Abandonăm limba latină – ștergem istoria națională

O răscruce în prostirea noastră programatică a apărut în 2016, cînd un personaj mai puțin cunoscut în politica românească și în educația națională a rămas nepăsător la un memoriu semnat de sute de intelectuali de prestigiu, între care și conducătorii Academiei Române. Nu știu ce hram a purtat un inginer electronist ajuns ministrul Educației.

Mă refer la legăturile sale cu istoria și literele, cu științele umaniste și cu sentimentul de patriotism. Legăturile inginerului electronist cu istoria Românei și cu educația îmi scapă. Poate că a fost în situația similară unui programator pus să asiste la o naștere de tripleți. Probabil că Adrian Curaj a socotit limba latină un fel de buton sau un circuit care poate fi evitat sau la care se poate renunța. Vom vedea ce se va alege de Adrian Curaj și dacă va avea un loc în istorie. Sigur va fi ministrul care, după ce valurile acestea tulburi se vor liniști, va fi trecut responsabil de scoaterea limbii latine din programa școlară. Sigur, Adrian Curaj nu s-a trezit noaptea și a scris pe o hîrtie visul cu scoaterea limbii latine. Un colectiv de cercetători și români făcuți parcă din programele de calculator, a meditat, a cumpănit și a formulat propunerea cu renunțarea la limba latină. Nu vreau să le dau numele. Dacă aș face-o, i-aș expune oprobiului public. S-ar putea trezi înjurați sau fluierați sau tratați cine știe cum. Compatrioții noștri sunt imprevizibili. Cînd te aștepți să se ridice, se lasă copleșiți de lene și nepăsare, iar cînd ar trebui să cadă pe gînduri sau să viseze ei, pun mîna pe par. Pe numele ministrului din fantomaticul guvern Cioloș în 2016 apasă, însă, refuzul de a răspunde intelectualilor români și unei mișcări importante declanșate pentru menținerea limbii latine în programa școlară.

Ce fel de absolvenți de liceu vom avea? Unii care cred că trebui să dăm jos statuile lui Decebal și Mihai Viteazul, ale lui Ștefan cel Mare și Avram Iancu și să începem ziua națională îngenunchind cu pumnul ridicat în apărarea demnității romilor rămași analfabeți? Care va fi nivelul cultural și intelectual al celor tineri? Să știe Call of duty și alte zece jocuri pe calculator, douăzeci de melodii hip-hop sau mixaje de muzică electronică, iar educația lor estetică să se reducă la o pereche de  jeanși rupți în cur și la genunchi și la trei tatuaje vulgare pe umeri, pe brațe și pe coapse! Iar elitele românești să susțină numai originile noastre neanderthaliene. Iar profesorii să scrie „miau“ ca pisica și să vorbească numai ca Vela și ca Ion Ștefan-Grindă sau ca Mitică Dragomir.

Oameni buni! Renunțarea la limba latină este ca o ignorare a unei părți din biografia fiecăruia, ca o ștergere a copilăriei, ca un salt direct în primitivismul lumii moderne. Părăsim și fondul principal de cuvinte al părinților și strămoșilor noștri, și gramatica, ne considerăm moderni cu prescurtările și behăiturile electronice, și cu renunțarea conștientă și programatică la identitate, la disciplina în gîndire, la apartenența romanică. Fără o întîlnire cu limba latină, ne plasăm în lumea tractoriștilor europeni, a șoferilor americani și a vînătorilor africani și suntem gata să schimbăm locul, continentul și profesiile după cum schimbă oile strunga și măgarii turma. Adică, să ne integrăm unui modernism cretin, renunțînd la istorie, la cultura care se reazemă pe limba română, renunțînd la farmecul diacriticelor și la poezia etnografică a ținuturilor românești.

Tristă și îngustă politică educațională! Parcă ar urmări deznaționalizarea tinerei generații, parcă am fi doar niște caricaturi ale urmașilor Romei, nu niște europeni capabili să apere, prin limba romană, identitatea bătrînului continent.
Dacă un dobitoc fanatic, vorbitor de limbi neaglutinate, ar fi pus la cale o asemenea dezmoștenire intelectuală a tinerilor români, ne-am fi revoltat și am fi socotit asta un atac la adresa ființei românești. Așa, niște prețioși de-ai noștri, sfertodocți cu diplome sonore, au pus la cale tot ce urmăresc și dușmanii României. Adică ștergerea latinității noastre din mințile celor care locuiesc aceste pămînturi!

„Cetățean român de mai mare rușinea” ar putea fi doar o sintagmă de trecut în dreptul numelui celor care au decis această măsură anti-românească!

În 1534, Tranquillo Andronico notează că „Valachi nunc se Romanos vocant” („Valahi acuma se numesc români”). Noi ne-am dat dracului ! Ni se pare că este suficient dacă putem bombăni „We are romanians!“ Suntem culți și la gară, și pe stradă și la bibliotecă ne este suficient să ne tragem de curea cu oricine.

Post scriptum: Cine este Adrian Curaj?

„Adrian Curaj (n. 14 octombrie 1958, București, România) este un inginer electronist, care a îndeplinit funcția de ministru al educației în guvernul Cioloș (17 noiembrie 2015 – 5 iulie 2016).[1] A absolvit Facultatea de Electronică și Telecomunicații a Universității Politehnica din București (1983) și deține un doctorat în Sisteme Automate, la aceeași universitate (1998).

A absolvit un Master în Administrarea Afacerilor, la Institutul de Administrare a Afacerilor din București (ASEBUSS), în parteneriat cu Universitatea Washington din Seattle (2003). De asemenea, a obținut un certificat în Administrarea Afacerilor – Global Management Program, la Institutul de Administrare a Afacerilor din București, în parteneriat cu Kennesaw State University (2003).[2] Este profesor la Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica din București (din 1998), precum și Șeful Catedrei UNESCO pentru Politici în Știință și Inovare la Școala Națională de Studii Politice și Administrație Publică (SNSPA).[3] Adrian Curaj este, din 2010, directorul Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI).[4] Este coordonator sau expert/ consultant în proiecte de cercetare/dezvoltare, finanțate de Banca Mondială, UNESCO, UNIDO, ETF (European Training Foundation) și Comisia Europeană. De asemenea, este membru al unor asociații/ fundații/ structuri profesionale precum: Comitetul de Conducere al Comisiei Fulbright, Comisia Națională a României pentru UNESCO, Asociația Română pentru Clubul de la Roma (ARCoR)[5], Fundația Principesa Margareta a României (membru al Consiliului Director)[6], Asociația Română a Managerilor și Administratorilor de Cercetare, EUROSCIENCE – European Association of Researchers.[7] Pentru rezultatele de excepție obținute în domeniul cercetării, pentru creșterea rolului și importanței cercetării românești pe plan internațional, în anul 2000, Adrian Curaj a fost decorat de către Președintele României cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Ofițer.[8] De asemenea, în 2009 și 2013, acesta a câștigat medalii de aur la Expoziția Internațională de Invenții de la Geneva, iar în 2014 a fost inclus de revista Foreign Policy Romania în Top 100 oameni care mișcă țara în direcții bune – pentru secțiunea „Inovare”.[9] Adrian Curaj este unul dintre inițiatorii și susținătorii proiectului ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics) de la Măgurele, cel mai mare laser din lume[10], cu un impact major asupra domeniului CDI din România și Europa, asupra sistemului de educație, dar și a mediului economic și social din zona de sud a Bucureștiului.[11]

În anul 2016, Adrian Curaj a fost numit Înalt Reprezentant al Primului Ministru pentru dezvoltarea ecosistemului bazat pe știință, inovare și antreprenoriat asociat infrastructurii paneuropene ELI-NP.[12] (preluare Wikipedia, nu din Enciclopedia Britanica unde nu figurează)

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul