp ce verbul cel mai uzual, cu acoperirea cea mai mare în fapte, este „a fura“! Propagandistii diverselor partide au instalat pe tot cuprinsul tarii mârlania si ignoranta ca reguli de viata. Se vede ca Uniunea Europeana trebuie sa aiba si o mahala. „Oamenii politici“, de fapt niste papagali în marea lor majoritate, s-au obisnuit sa repete ceea ce li se spune de „sus“, cu silinta înaintasilor lor politici care stiau pe de rost Cuvântarile celui mai iubit fiu…

„Urasc supunerea, spunea Rousseau, pentru ca e sursa tuturor relelor.“ De altfel, alegerile prezidentiale au demonstrat cu prisosinta valentele supunerii, faptul ca la noi nimic nu conteaza, totul se vinde si totul se cumpara, iar supararea nu tine mult. Între libertate si mici românul stie ce sa aleaga fara sa stea pe gânduri. Si mai mult decât atât, stie si pe cine sa iubeasca. Orice le-ai face, au, se pare, credinta si consecventa biblicului Iov. Atâta doar ca, dupa ce au fost umpluti de bube si de mizerie, binele întârzie sa se arate. Micii, sarmalele, berica, galetile, pilotele, pufoaicele, uleiul, zaharul, faina, ba chiar si frigiderele, leii si „euroii“ tin locul ideilor despre viitor, a programelor de guvernare. Presedintele proaspat ales îsi anunta victoria printr-o replica a unui personaj dintr-un film binecunoscut: „Un fleac, i-am ciuruit!…“ Ciuruitii fiind alte cinci milioane de români care nu l-au votat. Cât despre celelalte cinci milioane de români, „care au stiut sa aleaga“, erau la fel de ciuruiti: la pensii, la salarii, la locuri de munca, ciuruiti la medicamente si la taxe. De acum, însa, în viata noastra politica nu va exista nimic imprevizibil. Lupta cu securistii si cu comunistii va continua cu îndârjire, caci oamenii care au facut Revolutia nu i-au învins destul. Plus ca descendentii directi ai acestora nu trebuie sa-si piarda obiectul muncii. Capitalismul va fi construit cu si mai mult optimism, lozincile ce amintesc de defuncta „lupta de clasa“ fiind la fel de eficiente ca odinioara. Cei saraci stârniti împotriva acelor bogati care nu sunt pe placul presedintelui: „Sculati voi oropsiti ai vietii,/ Voi osânditi la foame, sus!“. Semn ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Iar la noi: totul se perpetueaza si se modernizeaza! Dar, în anii imediat urmatori, lupta îsi va pierde treptat din importanta: Parlamentul va avea o singura camera, Constitutia, de care, oricum, demult nu se împiedica nimeni, va fi asa cum o va dori arhitectul modernizarii României. Caci la noi criza economica si mizeria morala si materiala se trateaza numai cu articole din Constitutie. Iar la nevoie, mai un referendum, mai niste mici si bere, ba chiar si câte un frigider. România, sau ce va mai ramâne din ea, va trebui cautata departe, dincolo de hotarele ei. Sau, mult mai sigur, în vechile carti de istorie.
În apasatorii ani prerevolutionari, ma miram din ce în ce mai des: „Doamne, cât poate suporta acest popor!“. Acum, de când stiu prea bine raspunsul, m-am linistit: regret doar ca l-am descoperit cu atâta întârziere.

P.S. Aflu, fara surprindere, consecventa cu care ICR, si în special presedintele acestuia, dl. Horia-Roman Patapievici, promoveaza imaginea României. Dupa poneiul roz si puturicile care au umplut peretii sediului ICR din New York, dupa etapa urmatoare, când samânta unui sfânt a fost risipita în Valea Ruhrului, a venit vremea ca dl. Patapievici sa-i anunte pe spanioli prin intermediul ziarului La Vanguardia (din 6 decembrie 2009), ca si pe la noi se practica sexul oral. De parca n-ar fi fost suficienta gloria fetelor noastre raspândite în toata Uniunea Europeana. Putem avea, oare, speranta ca românii, cu toate ale lor, vor fi cândva promovati si de la brâu în sus? Înclin sa cred ca nu, câta vreme în fruntea ICR se afla unul dintre cei mai eficienti agenti electorali ai presedintelui României.

Augustin Buzura

Sursa: Revista Cultura

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Trei intrebari, la care nu aveti raspuns, sau nu doriti sa raspundeti. DE CE OARE ? De firica, sila sau vina ?
    –A.). -Stiati ca in Romania sunt inregistrati ca revolutionari la 1.01.2010 :
    1.) 21.527 revolotionari luptatori (participanti);
    2.) 2.825 revolutionari retinuti (dusi 8 – 48 h la jilava in cele mai multe cazuri );
    3.) RANITI (impuscati, ..);
    4.) RANITI IN LEGATURA CU … (mostenitori,..),
    aproximativ 25.000 REVOLUTIONARI CU CERTIFICATE . DECI NUMAI MAXIMUM 5 % SUNT CEI CE MERITA CU ADEVARAT AVANTAJELE LEGII – urmasii EROILOR MARTIRI si RANITII, restul de 95 % SUNT PARTICIPANTI . DACA LA 1.IX.2009 la un numar de 20.000 de revolutionari, se cheltuiau 440.000.000 Euro/an, numai din pensii ,alte reduceri/scutiri (taxe si impozite, chirii ptr. spatii mult reduse, drepturi speciale,etc.) maresc suma de doua ori, aproximativ 800.000.000 EURO/AN. Dar pentru 35-40.000 de revolutionari cand va fi LA 31.XII 2010 (previziune, raportata la cererile in curs de avizare), suma totala (pensii + alte drepturi) va ajunge in jur de 1,5 MILIARDE EURO/AN, bani care la sanatate sau in invatamant : AR FI FOST AUR (mai ales in invatamant, la copii, viitorul nostru).
    –B.). -Stiati ca in anexa decretului se află si doi revoluţionari – fantomă răniţi , NEMĂSCUŢI ÎN 1989 :
    * nr. decret 359 – Drăgoi Nicolae nascut in Zecca Mare la 18-06-1996, fiul lui Nicolae/Carolina CNP 1 96 06 18 354763
    * nr. decret 1098 – Ştefan Alexandru nascut in Pucheni Mosneni la 03-12-1996, fiul lui Dima / Stana = 1 96 12 03 400694 —– CURAT MURDAT, ZIS-A NEICA CARAGIALE, nu !
    –C.). -Cati oameni, saraci, fara nici o sursa de venit, someri, tarani amarati, au luat ultimii bani din casa, s-au dus si i-au schimbat in valuta si au hranit gurile larg deschise ale maharilor cu certificate false. Acum la preschimbare, alti bani, alte interese. Cati revolutionari cu certificate, amarati au luat din batatura bruma de agoniseala, au dus-o la casa de schimb valutar (ca de leii erau cam grosi si se depozitau mai greu), pentru a obtine un teren, un mic spatiu comercial sau de productie si care si acum asteapta. Cati mahari dintre revolutionari (e drept nu foarte multi) au strans averi, si-au facut relatii suspuse, relatii pe certificate ~rezolvate in asociatii~ (la mahari si la membrii familii lor). VOI I-I CUNOASTETI DESIGUR, DAR TACETI, VA E FRICA DE INGRENGATURA TICALOSITA DE RELATII DE TIP MAFIOT . Cand cineva incearca sa spuna ceva, ceilalti tac (tacerea e LASITATE DIN INTERIORUL CORPULUI SI NU FRICA), sau latra in haita, maraind cu dintii vizibili a intimidare, daca sunt cei de mai sus. -GRADINA CONSTANTIN, pres. ASOCIATIE JILAVA 89 RANITI SI RETINUTI.

  • Este clar ca trebuie organizat un referendum in Romania cu multe subiecte, acest al revolutionarilor al restituirilor al despagubilrilor celor vezi distrusi de regimul comunism dar cu burti cat trei si vile ,masini, al impostorilor care au facut avere pe spatele poporului si acum sunt marii profitori ai democratiei. Sa fie date ajutoare numai celor care au fost raniti, mortilor, cat se poate mai mult ajutor famililor acestora , caci restul au iesit la revolutie sa schimbe regimul nu sa castige averi. Sa multumeasca lui Dzeu ca are democratie acum si sunt vii. Sunt mii de studenti care intradevar sau expus pericolului in timpul revolutiei nu marsavi ca cei care au functii inalte. Sau dus la TV si a dat cu gura spunand tot felul de prostii in urma carora au murit zecii de oameni in drum , apoi astia trebuie sa fie in puscarie fiindu-mi iertata ideia!!!!!!!!!!Gata cu acordarea de drepturi financiare si materiale pentru “revolutionari”! Au trecut deja 20 de ani! E suficient! Ele trebuie acordate numai familiilor celor cazuti (raniti) efectiv pe baricadele Revolutiei. A face o fapta buna pentru cei din jur nu necesita neaparat o rasplata materiala; il respect sincer pe dl Ion Iliescu ca nu a acceptat sa primeasca favoruri pentru ca a participat la Revolutie. A trece o lege noua in Parlament, care sa retraga aceste drepturi revolutionarilor, este o proba de maturitate la care poate ajunge societatea romaneasca. Ea se adauga altor masuri restrictive ce se iau in plan economic. Nu am nimic cu adevaratii revolutionari care au avut curajul sa infrunte vechiul regim comunist. Ii respect profund pe cei care se aflau la ultimul miting a lui Ceausescu! Cati dintre ei au fost recunoscuti ca revolutionari si au primit rasplata? Foarte putini! Un revolutionar de bun simt, ar renunta de buna voie la favorurile acordate!SA RAMANA CU AVANTAJELE SI ARANJAMENTE DE PANA ASTAZI. Sa se porneasca de la momentul ~0~ sis a se inceteze cu spriritul de gasca si cu amenintari. Toti, inclusiv toti politrucii din parlament, govern. In Germania, cei ce au daramat zidul berlinului au primit avantaje? Cehoslovacia cu revolutia de catifea? Ungaria, polonia, Bulgaria? Numai la noi, toala lumea la ciolan si la pomeni! De ce nu dau o lege : de la 1 ianuarie nu se mai plateste nimic, se abroga toate drepturile discretionale. Recunoastere oficiala cu diploma de pus in rana si aducere aminte la aniversari, medalii si distinctii! Ce-i de la 1848 au primit ceva?
    PS…..scuze anticipat adevaratilor revolutionari si urmasilor lor, aici e vorba de drepturi REPARATORII.
    – GADINA CONSTANTIN pres. ASOCIATIE JILAVA 89 RANITI SI RETINUTI.I

Abonează-te la newsletter