Emblemele statului paralel

Emblema este o esență de identitate. Un simbol care ascunde o lume. O formă sublimată de autodefinire ori, dimpotrivă, de definire din afară, printr-o masivă percepție colectivă.
E suficient să vezi „secera și ciocanul” ori „zvastica”, ori „capul de mort deasupra a două săbii încrucișate” ca să se declanșeze imediat în mintea ta vaste secvențe de istorie.  Acestea sunt niște embleme împlinite, care și-au atins menirea.

Emblema prin care a ales să se autodefinească DNA este una de tip humanoid: zeița Themis. Cu balanța într-o mână și sabia în cealaltă. Comun, propagandistic, nespecific. Nimeni din țara asta, văzând statuia celebrei zeițe prin vreun muzeu ori album de artă, nu s-ar duce cu gândul la isprăvile de epurare politică și de nesocotire brutală a drepturilor omului patronate de „zeița” dreptății de la București, Laura Kovesi. Nimeni!

De aceea, emblema oficială a DNA e calpă și fără impact. Pentru că ea nu surprinde în niciun fel particularitățile instituției pe care ar trebui să o reprezinte.

Pe de altă parte însă, când vine vorba de procurorul Portocală, toate gândurile converg spre DNA. Și, prin ricoșeu, spre SRI și CSM, completând triunghiul de forță al statului paralel. Care nu doar că îl protejează indecent de abuziv pe Portocală dar și împrumută, în mentalul colectiv, trăsăturile definitorii ale acestuia: lipsă de scrupule, imoralitate, grosolănie, cinism, dispreț față de lege.

Și astfel, prin vorbele și faptele lui, procurorul Portocală devine mult mai emblematic pentru statul paralel decât grațioasa zeiță de bronz pusă să înnobileze o zeiță de mucava.

Nici cu falanga ONG-urilor sorosiste ademenite în slujba sa de statul paralel lucrurile nu stau mai bine. Cu masca blajinei societăți civile pe figură, dar cu boxuri de oțel pe degete, aceastei secte agresivo – anarhice i se poate asocia tot mai fidel, cu fiecare zi ce trece, emblematicul chip al lui Sandy – bătăușul de bătrâni.

E drept că și emblema actuală a tefeliștilor, „#rezist”, e destul de aproape de natura lor profundă. Știți care era una dintre emblemele preferate ale legionarilor? „Zăbrelele”. Nu vi se pare că diezul („#”) reprezintă tot niște zăbrele? În consonanță cu sloganurile „la pușcărie”, „DNA să vină să vă ia” și cu păpușile în zeghe plimbate,  pacifist, pe la proteste?

Mai nou, adepții lui Kovesi grupați în jurul unei pagini de Facebook ce poartă numele șefei DNA (fără ca aceasta să se dezică de respectiva pagină), dau sute de like-uri și comentează elogiativ îndemnul unui anume Ioan Moldovan „Dați-mi o pușcă cu lunetă și vă garantez că vă scap de hoți și interlopi. Garantat“. Lor ce emblemă li s-ar potrivi? Nu cumva „un Mircea Cărtărescu aprinzând un rug cu cărți”?

Se simte un val de demență pregătindu-se să pârjolească totul în jur, cu un singur scop, iresponsabil: apărarea, indiferent de preț, a statului paralel. Stat paralel pe care președintele nostru nu-l vede.

Să-l ajutăm cu niște efigii grăitoare: procurorul Portocală, bătăușul Sandy, piromanul Cărtărescu, lunetistul Moldovan. Aceștia reprezintă adevăratele embleme ale statului paralel. Simbolizând precaritate morală, violență, intoleranță, impulsuri criminale. De vreme ce niciunul dintre oamenii „de bine” ai acestei puteri („neoculte și neparalele” – cum ar psalmodia molcomul nostru Klaus) nu le înfierează inițiativele, de vreme ce Laura Kovesi apără și se lasă apărată de astfel de modele, înseamnă că merită să fie observați și băgați în seamă, măcar puțin, și de președinte.

Sau, cumva, domnia sa tocmai este ocupat să le ridice socluri?

Sursa: conteledesaintgermain.ro