Hoţia cu democraţia

De ce avem în fruntea ţării politicieni şi şefi de instituţii de valoarea, de calitatea, de fapt, de non-valoarea, de lipsa de calitate a lui Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Ludovic Orban, Dan Barna, Eugen Tomac, Eduard Hellvig, Gabriel Vlase, Augustin Lazăr, Laura Codruţa Kövesi, Gabriela Vrânceanu Firea, Mihai Chirica, Emil Boc, ca să-i numim doar pe cei care conduc azi România, guvernul României, Senatul şi Camera Deputaţilor, partidele, instituţiile de forţă, marile oraşe ? Cum e turcul şi pistolul, adică politicienii şi înalţii funcţionari nu pot fi mai buni decât populaţia pe care ar trebui s-o reprezinte. Aşa să fie ?

Să fie calitatea românilor care trăiesc astăzi aici de nivelul jalnic al politicienilor şi demnitarilor care-i reprezintă la Cotroceni, în Palatul Victoria, în Parlament, în parchete şi servicii, în primării şi, seară de seară, pe televiziunile de ştiri alocate ? Oricum, asta ni se induce clipă de clipă, sistematic, tenace, că noi, românii, suntem la fel de ciumeţi ca reprezentanţii noştri, la fel de imbecili, inculţi, hoţi, corupţi, mincinoşi, incompetenţi, arivişti pe sec, impostori, plagiatori ca ei.

Aproape identici cu cei care semnează pentru noi tăierea sălbatică, descreierată, dementă a pădurilor, retrocedări ilegale de tipul A.N.R.P.-Băsescu sau cele din Transilvania, înstrăinarea subsolului, a petrolului şi a gazelor, vânzarea pământului cel mai bun pe nimic către investitori străini. Noi punem ştampila pe buletinele de vot, iar cei votaţi ne vând pe câţiva arginţi, nu mulţi, pe care şi-i bagă în propriul buzunar.

De aceea am avea nevoie de D.N.A., o instituţie bazată pe o jurisdicţie de excepţie tipică unei dictaturi, de aceea am avea nevoie de protocoalele între S.R.I., D.N.A. şi celelalte instituţii, de servicii secrete supranumerice, care să-i supravegheze pe votanţii unor asemenea politicieni iresponsabili, nevolnici, corupţi şi nepotriviţi. De aceea am avea nevoie de bani din ce în ce mai mulţi de la buget pentru aceste servicii foarte speciale, care să supravegheze, să controleze o populaţie incalificabilă, detestabilă. Avem un Minister al Apărării foarte lejer, serviciul militar obligatoriu, care avea şi un rol educativ, mai ales pentru tinerii veniţi de la ţară sau din mahalalele sărace, a fost suprimat, dar Ministerul de Interne, ca şi serviciile speciale au devenit supraponderale, cu mult peste ce ar trebui să fie ele raportat la o populaţie în continuă scădere. Populaţia României scade neîncetat ca urmare a unei natalităţi foarte slabe, explicabile, şi a unei emigraţii fără precedent în istoria ţării, tragice.

Şi nu numai serviciile secrete şi Ministerul de Interne sunt supraponderale, supranumerice şi supraplătite (să nu uităm nici pensiile speciale şi pensionarii la 50 de ani), dar mai avem şi foarte multe canale de ştiri cu conţinut eminamente politic – despre unele nici nu ştim cine le ţine în viaţă, din ce bani trăiesc, sute de canale de ştiri în provincie, posturi de radio foarte politizate – toate acestea nu fac decât să lustruiască, „jos cutare ! sus cutare !” politicieni şi aleşi locali despre care se vorbeşte până la ameţeală. Dacă s-ar opri aceste oficine de prestări pur politice, deloc comerciale, majoritatea absolută a politicienilor noştri ar cădea pe loc în neantul din care au venit. E limpede că politicienii şi televiziunile care-i lustruiesc şi le dau formă şi conţinut zilnic, seară de seară, locuiesc în acelaşi borcan urât mirositor. Şi toţi cei care se pretează interesat la această sinistră comedie, politicieni şi ziarişti laolaltă, sunt indivizi fără experienţă profesională semnificativă sau dispuşi să-şi pună orice experienţă în paranteză, cu studii discutabile, doctori plagiatori, cu un profil moral pe măsură. Presa scrisă a cam dispărut, teme care privesc literatura, arta, istoria nu mai fac nici o para chioară. Educaţia şi sănătatea sunt folosite ca subiecte doar pentru a atrage sau a fideliza fraierii. Viaţa românilor se reduce la politică şi judiciarism de spitalul de nebuni.

Să nu pierdem din vedere nici mediul online, cu Google, cu Facebook, Twitter, Instagram etc., cu sute de site-uri care manipulează politic într-o direcţie sau alta prin preferinţe şi cenzură. Şi, mai ales, să nu-i uităm nici pe sociologii de provenienţă comunistă şi securistă care produc sondaje trucate, prefabricate, inventate, comandate şi plătite de unii şi de alţii, sociologi care scriu, de fapt, cele mai mincinoase editoriale politice pentru că lasă impresia că se bazează pe cifre şi pe interogarea populaţiei.

Marea descoperire recentă, cu nesfârşita discuţie în jurul demiterii Laurei Codruţa Kövesi, a scos clar la vedere rolul nefast al unei justiţii dirijate, orientate până la urmă împotriva întregii ţări. Spectacolul de suprafaţă al luptei dintre cele două tabere nu mai poate să ascundă tragedia cu care se confruntă cotidian întreaga populaţie a României, călcată în picioare de servicii secrete, justiţie coruptă şi instrumentată, presă falsă, închiriată pentru a intoxica, manipula, dezorienta.

Să revenim la prima întrebare. Bineînţeles că actualii politicieni, ca şi cei din 1989 până azi, nu reprezintă aproape deloc populaţia tăcută a României. Bineînţeles că există sute şi mii de români mai buni decât ei, mai cinstiţi şi mai competenţi, care ar trebui să reprezinte ţara în treburile publice. Actualii politicieni, ca şi restul adunăturii politice postcomuniste, nu au fost scoşi în faţă de alegeri democratice reale, ci de acele forţe obscure şi oculte care controlează România din decembrie 1989 încoace. Mai nou, aceste forţe au fost numite „stat paralel” în piaţa publică, într-o enormă adunare populară, în discursuri, de Liviu Dragnea şi de Călin Popescu Tăriceanu, respectiv preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului. Mai înainte se vorbea de Securitate, care a făcut de la bun început un contract odios de vânzare de ţară cu servicii străine, cu multinaţionale, cu mai multe puteri de ocupaţie.

Odată cu lichidarea violentă a Ceauşeştilor am ieşit dintr-un fals comunism, în fapt o teribilă dictatură a bandiţilor, proştilor şi ticăloşilor de tot felul, şi am intrat într-o democraţie de faţadă, din care nu se poate recunoaşte decât ritualul găunos şi inutil al votului. Ieşirea României din comunism a fost sprijinită masiv, cu arma în mână, de U.R.S.S., de democraţiile occidentale şi de vecinii interesaţi. Ieşirea din tragicomedia democratică în care ne găsim nu va mai fi ajutată de nimeni din exterior. Dimpotrivă. Se fură azi toată România prin alba-neagra ? Nu. Se fură cu democraţia, cu partidul şi cu votul.

Autor: Petru Romoşan

Sursa: art-emis.ro