De fiecare dată când sunt întrebat cum văd societatea românească mă gândesc la jocul lui Alexei Pajitnov, Tetris. Alegerea muzicală nu putea fi însă mai inspirată de-atât, “Korobeiniki” reprezentând esenţa societăţii nu numai româneşti, ci şi umană, notele urcând şi coborând precum în dansurile cazacesti de demult. Mulţi nu ştiu, sau nu-i interesează ce s-a întâmplat în realitate cu dansatorii cazaci. Au fost trădaţi, trimişi în Siberia sau executaţi?
Siberia nu ne mai este de folos, dar avem Baraganul, şi mai mult de-atât, avem “coltul negru” al societăţii, în care sunt împinşi, din naştere, oamenii “fara colturi”. Încă nu v-am lămurit…”de ce Tetris?” Deoarece sistemul e în aşa fel făcut încât să-şi susţină jucătorul, fie stat sau biserică. Piesele se potrivesc perfect : criminalitate, corupţie, sărăcie, politică, dar oricât şi oricine ar juca, e un joc ce nu va fi câştigat niciodată. Statul este inexistent, dar omniprezent…Inexistent la nevoile cetăţeneşti, la nevoile cele mai simple ale unui om, inexistent la răspundere, dar omniprezent la răzvrătire, fie ea economică, politică sau socială.
Pe lângă asta, sistemul se contracta şi se extinde pentru a permite un anumit nivel de presupusă „libertare” asupra subiecţilor săi, astfel, din 4 în 4 ani sau în 8 ani apăr anumiţi candidaţi politici noi, curaţi, fără pată, fără trecut, dar în acelaşi timp şi fără viitor, căci păpuşa are sfoară doar câtă-i dă stăpânul. Interesul celor ce conduc sistemul e să ofere o iluzie a democraţiei; în cele din urmă, slab nu este cel oprimat, ci acela ce se consideră liber pe nedrept. Şi de am vota în fiecare an, am avea aceleaşi opţiuni fără sens, aceiaşi candidaţi mânjiţi cu sânge, aceleaşi triburi de votat…nu există diferenţă de la an la an sau de la generaţie la generaţie. Cei predispuşi să candideze la diferite posturi sunt trecuţi prin diverse teste, filtre, în cele din urmă rămâne oaia neagră, unsă cu vopsea albă la tv.
Mulţi dintre voi aţi observat campaniile împotrivă cancerului la sân, cancerului la prostată, aproximativ 15000 români murind de aceste afecţiuni anual, majoritatea peste vârstă de 50 de ani în cazul bărbaţilor, media 30 în cazul femeilor. Insa, nimeni nu vorbeşte despre cei 75% din români deprimaţi, sau suferind de boli psihice, induse de o alimentaţie proastă, stres cronic sau alte elemente pur şi simplu create si chiar induse de acest sistem.
Intrarea în Uniunea Europeană este o altă mare greşeală, poporul având de suferit cel mai mult din această afacere. Peste cinci sau zece ani toţi vor privi la masa romanului şi vor vedea peşte englezesc, brânză poloneză, salam unguresc, legume din bulgaria, băuturi franţuzeşti şi, evident, coca-cola. Nimeni nu se va întreba ce s-a întâmplat cu pâinea dulce, românească, dar toţi se vor minună la „Noul om European”, aşa cum a fost în Uniunea Sovietică „Noul om Sovietic” , „Noul om Yugoslav” si ştim toţi ce s-a întâmplat acolo : ţări de granit transformate în republici bananiere.
Între timp, noua, românilor, ce ne rămâne de făcut?
Să dansăm ceardaşul pe Dunăre…
Dr Kruger
sursa: fight4romania.com
Adauga comentariu