C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

De ce a fost asasinat Nicolae Ceaușescu?

Cum ar fi ieri, în ziua de Crăciun a anului 1989, președintele României a fost asasinat. Cadavrul lui a fost înfășurat într-un covor, azvârlit într-un elicopter aparținând Armatei, descărcat pe stadionul Steaua, pierdut, regăsit apoi și îngropat în cimitirul Ghencea.



Într-un coșciug pe capacul interior al căruia Gelu Voican Voiculescu a scrijelit semne cabalistice. De ce a fost asasinat? Care e motivul real?Înainte de a identifica o explicație, este cât se poate de normal să remarcăm faptul că în acel an, 1989, s-au prăbușit practic ca la comandă toate regimurile din Europa Centrală și de Est, fiind măturați de la conducere, fără excepție, toți liderii Partidului Comunist. Singurul asasinat în tot acest spactacol concertat a fost Nicolae Ceaușescu.

La începulul deceniului următor, s-a destrămat Uniunea Sovietică și o serie de foste republici s-au separat de Moscova, în cele mai multe dintre acestea producându-se și schimbări semnificative la vârf. Dar niciunul dintre conducători nu a fost asasinat. De ce doar în România am asistat la un asemenea eveniment sângeros, și încă în ziua de Crăciun? Pentru a identifica motivul, una dintre soluții este să încercăm să eliminăm diverse scenarii.

Semnele cabalistice făcute pe coșciug de către Gelu Voican Voiculescu și asasinarea lui Ceaușescu sub forma unui simulacru de proces și a unei execuții sumare, vezi Doamne în numele poporului, care a avut loc fix în ziua de Crăciun, ne-ar putea conduce la presupunerea că am avut de-a face cu o jertfă rituală. Așezată la temelia unei noi zidiri. O jertfă menită să asigure trăinicia unui nou tip de stat. Atunci poate așa părea. Acum, din perspectiva celor 29 de ani care au urmat, știm cu certitudine că explicația nu trebuie căutată în acest tip de mistică. E clar că echipa care a preluat conducerea statului nu a dorit să o rupă în mod radical cu trecutul. Ci doar să preia conducerea și să cosmetizeze regimul comunist. De aceea, cei mai mulți componenți erau comuniști. Și încă dintre cei mai înrăiți. Școliți la Moscova. Și documentați într-o măsură mai mică sau mai mare de legături vinovate, trădătoare, cu servicile secrete sovietice. Deci, prin prisma rezultatelor și a modului în care, treptat, s-a produs o schimbare, putem elimina acest scenariu al sacrificiului ritual.

O altă marotă intens vehculată, în special de reprezentanți de frunte ai fostei Securități și împărtășită asiăzi și de adepții noi Securități, este că Ceaușescu a fost asasinat, pentru că trebuia pedepsit. Trebuia pedepsit de Moscova, pentru că a fost copilul rebel al lagărului socialist, nemaiacceptând ca România să participe la manevrele militare ale Tratatului de la Varșovia, condamnând invazia în Cehoslovacia din 1968 și întreținând relații mult prea apropiate cu guvernele lumii libere. Dar și cu China, care se opunea din ce în ce mai tranșant hegemoniei Uniunii Sovietice. Un argument suplimentar ar putea fi și faptul că cei mai mulți membrii ai echipei care preluau puterea în decembrie 1989 erau agenți ai unor servicii secrete sovietice, care fuseseră eliminați cu brutalitate de Ceaușescu din conducerea statului comunist. Nici această explicație nu ține. Într-o situație asemănătoare s-a aflat, ca să dau doar un singur exemplu, și primul comunist al Albaniei. Iar acesta nu a fost asasinat. Ce ar fi câștigat Moscova, printr-o decizie de a-l elimina pe Ceaușescu printr-o crimă evidentă? Nu avea ea oricum posibilitatea, manevrându-și numeroșii agenți implantați la București, să găsească un succesor convenabil al lui Ceaușescu, fără ca acesta să fi fost în prealabil împroșcat de gloanțe? Nu exista deja un asemenea succesor în persoana lui Ion Iliescu? Pentru mine, cel puțin, cade în mod evident și acest scenariu.

Un al treilea scenariu, nu neapărat în ordinea importanței, este că Ceaușescu trebuia executat în mod exemplar chiar din perspectiva Occidentului, întrucât refuza să se mai îndatoreze la Fondul Monetar Internațional și intenționa, în parteneriat cu alte state, în special nealiniate, să întemeieze la concurență un nou fond internațional, mai accesibil statelor în curs de dezvoltare. Nu rezistă nici această explicație, întrucât, odată Ceaușescu îndepărtat, încă de la mijlocul zilei de 22 decembrie 1989, el nu mai avea posibilitatea, indiferent în ce peșteri s-ar fi ascuns, dacă s-ar fi ascuns, să pună piatra de temelie a unui nou și mare fond internațional, care să lipsească Statele Unite de posibilitatea de a manevra guvernele țărilor mai puțin dezvoltate ale lumii.

Există și scenariul cel mai des invocat de către „emanații Revoluției”, potrivit căruia Ceaușescu, deși a fugit în mod rușinos cu un elicopter de pe clădirea Comitetului Central, părăsind practic pupitrul de comandă al puterii, și în ciuda faptului că a fost capurat două-trei ore mai târziu, era încă suficient de puternic pentru a răsturna situația. Prin intermediul cui? S-a spus că prin intermediul teroriștilor de orgine română. Fără ca vreun terorist să fie vreodată prins și deferit Justiției. Sau a teroriștilor altor state, în special din lumea arabă, care au fost antrenați pe teritoriul României și s-ar fi aflat într-un parteneriat direct cu dictatorul. Dar nici urmă de acești teroriști nu a existat. În schimb, au fost identificați mii de „turiști” sovietici, exclusiv bărbați, traversând în lung și în lat România în autoturisme Lada. Dacă aceștia s-ar fi aflat cumva în parteneriat cu Ceaușescu, cu certitudine el ar fi fost smuls din ghearele consipiratorilor și reinstalat la putere. Dar comandourile sovietice nu au schițat nici cel mai mic gest în acest sens. Și, în plus, au rămas pe teritoriul României până în august 1990, când, în fine, cedând unor insistențe, Ion Iliescu a contactat prin firul roșu Moscova, solicitând rechemarea comandourilor la vatră.

A existat și un alt scenariu intens vehiculat și care a condus până la urmă la arestarea și încarcerarea capilor Securității și Armatei. Și anume că, de fapt, Securitatea, prin Iulian Vlad, făcea un joc dublu, ea rămânând de fapt fidelă lui Nicolae Ceaușescu. Sau Armata, dacă ne gândim la faptul că, înainte de a fi fost asasinat, dictatorul comunist a fost captiv într-o unitate militară. Sau și Securitatea și Armata, pentru că altfel cum s-ar explica – nu-i așa? – faptul că ambii reprezentanți au fost arestați și încarcerați la sfârșitul anului 1989? Acest scenariu nu rezistă nici celei mai rudimentare analize. Securitatea sau Armata și, evident, împreună, amândouă, dacă ar fi dorit, i-ar fi putut mătura în câteva minute pe conspiratori din sediile Comitetului Central, Televizunii Române și MApN și în niciun caz nu ar fi pactizat cu demonstranții.

Să mai notăm, pentru a completa acest tablou, că în România nu a avut loc o revoluție anticeaușistă și anticomunistă, pentru că, dacă așa ceva s-ar fi întâmplat, în fruntea statului nu ar fi putut veni atât de mulți reprezentanți de seamă ai fostului regim comunist. Dacă ar fi fost revoluție, revoluționarii nu ar fi permis așa ceva. Dar un val revoluționar cu certitudine a existat. La Timișoara, la București și în alte orașe au fost mii de cetățeni, care au crezut în mod sincer că pot răsturna cu pieptul gol prin simpla lor voință, prin curajul de care au dat dovadă, un regim mizerabil.

Și tocmai aici trebuie căutată explicația asasinatului. O lovitură de stat s-a suprapus peste o stare revoluționară. Cine trebuia să câștige? Dacă ar fi fost anunțată în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 capturarea lui Ceaușescu, atunci altul ar fi fost rezultatul evenimentelor din acele zile. La putere s-ar fi instalat reprezentanți autentici ai cetățenilor, care, din capul locului, ar fi instaurat instituții cu adevărat democratice și ar fi lăsat cu adevărat liber diversele segmente cetățenești să-și alcătuiască partide politice democratice, acestea urmând să intre între ele într-o competiție liberă. Cursul evenimentelor însă a fost deturnat de o mână de vechi comuniști, care, transformându-se aproape ad-hoc într-o conspirație, au decis să pună ei înșiși mâna pe putere. Pentru a reuși însă, trebuia ascuns faptul că Ceaușescu a fost capurat încă de la bun început, și au mai trebuit să moară peste o mie de oameni în așa-zisele bătălii cu „teroriștii”.

Iar Nicolae Ceaușescu, cu certitudine afirm acest lucru, a fost asasinat atunci când conspiratorii au ajuns la concluzia că stăpânesc pârghiile puterii. Decizia fatală a fost luată tot în ziua de Crăciun, în toaleta aferentă cabinetului ministrului Apărării Naționale. În timp ce unul dinte conspiratori, de teama de a nu exista veodată o înregistare, trăgea de zor apa la closet. Ceaușescu a fost asasinat pentru că, dacă ar fi fost lăsat în libertate sau supus unui proces, așa cum scrie la carte, ar fi vorbit. Și i-ar fi arătat rând pe rând cu degetul pe conspiratori. Având în vedere faptul că avea o memorie fenomenală, el ar fi putut oferi opiniei publice interne și externe toate informațiile și dovezile necesare, pentru a nu mai exista niciun dubiu asupra faptului că se producea pentru început o restaurație de esență comunistă și extrem de convenabilă Moscovei.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: sroscas.ro

Lazăr, revocare. Toader: Este imposibil de înțeles

Tudorel Toader a anunțat, în această dimineață, ce va face în cazul procurorului general Augustin Lazăr.



“Spuneam că astăzi voi trimite la președintele Republicii solicitarea, oficială evident, de revocare din funcție a procurorului general al României. Veți putea spune că au trecut aproape două luni de zile. Dumneavoastră cunoașteți procedurile care s-au derulat până în prezent. Știți că procurorul general trage de timp, nu e un secret pentru nimeni.

Personal, chiar poate fi înțeles, dar ca procuror general este imposibil de înțeles pentru că s-a adresat Curții de Apel la contencios administrativ dn Alba Iulia ca persoană fizică, la dânsul acasă, dar eu am evaluat nu persoana fizică, ci procurorul general. Nu m-am referit la viața personală, privată, nu e treaba mea și nici nu ar fi corect, m-am referit la deficiențele manageriale de care domnia sa a dat dovadă. Secția de procurori, chiar dacă a dat un aviz negativ, s-a referit tot la procurorul general și nu la persoana fizică.

La Alba Iulia a cerut ca instanța europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene să spună dacă ministrul poate evalua, cerere care evident a fost respinsă. Instanța a declinat competența la Curtea de Apel București care a declinat înpoi la Alba Iulia și a apărut acel conflict negativ de competență, nu știu dacă era previzibil sau nu, dar regulator de competență este instanța superioară comună, ceea ce înseamnă Înalta Curte care va decide cine este comepetent să soluționeze cererea de verificare, constatare a legalității sau nelegalității raportului de evaluare. Instanța supremă va decide, nu știm cum, va motiva, va trimite dosarul și vom intra probabil în ianuarie februarie”, a declarat ministrul Justiției.

“A solicitat ceva ce nu are legătură cu cauza”

“Mai mult a ridicat o excepție de neconstituționalitate, dar nu a criticat, nu a cerut Curții Constituționale să verifice dacă ceva din legea care dă ministrului Justiției competența evaluării procurorului general este în acord cu Consituția. A solicitat ceva ce nu are legătură cu cauza, ceva ce nu are legătură cu ceea ce vorbim noi, ca instanta Constituțională să spună dacă poate fi sesizată instanța de contencios administrativ de către persoana fizică sau de către persoana care coordonează, conduce Parchetul General.

Acum dacă o persoană fizică sau conducătorul instituției poate sesiza instanța de contencios administrativ, sigur este o problemă pe care dacă unii nu au înteles-o va fi clarificată. Nu are legătură cu raportul de evluare, nu are legătură cu procedura derulată în baza acelor articole 52, 54 din legea specilaă, nu arelegătură cu articolul 132 din Constituție, nu are legătură cu decizia 358 a Curții Constituționale. Așadar consider că această procedură, această manieră de tragere de timp, neavând legătură cu fondul cauzei, cu rapoortul de evaluare și procedură de revocare, astăzi voi trimite la președinte solicitarea, demersul oficial de revocare din funcție bazându-mă pe trei componente: raportul de evaluare în baza legii, articulul 132 din Constituție, decizia Curții Constituționale 358″, a declarat Tudorel Toader.

Autor: Nicolae Ionescu

Sursa: dcnews.ro

România a înregistrat producţii agricole record

În materie de agricultură şi industrie alimentară anul 2018 poate fi socotit unul al paradoxurilor. A fost un an al producţiilor agricole record, dar şi al importurilor de produse agroalimentare record, o situaţie pe care autorităţile ar trebui să o aibă în vedere.



Veştile bune: România ocupă în acest an locul 3 în Europa la producţia totală de cereale, cu 31,890 milioane tone, şi locul 4 la producţia de grîu, cu 10,247 milioane tone. La porumb, cu o producţie de 18,9 milioane tone, şi la floarea soarelui, cu 3,3 milioane tone, România se află pe primul loc în Europa. La porumb am depăşit Franţa, care a avut o producţie de 12,5 milioane tone. La floarea soarelui producţia este aproape dublă faţă de a următoarei clasate, Bulgaria, cu 1,8 milioane tone.

Veştile mai puţin bune: În primul semestru din 2018, importurile României au totalizat 40,2 miliarde de euro, din care 8,2% au fost importuri de alimente – 3,3 miliarde de euro. Această valoare nu a mai fost consemnată după 1989 şi este dublă faţă de cea din semestrul I 2008. Exporturile agroalimentare ale României în prima jumătate a anului 2018 au fost de doar 2,2 miliarde de euro, rezultând un deficit comercial de 1,08 miliarde de euro, un alt record istoric.

În anul „de vârf” al economiei, 2008, importurile agroalimentare din primul semestru însumau 1,6 miliarde de euro. Apoi au urcat constant, trecând pragul de două miliarde de euro în prima jumătate a anului 2013 şi ajungând la 2,9 miliarde de euro în aceeaşi perioadă din 2016.

Patronatele din agricultură spun că infrastructura de depozitare cu atmosferă controlată a produselor agroalimentare poate menţine cel mult 40% din producţia naţională, iar restul, fiind imposibil de depozitat pe termen lung, se vinde imediat după recoltă sau se livrează la export. Din această cauză, în fiecare an, România importă masiv mâncare în lunile de iarnă şi primăvară, reechilibrând apoi – în lunile de vară şi toamnă – balanţa exporturi/importuri.

Singurul an în care balanţa comercială cu produse agroalimentare a înregistrat un excedent (exporturi mai mari decât importurile) a fost 2015, pe fondul unor livrări-record de cereale pe pieţele externe.

De altfel, situaţia din sectorul agroalimentar se bucura de o atenţie deosebită din partea BNR încă din februarie, când, în raportul asupra inflaţiei, era analizată performanţa sectorului.

Potrivit BNR, principalele dezechilibre identificate vizează patru categorii de produse: legume şi fructe, cafea şi cacao, lapte şi produse lactate, respectiv carne şi preparate din carne. „Deşi există situaţii (fructe exotice, cafea, cacao) în care contribuţiile la deficitul comercial pot fi privite ca având un caracter firesc, explicabil pe seama condiţiilor climaterice ale ţării noastre, în majoritatea cazurilor deficitele ascund probleme de competitivitate de natură structurală, care afectează lanţul de producţie, în special în amonte. Astfel, în cazul grupei de fructe şi legume (care explică o treime din deficitul comercial generat de mărfurile alimentare) este surprinzătoare contribuţia dominantă a produselor cu tradiţie pe plan local, precum mere, struguri, tomate, cartofi. Făcând abstracţie de influenţa factorului sezonier, la toate aceste culturi, producţia din ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scăzut, fenomen asociat, în primul rând, absenţei unor câştiguri în planul randamentelor, la care se adaugă restrângerea, în general, a suprafeţelor cultivate, inclusiv a suprafeţei serelor”, se preciza în documentul BNR.

În ceea ce priveşte alimentele de origine animală, în principal reprezentate de categoriile „carne şi produse din carne”, respectiv „lapte şi produse lactate” (cu contribuţii la deficitul total de 13 la sută şi respectiv 11 la sută), se remarcă, pe lângă reducerea continuă a efectivelor, gradul excesiv de fragmentare a fermelor zootehnice. Situaţia se răsfrânge asupra capacităţii investiţionale a fermierilor, deci a randamentelor obţinute, producţia sectorială fiind, în plus, afectată de spaţii insuficiente de colectare, depozitare şi transport. Astfel, incapacitatea de a livra către verigile superioare ale lanţului de producţie marfă în conformitate cu cerinţele de ordin cantitativ şi calitativ ale acestora caracterizează nu doar segmentul vegetal, ci şi domeniul zootehnic.

Agricultura a avut nu numai producţii record, ci şi rate foarte bune de absorbţie a fondurilor europene, de 99% – care înseamnă peste 6 miliarde de euro anul trecut şi în acest an.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, pare să marşeze pe irigaţii şi pe refacerea sistemului, primii paşi fiind făcuţi în acest an. Daea spune că pentru refacerea sistemului de irigaţii până în 2020 ministerul dispune de peste 1 miliard de euro, din care a cheltuit doar 70 de milioane.

Un alt eveniment major în agricultură a fost preluarea în concesiune a Insulei Mari a Brăilei şi aciziţionarea Agricost de către compania Al Dahra din Emiratele Arabe Unite. Compania arabă a anunţat că intenţionează să investească încă 500 de milioane de dolari în România, în următorii cinci ani, în diverse sectoare.

Preluarea Agricost a fost estimată la 200 de milioane de euro şi a fost semnată în martie, fostul acţionar Constantin Duluţe rămânând cu o participaţie minoritară.

Obiectivul Al Dahra este de a atinge o producţie anuală de un milion de tone metrice de cereale şi furaje combinate până în anul 2022. În paralel, planurile de expansiune ale companiei din Emiratele Arabe Unite tind spre dezvoltarea unui punct de colectare a cerealelor cu silozuri cu o capacitate de gestiune a două milioane de tone de cereale de diferite tipuri, implementarea a cinci instalaţii de deshidratare şi de granulare a furajelor, precum şi achizişionarea unui punct de operare în Portul Constanţa, pentru a-şi facilita exportul de cereale şi importul de îngrăşăminte.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că, date fiind producţiile realizate, România începe să capete o voce distinctă în Uniune; în 2018 am susţinut poziţia Franţei şi a Germaniei în privinţa Politicii Agricole Comune, solicitând ca bugetul UE destinat agriculturii să fie menţinut la acelaşi nivel, după Brexit.

Comisia a propus, la începutul lunii mai, reducerea bugetului Politicii Agricole Comune cu 5%, pana la 365 de miliarde de euro. Proiectul de buget pe termen lung prevede pentru 2021 – 227 un sprijin pentru fermieri de 232 miliarde de euro, cu circa 30 de miliarde mai puţin decât în actualul exerciţiu financiar.

În agricultură activează în prezent peste 12.700 de companii specializate în cultivarea plantelor, cu creşterea animalelor se ocupă peste 3.200 de firme, iar în sectorul activităţilor agricole mixte activează 1.272 companii.

Cele mai mari afaceri din agricultură, arată studiile de specialitate, sunt realizate în judeţele Timiş (2,85 miliarde de lei), Călăraşi (2,54 miliarde de lei), Constanţa (1,93 miliarde de lei), Buzău şi Satu Mare cu afaceri de câte 1,6 miliarde de lei fiecare.

Sursa: romanialibera.ro

Colonelul SRI Ion Dedu a dat de pământ cu statul român

Colonelul SRI Ion Dedu, care de fapt a deținut o funcție de general, a fos scos forțat în rezervă de către Serviciul Român de Informații în 2015.



Ca o consecință a faptului că a reclamat faptul că instituția încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale omului și, ca atare, încalcă legile statului. A acționat SRI în judecată, nu a avut parte de un proces corect și echitabil și, ca urmare, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului.

Colonelul Ion Dedu a câștigat zilele trecute la CEDO, unde s-a constatat că autoritățile României, inclusiv cele judiciare, i-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale, inclusiv dreptul la liberă circulație. Relevant este că CEDO a constatat că judecătorii desemnați să soluționeze acest caz s-au afat sub influența Serviciului Român de Informații.

Este a doua victorie relevantă a unui fost ofițer SRI împotriva statului român, după cea a faimosului căpitan Constantin Bucur, decedat chiar înainte să i se se facă dreptate.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: corectnews.com

Toader: Vreau să îi arăt președintelui că nu există nelegalitatea la care s-a referit

Tudorel Toader a făcut câteva anunțuri importante la emisiunea Sinteza Zilei,duminică, 23 decembrie, privind eliberarea Elenei Udrea, revocarea lui Augustin Lazăr, dar și retrimiterea propunerilor la șefia DNA către Klaus Iohannis. 



MĂ BAZEZ PE CONSTITUȚIE
Tudorel Toader a anunţat când va trimite preşedintelui Klaus Iohannis documentele cu privire la revocarea lui Augustin Lazăr.

„În data de 27 decembrie dimineața, voi trimite preşedintelui Klaus Iohannis, documentele privitoare la revocarea lui Augustin Lazăr. Eu am pregătit actele. Mă bazez pe 132 din Constituție.

Mă bazez pe raportul de evaluare pe care l-am făcut, mă bazez şi pe clarificările aduse prin decizia CCR 358.

În opinia mea, nu putem călca în capcana pe care încearcă să o promoveze procurorul general, trăgând de timp în speranţa că va ieşi la pensie sau că îşi va încheia mandatul de procuror general”, a declarat ministrul justiției la Antena 3.

De asemenea, Tudorel Toader a anunțat ce va face cu propunerile pentru șefia DNA.

„Revin la Klaus Iohannis cu cele cinci vechi propuneri pentru conducerea DNA. Da, sunt aceleași propuneri, inclusiv Adina Florea. Vreau să îi arăt președintelui că nu există nelegalitatea la care s-a referit”, a accentuat ministrul.

AȘA SPUNE LEGEA

Elena Udrea și Alina Bica își vor petrece Crăciunul în familie, după ce ministrul Justiției Tudorel Toader a anunțat că a semnat, deja, actele de eliberare pentru fostul ministru al Dezvoltării, dar și pentru  fosta șefă a DIICOT.

„Acum documentele au ajuns la Ministerul Justiției și au fost semnate. Imediat procedăm la traducere, apostilare și transmitere”, a spus Tudorel Toader, sâmbătă, 22 decembrie.

Ulterior, avocatul Elenei Udrea, Veronel Rădulescu, a declarat, citat de Antena3:

„Se trimit prin curier diplomatic. Ar putea să ajungă până luni, dar poate să dureze și mai mult. Este un termen optimist, certitudini în aceste situații nu poți avea. Imediat ce vor ajunge documentele, este vor fi puse în aplicare”.

Elena Udrea va fi eliberată din închisoare, după ce judecătorii de la Înalta Curte au decis suspendarea pedepsei de șase ani de închisoare în dosarul „Gala Bute”.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a venit cu explicații de ultimă oră privind semnarea actelor prin care Elena Udrea va fi eliberată din penitenciarul din Costa Rica.

„Așa spune legea. Am semnat pentru că tribunalul de executare din Capitală a decis că nu mai avem putere să menținem decizia. Eu ce era să fac, să nu semnez documentele? Este o obligație legală. Ce mi-ar fi zis mie românii că Înalta Curte spune se suspendă și ministrul Justiției spune nu, stai acolo. Ăla era un abuz pe față”, a afirmat ministrul Tudorel Toader.

UN ACT DE SFIDARE

În urma deciziilor nelegale ale Liviei Stanciu, fostă președintă a Înaltei Curți și a Cristinei Tarcea, actuala președintă, CCR constată nelegalitatea și Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să elibereze pe cei care au fost condamnați în baza completelor nelegal constituite.

Ministrul Justiției a vorbit, duminică seară, la Sinteza Zilei pentru prima data despre această hotărâre. 

„Justiția trebuie să rămână în slujba cetățeanului, trebuie să îi apere drepturile și judecățile, să îi protejeze valorile fundamentale. După doi ani de zile am văzut și bune și rele. Trebuie să scoatem adevărul la suprafață (…)

Dacă vrem să rămânem la nivel de principiu, orice procuror trebuie să știe că face parte din autoritate și nu face parte nici din puterea legislativă și nici din puterea executivă, nu se paote substitui.

Decizia privind conflictul juridic, trebuie să zăbovim mai mult. La ministerul Justiției am motivat conflictul juridic de natură constituțională. Dacă legea încă din 2014 spune că acel complet din 5 se trage la sorți, se trage aleatoriu, nu poți să vii oricine ai fi să alegi pe cine vrei.

Dacă vrem să rămânem la nivel de principiu, orice procuror trebuie să știe că face parte din autoritate și nu face parte nici din puterea legislativă și nici din puterea executivă, nu se paote substitui. Decizia privind conflictul juridic, trebuie să zăbovim mai mult. La ministerul Justiției am motivat conflictul juridic de natură constituțională. Dacă legea încă din 2014 spune că acel complet din 5 se trage la sorți, se trage aleatoriu, nu poți să vii oricine ai fi să alegi pe cine vrei”, a declarat Toader la emisiunea moderată de Mihai Gâdea.

„Suntem în zile de sărbătoare, dar dacă folosesc un termen foarte potrivit și adevărat eu n-aș vorbi de eroare. Judecătorii la nivelul acela nu pot fi în eroare. Eroarea e exclusă. După părearea mea a fost o evidentă sfidare.

Aveam o polemică cu doamna președinte care spunea că autorul sesizării a uitat să citească un articol. Nu-i suficient sî citești un alineat sau dacă îl citești trebuie să-l respecți. De ce exclud starea de eroare? A venit legea de modificare a legilor justiției, a treia oară, și spuneau că se trag la sorți. Dacă nici așa n-au înțeles…”, a declarat ministrul Justiției.

Autor: Ana Gabor

Sursa: qmagazine.ro

Judecătorii CCR îl pun la zid pe Iohannis: „Trebuie să-şi motiveze refuzul concomitent…”

CCR afirmă, în motivarea deciziei referitoare la numirea şi revocarea unor miniştri, că preşedintele nu se poate opune deciziei prim-ministrului de a opera anumite modificări în componenţa Guvernului, că deşi a refuzat să constate vacantarea a două posturi de ministru ca urmre a demisiilor titularilor, şeful statului nu are sdrept constituţional de opţiune în acest caz, iar demisionarii nu pot fi menţinuţi în funcţie împotriva voinţei lor.



În ceea ce priveşte refuzul de numire a unor miniştri, Curtea precizează că preşedintele are dreptul de a refuza, motivat, numirea propusă, ori de câte ori constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate pentru numire, în timp ce premierul nu poate indica aceeaşi persoană pentru aceeaşi funcţie, la acelaşi minister potrivit news.ro.

Judecătorii CCR critică lipsa totală a motivării deciziei preşedintelui. Concluzia CCR este că prin refuzul Preşedintelui României de emite decretele de revocare din funcţie a doi miniştri şi/sau de a emite decretele de constatare a vacantării funcţiilor de ministru ca urmare a demisiilor celor doi miniştri s-a creat un blocaj instituţional, fiind afectată în general exercitarea rolului Guvernului.

Preşedintele nu poate cenzura motivele pentru care prim-ministrul a înaintat propunerea de revocare a unui membru al Guvernului şi nu se poate opune deciziei prim-ministrului de a opera anumite modificări în componenţa Guvernului, aceasta fiind competenţa exclusivă şi nepartajată a şefului Guvernului.

Aşa fiind, Curtea constată că Preşedintele României a refuzat să dea curs propunerii prim-ministrului de revocare din funcţie a doi membri ai Guvernului, fără a avea vreun drept constituţional de opţiune în această privinţă.

În ceea ce priveşte propunerea transmisă de premier preşedintelui de a constata vacantarea celor două funcţii de membru al Guvernului şi de a emite decretele de numire a unor noi miniştri la respectivele portofolii, judecătorii constituţionali precizează că „demisia este un act juridic unilateral de voinţă al titularului funcţiei, nefiind susceptibilă de control sau aprobare, aceast fiind adusă la cunoştinţă, cu scopul de a se lua act de către autoritatea funcţiei”.

Pornind de la prevederea legislativă conform căreia ”demisia se anunţă public, se prezintă în scris primului-ministru şi devine irevocabilă în momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii”, CCR precizează că „dincolo de acest termen, un demisionar nu poate fi menţinut în funcţie împotriva voinţei sale”.

„Prin urmare, în caz de demisie, Preşedintele României, la propunerea prim-ministrului, care înaintează demisia şi îi solicită rezolvarea acesteia, urmează să ia act de demisie şi să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului de îndată, respectiv de la data la care a fost încunoştiinţat de către prim-ministru şi în considerarea termenului de 15 zile în care demisia devine irevocabilă”, se arată în decizia CCR.

Concluzia Curţii Constituţionale este că, „începând cu data de 30 noiembrie 2018, când prim-ministrul a comunicat formal Preşedintelui cele două demisii din funcţia de ministru, şi până la data pronunţării prezentei decizii, Preşedintele nu şi-a exercitat atribuţia constituţională şi legală de a lua act de acestea şi de a constata, prin decret, vacanţa posturilor, deşi respectivele demisii au devenit, între timp, irevocabile”.

Cu privire la refuzul Preşedintelui de numire în funcţia de membru al Guvernului, la propunerea prim-ministrului, Curtea reaminteşte că preşedintele are dreptul de a refuza, motivat, numirea propusă, ori de câte ori constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate pentru numirea în funcţia de membru al Guvernului, prevăzute de dispoziţiile art.2 din Legea nr.90/2001, conform cărora ”Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi 26 domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)”.

De asemenea, preşedintele poate refuza, motivat, o singură dată pe criterii ce ţin de corespunderea persoanei în funcţia propusă.

„Preşedintele României nu are dreptul la o proprie opţiune în cadrul mecanismului constituţional de numire existent; la rândul său, prim-ministrul nu poate reitera propunerea de numire în funcţia de ministru, în sensul că nu poate indica aceeaşi persoană pentru aceeaşi funcţie, la acelaşi minister”, subliniază CCR.

În ceea ce priveşte motivarea refuzului Preşedintelui de numire, Curtea reţine că aceasta trebuie să fie exprimată clar şi fără echivoc, în formă scrisă, tocmai pentru a se înţelege motivele şi criteriile pentru care a refuzat propunerea de numire.

„Lipsa totală a motivării sau o modalitate de exprimare ambiguă, imprecisă este improprie rigorilor specifice demersurilor şi procedurilor inter-instituţionale, cu atât mai puţin a celor derulate în cadrul unor raporturi de drept constituţional pur”, menţionează judecătorii CCR, subliniind că „lipseşte un act formal de motivare a refuzului Preşedintelui, iar exprimarea sa publică, prin intermediul unor declaraţii de presă sau răspunsuri orale, potrivit cărora persoanele propuse de prim-ministru pentru funcţia de ministru sunt ”nepotrivite”, are un caracter confuz, deoarece nu se pot deduce criteriile în funcţie de care a fost efectuată evaluarea Preşedintelui”.

Cu referire la perioada de timp pe care Preşedintele o are la dispoziţie pentru a-şi exprima în scris motivele refuzului numirii în funcţie, Curtea reţine că lipsa unui termen expres prevăzut în Constituţie în acest sens nu poate constitui un argument pentru tergiversarea sine die a prezentării motivelor, în condiţiile în care există obligaţia motivării.

„Prin urmare, Preşedintele trebuie să-şi motiveze refuzul concomitent cu anunţarea deciziei sale de a nu da curs propunerii de numire formulate de prim-ministru”, conchide CCR.

Curtea constată că „prin refuzul Preşedintelui României de emite decretele de revocare din funcţie a doi miniştri şi/sau de a emite decretele de constatare a vacantării funcţiilor de ministru ca urmare a demisiilor celor doi miniştri s-a creat un blocaj instituţional, ce nu îşi poate găsi rezolvarea decât pe calea soluţionării prezentei cereri de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională”.

„Incertitudinea componenţei Guvernului afectează, în general, exercitarea rolului Guvernului, cu atât mai mult în contextul specific speţei de faţă, respectiv imperativul elaborării, de către fiecare minister, a proiectului de buget pentru anul 2019, precum şi cel al preluării şi exercitării de către România, din ianuarie 2019, a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene”, susţin judecătorii CCR.

„Pentru soluţionarea prezentului conflict juridic de natură constituţională, Curtea constată că Preşedintele României urmează, pe de o parte, să emită de îndată decretele de constatare a vacantării celor două funcţii de ministru şi, pe de altă parte, să răspundă, de îndată, în scris şi motivat, propunerilor înaintate de prim-ministrul României cu privire la numirile în funcţia de ministru”, este decizia Curţii Constituţionale.

Au fost înregistrate opinii concurente, aparţinând judecătorilor Attila Varga, Simona – Maya Teodoroiu şi Marin Enache.

Sursa: cotidianul.ro

Ordonanța pe lăcomie sau de ce nu fuge câinele de la măcelărie?

În conferința comună cu președintele României de la Palatul Cotroceni, Cancelarul Austriei, Sebestien Kurtz, a  declarat că „firmele austriece ar putea să-şi strângă lucrurile şi să plece.” Zâmbetul ironic al lui Iohannis a spus mai mult decât cuvintele simple ale Cancelarului.



Este un lucru bine cunoscut în anumite medii că o parte semnificativă a propagandei sistemului, bocitoarea  multinaționalelor, își ia tainul de la firmele austriece, pentru a #rezista.

O altă parte a societății realizează că multe dintre aceste firme austriece au realizat profituri uriașe de pe seama exploatării resurselor României.

„Ordonanța pe lăcomie” care s-a promovat vineri seara de către Guvernul României a impus supraimpozitarea unor companii. Nu e decât în interesul românilor care plătesc tot mai mult la utilități și au salarii mai mici decât bonele CEO-iștilor.

Prin declarațiile lui Klaus Iohannis se înțelege că el moare de grija companiilor și nu a românilor.

Viktor Orban a țipat: „afară cu băncile din Ungaria.” Și n-au mai plecat. S-au obișnuit să plătească

Nu pleacă niciun câine de la măcelărie. Stați liniștiți! În Ungaria a fost și mai rău. Și n-a plecat nicio bancă.

Precum copilul neastâmpărat care cerșește o nuielușă, așa și firmele străine, obișnuite să-și extrnalizeze profiturile, și-au cerut-o cu lumânarea.

Suntem prea vechi în Europa să credem că cineva a venit de dragul nostru aici.  România nu e un sat fără câini, vorba lui Dragnea. Nu se mai pot accepta trick&treat-urile ăstea de clovnărie. Cine face profit în România trebuie să plătească și taxe, proporțional cu veniturile, așa cum e peste tot în lume.

S-a dus vremea când cu o mie de mărci îți cumpărai în România o uzină!

Politica pe resurse a statului român trebuie resetată

Ordonanța pe lăcomie vine exact la momentul oportun. Când politica statului român trebuie resetată în domeniul exploatării resurselor și a utilităților.

Ca unul care am participat la licitația pentru privatizarea Regiei de apă din București pot spune că prețul apei s-a mărit de șaptesprezece ori, fără ca francezii, foști sponsori de campanie ai lui Jaques Chirac, să realizeze vreo investiție remarcabilă.

Câinii s-au îngrășat de prea multă carne în măcelărie

Dacă înainte de licitația pentru achizița Regiei de apă, Emil Constantinescu a fost sunat de președintele Franței care i-a indicat cine să câștige licitația, acum nu știu cine l-a sfătuit pe Iohannis să suțină aberația că o plafonare a tarifelor ar duce la creșterea prețurilor la enrgie. Încă nu a ajuns la pagina în care se vorbește despre tarifele gazelor. De aceea spune că prețurile vor crește. E exact invers. Tariful nu mai crește, de la 139 lei/MWh va fi redus la 68 lei/MWh. Domnului președinte, ca la Radio Erevan, nu i s-a dat textul, i s-au luat înțelegerile, de unde și tulburările de calcul.

Ne explică președintele că dacă ai în mână 70 de lei, asta înseamnă că portofelul e gol?

Anul trecut, prin revoluția fiscală, s-au introdus prevederi clare pentru evitarea scurgerii profitului în afară, astfel se explică raportările uriașe de beneficii.

Taxa pe lăcomie e de la ei adusă

Taxa pe lăcomie din România nu e o invenție românească. Există și în statele de origine ale unor bănci care operează în România.

Taxa pe activele bancare există în țări precum Austria (între 0,055% și 0,9%), Franța (0,25%), Germania (între 0,02% ș 0,04%), Ungaria (0,15% până la valoarea de 50 miliarde forinți și 0,5% din ce depășește), Marea Britanie (0,07%) etc.

Avantajele Taxei pe lăcomie

Guvernanții susțin că vor scădea ratele tuturor românilor, se va ieftini creditarea pentru economie, asta dacă băncile nu vor inventa alte comisioane.

Reducerea dobânzilor va crește accesul la creditele imobiliare și în special pentru „Prima Casă.”

Prin acest mecanism, guvernul încearcă să stimuleze interesul băncilor și pentru antreprenoriatul român, neglijat sau supra taxat ani de zile. Le-a fost mai ușor să dea bani de case, decât să urmărească business-plan-uri.

De ce a fost nevoie de taxa pe lăcomie?

Băncile realizau profituri uriașe în România, comparativ cu țara mamă.Cele mai mari din UE.

Cifrele dovedesc fără echivoc că în 2017, ROBOR a fost doar un instrument de maximizare a profitului şi nu unul care să regleze dobânda în funcţie de cererea şi oferta de pe piaţa bancară. Rămâne să vedem dacă se va dovedi un cartel de interese.

Datele Autorității Bancare Europene arată că România are de departe cel mai ridicat randament al capitalului în sectorul bancar dintre țările UE.  21% – de trei ori mai mare decât media europeană.

În aceste condiţii, este evident că taxa pe lăcomie nu este o măsură antieconomică. Nu blochează şi nu subminează activitatea din sectorul bancar. Doar le mai taie moțul de la profit. Și-i stimulează să se mai uite și la soluții mai complicate. Unde să plece? Mai la est e Donbas.

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: newstandard.ro

Daea: România a depășit Franța la producția de porumb

Petre Daea a declarat că România este deasupra Franței, în ultimii doi ani, la producția de porumb.



România a depăşit Franţa la producţia de porumb doi ani consecutivi şi nu se va mai da jos de pe piedestal, a declarat, vineri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea.

“Când m-am întâlnit cu Traver, i-am spus: ‘Ştiţi, turul Franţei l-am câştigat noi anul acesta la porumb’ şi el a zis ‘Da, dar mai e şi anul viitor’, dar zic: ‘Ne înscriem şi la ăla’. Iată, sunt doi ani consecutivi când am depăşit Franţa la producţia de porumb. E adevărat, anul trecut cu o diferenţă mai mică, dar acum este o diferenţă de ordinul milioanelor de tone care dau acest semnal de preocupare celor care intră în analizele astea, ce-i cu România şi ce face România. O spun şi o voi repeta: nu se va mai da România jos de pe piedestal. Şi vă spun şi de ce: pentru că punem în mişcare sistemul de irigaţii, iar într-un sistem de irigaţii cu suprafaţă activă de două milioane, care se poate iriga, cu siguranţă va fi un milion de hectare cu porumb. Un milion de hectare cu 16 tone la hectar, lucru posibil şi realizabil oricând în România în condiţiile de irigare, ai realizat peste 16 milioane de tone. Iar pe 1,5 milioane şi jumătate ca suprafaţă neirigată, pe care faci iar 5 tone la hectar, depăşeşti în total 20 de tone la hectar”, a explicat Daea, la Antena 3.

El a spus că România va rămâne o ţară preponderent cerealieră, datorită condiţiilor climatice şi pedologice pe care le are.

“Aici nu ne ocupăm de culturi de nişă. România are suprafaţă arabilă şi condiţii climatice, un sol care permite cultivarea cerealelor, atât cele de toamnă, cât şi cele de primăvară”, a adăugat Daea.

Întrebat care e beneficiul că România este pe primul loc la producţia de porumb, el a răspuns: “Unul formidabil”.

“În primul rând, gândiţi-vă dvs.! Dacă luaţi o situaţie operativă, ia să vad şi eu unde se află România mea, şi când o să o vezi pe primul loc îţi cade bine, îţi creşte inima. Beneficiul direct este că e mai ieftin (porumbul – n. r.) şi mai aproape de crescători. Noi aici suntem rupţi structural, am spus foarte clar, între culturi şi zootehnizarea ţării româneşti”, a adăugat Daea.

Din datele prezentate de şeful MADR, citând Institutul European de Statistică – Eurostat – România s-a clasat în 2018 pe locul 3 în UE la producţia de cereale, cu 31,89 milioane de tone, după Franţa şi Germania. La porumb, România este pentru al doilea an consecutiv pe prima poziţie, cu 18,971 milioane de tone, devansând serios Franţa, care obţinut 12,597 milioane de tone, iar la floarea soarelui a realizat 3,35 milioane de tone, din nou pe primul loc în UE. La grâu, România este pe locul 4, cu 10,247 milioane de tone.

Autor: Vlad Manolache

Sursa: dcnews.ro