C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

„Păi, bă Georgian , eu te știu cine ești !!!”

„PĂI, BĂ GEORGIAN , EU TE ȘTIU CINE EȘTI !!!” (PARAFRAZĂ DUPĂ ZICERILE UNUI PREȘEDINTE CU DOUĂ MANDATE DE SUCCES ÎN ROMÂNIA).
Am aflat, cu o mare bucurie lăuntrică, despre trecerea lui Georgian Pop de la dictatura lui Dragnea Liviu la democrația lu’ ăla cu idei «…imposibile- e doar gura de el şi nimeni din partidul nostru nu are încredere în Ponta»… așa cum frumos îl descria pe la Ambasada Licuriciului, în 2008 , într-o deplină relaxare și cu o acoperire lejeră, căci Georgian nu știa pe atunci ce va să zică termenul „WikiLeaks” și pe ce fursec se întinde acesta …


Să nu mă întrebați cine e Georgian… dar, dacă totuși mă întrebați, vă împrospătez rapid memoria… E ăla care a declarat pentru ROMÂNIA LIBERĂ, pe 17 decembrie 2013 că sutele de mii de ore de interceptări sunt așa de legale încât „se sparie gândul” de-atâta justiție independentă și de-atâta stat de drept ce nu s-a mai văzut pe planetă …

“Le-am pus ofițerilor întrebarea dacă au primit vreodată ordin să intercepteze ilegal pe cineva. Mi-au răspuns că și dacă ar vrea nu ar putea să o facă… ( ei bine, asta m-a făcut praf! Georgian a întrebat și ăia i-au răspuns ceea ce citiți mai sus !!! Nu-i frumoasă viața în România, cetățeni? n.n.) În nici un dosar penal nu apar probe bazate pe interceptări ilegale. Suntem singurul stat din UE în care un mandat de interceptare pe siguranța națională trece și prin filtrul procurorului general, și prin filtrul judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Repet, sunt prea multe filtre de tip juridic pentru a apărea abuzuri”

Ai, să mori tu, Georgiene! Ai, să-nnebunești ! Adică mandatele treceau pe la duduia Codruța Kovesi care în 2012 era Procuror General și poposeau la Iulian Dragomir, fix la Înalta Curte , adică la un domn judecător de o înaltă intransigență, care nu putea refuza ? Carele, era IM-PO-SI-BIL, mă-nțelegi, să aibă „filtrul” înfundat…

Pe vremea aceea, Georgian al nostru, de la PSD, era răsfățatul tuturor platformelor media care altfel stucheau zilnic CIUMA ROȘIE, căci el acolo, la ROMÂNIA LIBERĂ.ro ( de rit vechi) , la ADEVĂRUL.ro și la ZIARE.com., era, cum credeți? „… tânărul politician…” care „…a declarat ferm” …care „…apără indirect stenogramele scurse în presă…” care „…susține bugetul SRI”… Cam așa ceva . Asta în timp ce dânsul era președintele Comisiei SRI, și-i audia pe băieți la comisie de le tremurau ălora chiloții de bumbac , cu trese cu tot!!!

Și stați să vedeți, în viziunea aceluiași, ce nasoale și groaznic de periculoase sunt și desecretizările:

„Orice desecretizare, în planul securității naționale a unui stat, creează un precedent. S-ar putea ca mâine, cineva să vrea o desecretizare pe o chestiune de terorism, poimâine pe o chestiune de contraspionaj, răspoimâine pe o chestiune privind criminalitatea organizată transfrontalieră sau securitatea cibernetică. Fiecare solicitare de desecretizare are avantaje pentru transparență și informarea opiniei publice, dar are și dezavantaje în plan strategic.”

Și-acum, că v-ați făcut o idee, să trecem la drama existențială: Georgian nu se mai regăsește, după cum ne mărturisește „…în modul în care se face politică în PSD (…) Politica nu se face cu pumnul! Din păcate, politica pumnului în masă a dus ca PSD să fie astăzi un partid din ce în ce mai urât de oameni. ”

Căci, subliniază Georgian, cu ochii în lacrimi „…cei care conduc în prezent PSD nu înțeleg că prin politică trebuie să unești oamenii”.

…Și că nimic, aș sublinia eu, nu unește mai mult oamenii decât niște interceptări ambientale pe durata a câțiva ani buni, pentru ca relația să devină intimă, solidă și dătătoare de speranțe pentru viitor!

P.S.1. Cu Georgian , sau, mă rog, cam în același timp, a plecat din PSD și un alt brav absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, domnul ex-premier Mihai Tudose… Care era asociat cu Georgian în compania „1001 Net România SRL”… unde la fel de asociat era și Petru Gabriel Vlase, actualul director al SIE… iar înaintea lor s-a înscris în partidul lui Ponta Victor , PRO ROMÂNIA, și Felix Rache, cel care, printre glumițe, a fost asociat în INSCOP, singurul institut de sondare a opiniei publice dând SRI-ul pe primul loc în încrederea cetățenilor, cu Remus Ioan Ștefureac, fostul consilier al ex-șefului SRI, George Maior, actual diplomat la Ambasada României în Washington DC, unde știți cu toții cine este ambasador … Rache, ăla, glumețul, devenit, la un moment dat , consilier personal al fulgurantului premier Tudose … Se leagă frumos pelteaua, nu?

D-aia și zic… altădată erați mai răsfirați, măi băieți, ceva mai răsfirați… Dar poate e mai bine așa, să vă vedem strânși la un loc… Un singur gând, o singură dorință și o singură plapumă pentru acoperire de sub care vă cam ies picioarele afară…

P.S.2. Ca să evit confuziile, vă informez că cel din stânga fotografiei e eroul nostru, celălalt e generalul Coldea Florian, transpirat tot după ce l-a hărțuit cu întrebări nemiloase și viclene, la comisie, neînfricatul Georgian!

Sursa: Luminița Arhire Facebook

HASTA LA VISTA ȘI-UN PRAZ VERDE, PRESIDENTE!

MOTTO: „…Avem o nouă majoritate în Parlament (…) Ce fel de majoritate vom avea încă nu ştim. Deocamdată, noua majoritate nu a făcut nimic. Și-au impus câţiva şefi de comisii, şi-au votat câteva promisiuni populiste din campanie…Dar asta a fost uşor. Vom avea o majoritate care vrea să impună legea majorităţii, indiferent de ce se discută, care va vrea să dovedească că face jocurile în Parlament, care va dori să albească dosarele celor incriminaţi sau vom avea o majoritate matură, care înţelege că România este numai una şi care VA VENI LÂNGĂ PREȘEDINTE PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ GARANTEZE SECURITATEA NAȚIONALĂ, STATUL DE DREPT ȘI ÎMPREUNĂ SĂ DOVEDIM că România este sigură pentru cetăţenii ei şi este o naţiune puternică în corul celorlalte naţiuni?… ” ( Președintele Klaus Iohannis, 17 ianuarie 2017, Declarație de presă, pe la orele 18:30).

Presidente… sunt convinsă că nimeni nu vă mai sfătuiește, ci le faceți pe toate, de la un timp, după mintea dumneavoastră, acea minte la care fac referiri , deloc măgulitoare și din ce în ce mai des următorii și următoarele: NET-ul, presa scrisă și virtuală, televiziunile, bârfa din colțul străzii dar și efervescenta filozofie a cârciumioarelor de cartier.

N-ați vrea să știți, Presidente, ce spun toți ăștia despre IQ-ul dumneavoastră, credeți-mă… mai bine citiți comentariile de pe pagina de Facebook, și vă domoliți incertitudinea existențială… că acolo toată lumea vă iubește și vă consideră un inteligent și un titan!

Dar, Presidente, așa inteligent și titan cum sunteți, ce anume ați dorit dumneavoastră să transmiteți populației, când sub titlul pompos „Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul ceremoniei de decorare a unor supraviețuitori ai Holocaustului”, din 28 ianuarie 2019, v-ați aventurat să faceți aceste declarații:

„Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat REGIMUL NAZIST.
Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică(…) ASTĂZI, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, UNII POLITICIENI învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă…După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru ACAPARAREA STATULUI(…).

Așadar, trecutul este un avertisment mereu actual, iar efortul de a-l înțelege nu este niciodată îndeajuns.Este datoria noastră să prevenim și să anihilăm orice acțiune menită sa destabilizeze pacea și să aducă atingere valorilor europene fundamentale.”

Dumneavoastră, Prezidente, păreați să nu vă-ngroziți deloc, dar deloc de paralela pe care o comiteați între instaurarea regimului nazist și actuala ciufulire binemeritată a multinaționalelor sau necesara demascare a lui Portocală. Nu poate fi decât părerea dumneavoastră, Presidente , așa o gogomănie dezgustătoare, nu poate ea să fi ieșit dintr-o minte mai luminată! ( Eu mereu îmi imaginez cum în creierul dumneavoastră stă un piticuț fără odihnă care se întreabă necontenit, mijndu-și ochii către circumvoluțiunile abia schițate: „DE CE E ( atât de) ÎNTUNERIC NOAPTEA?”)

Și, până la urmă, ce încercați să ne transmiteți aproape zilnic cu astfel de cascadorii oratorice ? Necontenit, din iarna lui 2016 încoace, nu încetați să ne spuneți că ați constatat, cu mare scârbă, că au fost unii în România care au câștigat alegerile și că ăia nu sunt PENELEII!

E nasoală conjunctura, Presidente, nu-i așa? Vedeți, e una dintre acele situații enervante când observați că nu întotdeauna statura contează… că uneori cei doi metri și jumătate, cu căciulă cu tot, nu vă fac nici mai vizibil, nici mai impunător, și nici măcar mai simpatic… iar mai deștept, nici nu e cazul să discutăm…
…………………………………………………………………………….
P.S. Nu știu dacă Iohannis Klaus Werner are obiceiul de a-și roade unghiile de ciudă, în intimitate. Dar aspectul mi se pare irelevant, deoarece, din păcate pentru el, Klaus arată exact ca și cum ar face-o.

Sursa: Luminița Arhire Facebook

PNL, marea scamatorie a sondajului

Am aflat. Nici nu a fost prea greu. Vă voi relata în cele ce urmează cum a procedat conducerea PNL pentru a-și păcăli membrii, simpatizanții, opinia publică în general, concurența, sponsorii și partenerii externi. Cum a executat Ludovic Orban o scamatorie, plătind cea mai scumpă cercetare de piață politică din istoria României. Utilizând, în acest scop, 150.000 de euro de la buget, din bani publici, pe care românii i-au pus la dispoziția acestui partid, în scopul de a fi consolidată democrația, și încă 150.000, din contribuțiile liberalilor de bună credință.

Ludovic Orban nu a apelat la nici una dintre societățile consacrate, experimentate, cunoscute, specializate în cercetări de piață cu caracter politic. El s-a dus pur și simplu – sau poate, cine știe, a fost abordat sau o fi fost o indicație a sistemului – la o societate care a efectuat până în prezent cercetări de piață în zone exclusiv comerciale. Deci fără absolut niciun background în materie de sondaje politice.

Se numește NOVEL RESEARCH. Oricine este dispus, va putea confrunta detaliile pe care eu le ofer aici cu informațiile pe care chiar această societate le-a postat pe internet. Prima și cea mai relevantă este că experiența sa în materie de cercetare politică este cu desăvârșire inexistentă. A doua concluzie este că singurele performanțe înregistrate și consemnate ca atare de către NOVEL RESEARCH sunt în domeniul cercetărilor de piață privind combaterea contrabandei cu țigări. În rândul societăților de acest fel, care fac cercetări cu caracter comercial, NOVEL RESEARCH, care nu are decât nouă angajați, ocupă, conform propriilor grafice, expuse pe pagina sa de prezentare, în funcție de unele criterii, fie poziția 33, fie locul 45. Ultima dată când este consemnată cota de piață între aceste societăți comerciale, este anul 2013. Iar cota de piață a fost 0,13%. 2017 este ultimul an în care este consemnată, conform propriilor declarații, cifra de afaceri. Urmăriți datele de mai jos și vă veți cruci.

În 2017, cifra de afaceri raportată de NOVEL RESEARCH și consemnată ca atare pe pagina ei de internet, este de 1.504.956 lei, iar profitul este de 221.824 lei, respectiv ceva sub 48 de mii de euro. Iar PNL a făcut anul trecut un contract cu această societate, în valoare de nu mai puțin de 1.381.000 lei, foarte apropiată de cifra de afaceri din 2017. Ca să nu mai vorbim despre profitul care va fi înregistrat în 2018, grație celor 300.000 de euro dați de PNL. E clar că cea mai mare parte din aceșt bani o va reprezenta profitul și am să explic de ce.

Consemnam mai sus că NOVEL RESEARCH raportează existența doar a 9 angajați. În același timp – iar acest „detaliu” nu este consemnat pe site-ul societății – NOVEL RESEARCH nu dispune de o rețea de operatori în teritoriu. Până în prezent nu a făcut cercetări decât bazându-se pe focus-grupuri. Afirmația PNL cum că mega-cercetarea de piață se face face to face prin utilizarea masivă a operatorilor de teren este un fals grosolan. Această rețea de operatori pur și simplu nu există.

Stimați cititori, este ca și când dvs. vă prezentați în fața unui spălător de vase, trăind cu convingerea că este cel mai performant croitor din lume și vă comandați cel mai costisitor costum din România. Dacă este vorba de banii dvs. nu veți face cu siguranță o asemenea prostie. Și nici dacă asta se întâmplă pe banii statului și a unor contribuabili de bună credință, dacă nu care cumva aveți o înțelegere secretă cu spălătorul de vase deghizat în mare croitor.

Aștept cu mare nerăbdare vreo replică din parta lui Ludovic Orban. Asta în caz că mai poate să piuie, pus în fața realităților de mai sus. Aștept cu și mai multă nerăbdare reacția tuturor celor care se simt lezați de această scamatorie mega-costisitoare. Și aștept cu nețărmurită răbdare și reacția organismelor abilitate ale statului. Pentru că – nu-i așa? – luptăm împotriva corupției, pentru instaurarea domniei legii și pentru alegeri curate.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

O mega-fraudă PNL?

Partidul Național Liberal, prin conducătorii săi, pretinde de mai mult timp că a comandat o cercetare de piață de mare amploare, care costă 300.000 de euro și este făcută prin chestionarea a nu mai puțin de 15.000 de persoane din întreaga țară. Conform afirmațiilor lui Ludovic Orban, o jumătate din sumă va fi plătită din banii încasați de PNL de la statul român, iar cealaltă jumătate din cotizațiile achitate de membrii partidului. Nu cumva ne aflăm în prezența unei mega-escrocherii?

În acest sens, există toate indicile de natură să creeze, cum spun procurorii, o suspiciune rezonabilă. Și o să explic în cele ce urmează de ce. O cercetare de piață de o asemenea amploare este într-adevăr îndreptățită, atunci când urmează, în acest an și în anul următor, patru runde electorale de importanță majoră. Cu atât mai mult cu cât viața politică este extrem de instabilă, partidele mai mici încercând din răsputeri să negocieze și să încheie alianțe, în timp ce partidele mai mari fac eforturi pentru a evita fracturi semnificative.

Este logic ca atunci când sunt intervievați în teren și nu doar telefonic 15.000 de cetățeni, să existe și costuri pe măsură, reprezentând contravaloarea cercetărilor pe teren și a analizelor de laborator. Nimic în neregulă până în acest moment. De unde apar însă suspiciunile? Pe ce se întemeiază ipoteza că ne-am putea afla în prezența unei înșelătorii?

Există cercetări de piață, de uz strict intern, dar și cercetări de piață destinate să fie făcute publice parțial sau total. Când un partid politic face un sondaj de opinie pentru a lua temperatura electoratului, pentru a-și evalua șansele, pentru a descoperi care este portretul robot ideal al candidaților într-un anumit tip de alegeri, atunci rezultatele nu mai pot rămâne secrete. Totul, dar absolut totul, trebuie pus pe masă. Pentru ca fiecare membru al partidului respectiv să știe care este modelul de comportament cel mai adecvat în raport cu bazinul electoral al respectivei formațiuni sau chiar cu bazinele electorale vulnerabile, care sunt mesajele și proiectele politice pe care îl așteaptă populația și, până la urmă, care este ierarhia adevărată din interiorul partidului, ierarhia informală, la nivel local și central. Numai în acest fel pot fi promovați cei mai buni, iar cei mai slabi membri de partid pot fi lăsați la coadă, indiferent de manevrele pe care le fac. Într-un alt plan, transparența absolută este o dovadă a faptului că staff-ul central al partidului nu încearcă să înșele  organizațiile locale, promovând de la București false valori, care, atunci când se vor confrunta cu cetățenii la vot, vor eșua. Aceste raționamente sunt valabile în ceea ce-i privește pe membrii unui partid politic. Aceștia plătesc și au tot dreptul să știe pentru ce plătesc. Pentru că, în definitiv, nu mai puțin de 150.000 de euro, reprezentând conravaloarea acestui mega-sondaj, provine din cotizațiile simplilor membri de partid.

Dar acest tip de raținament este valabil și în ceea ce privește raporturile PNL cu societatea. Cealaltă jumătate, reprezentând alți 150.000 de euro, provine de la bugetul statului. Prin lege, fiecare partid parlamentar beneficiază de sume mari de bani de la buget, adică de la cetățeni, considerându-se că partidele politice asigură un serviciu public și garantează soliditatea democrației și, prin urmare, este pe deplin îndreptățit un sacrificiu pe care populația îl face lunar pentru supraviețuirea acestuia. Dar și reciproca este valabilă. Societatea are dreptul să știe pentru ce a plătit. La fel cum pot fi deturnați în scopuri necinstite banii rezultați din cotizații, pot fi deturnați, tot în scopuri necinstite, și banii primiți de la stat. La limită, ne putem imagina următorul scenariu. Un partid politic primește de la stat o mare sumă de bani, declară că investește acești bani într-o merga-cercetare de piață, în acest scop încheie chiar un contract acoperitor cu un ONG sau cu un institut de cercetare de mâna a doua – unul dintre acelea care apar și dispar peste noapte – se simulează cercetarea de piață, se falsifică costurile și plățile, după care o parte consistentă din bani se întoarce sub forma unor sponsorizări, în beneficiul unor candidați în campania de alegeri. Dacă ne-am plasa în acest scenariu, ar fi o fraudă în toată regula, atât când este vorba de cotizații, cât și în ceea ce privește banii primiți de la stat.

Tocmai de aceea, transparența totală în ceea ce privește cheltuielile este obligatorie nu numai sub aspect moral, ci și sub aspect legal. În cazul acestui megasondaj de opinie, nici membrii PNL, nici opinia publică, nici autoritățile statului român nu au primit câteva informații esențiale. 1). Cum se numește institutul de cercetare de piață care beneficiază de o sumă atât de mare de bani de la PNL. 2). Ce expertiză are respectivul insitut de cercetare de piață în materie de sondaje politice. 3). Ce rezultate notabile a înregistrat respectivul institut de-a lungul timpului. 4). Care este metoda pe care a aplicat-o în efectuarea cercetării de piață și a analizelor de laborator. 5). În ce mod au fost formulate chestionarele. În baza unor întrebări închise, în baza unor întrebări deschise sau printr-o combinație a celor două metode? 6). Care sunt rezultatele concrete ale mega-sondajului. Cum stă partidul la nivel central, în raport cu celelalte partide, cum stă la nivel local, în ce fel se plasează fiecare lider în parte, ce concordanțe și ce neconcordanțe există între mesajele politice transmise și așteptările cetățenilor.

Desigur, cercetarea de piață presupune o puzderie de informații și de cifre, care stau în spatele tuturor calculelor făcute și de care poate să beneficieze exclusiv departamentul de analize politice al PNL, dacă un asemenea departament există. Dar ceea ce am consemnat mai sus poate și trebuie să fie destinat publicității, pentru că așa este moral și așa este legal.

În acest moment, ce constatăm? Ludovic Orban ne-a fluturat pe sub nas câteva cifre, fără a ne oferi însă niciuna dintre informațiile indispensabile. Oficial, nu știm nici măcar cine a executat acest mega- sondaj și cine a beneficiat de o sumă colosală, care se ridică la 300.000 de euro. Pe la colțuri se vorbește că cercetarea de piață sau așa-zisa cercetare de piață ar fi fost făcută de o multinațională. Care ar avea, vezi-Doamne, un compartiment de specialitate. Numai că multinaționalele se ocupă de industrie, de servicii sau de comerț. Nu am auzit în viața mea ca vreo multinațională să aibă înscrisă în obiectul de actvitate prestarea de cercetări de piață în domeniul politic.

Prin urmare, până când conducerea PNL nu ne va furniza informațiile necesare, suntem îndreptățiți să formulăm următoarele suspiciuni:

1). Sondajul rezultat, indiferent cum a fost făcut, este utilizat în scopul manipulării interne a membrilor PNL, prin crearea unei scări de valori artificiale, paralele cu cea reală, rezultatul final fiind promovarea unor non-valori, dar care fac parte din camarila actualei conduceri PNL. Și, în consecință, prin înlăturarea valorilor reale din partid de la nivel local și central.

2). Prin acest sondaj PNL încearcă să manipuleze alte partide, în special partide mici, vulnerabile, sugerându-le în mod fals că PNL este capabil să câștige rând pe rând viitoarele runde de alegeri. Acest tip de manipulare poate avea consecințe nefirești asupra opțiunilor partidelor mai mici. În același timp, este vizat și electoratul vulnerabil al partidelor mai mari, aflate în competiție cu PNL, prin sădirea unei stări de neîncredere asupra capacității adversarilor PNL de a câștiga alegerile.

3). Dacă ne aflăm în prezența unei fraude, atunci afectată va fi întreaga populație, prin simpla propagare a unor informații false, de natură a susține scenarii nocive pentru viitorul națiunii.

4). Această prezumtivă înșelătorie are în mod evident efecte nocive și asupra mediului de afaceri, prin inducerea unor convingeri false asupra succesului sau insuccesului unor partide politice, de natură a influența deciziile privind sponsorizarea unor partide și a unor lideri politici.

5). Un sondaj fals de o asemenea amploare poate induce în eroare și marile familii politice de la nivel european, determinând decizii și opțiuni posibil eronate.

6). În fine, falsificarea unei cercetări de piață reprezintă un atentat la domnia legii, extrem de nociv și care trebuie sancționat ca atare, conform legii penale.

Nu știu dacă PNL mai are timp, pentru că a pornit cu stângul în toată această afacere, iar scandalul care s-a declanșat este pentru moment doar de suprafață, întrucât el se circumscrie aproape exclusiv unor nume de referință din istoria recentă a partidului, cum sunt Crin Antonescu sau Vasile Blaga. Dincolo de aceste personalități extrem de populare, întrucât răspund nostalgiei liberalilor față de PNL-ul istoric și nostalgiei pedeliștilor față de ceea ce a fost altădată acest partid, un adevărat vulcan stă gata să erupă.

Sursa: CorectNews

Cioloș, altă Mărie, aceeași pălărie

Gata! Partidul oamenilor noi a fost lansat la apă. Cu toată pompa. Actul de botez al formațiunii PLUS a fost emis. PLUS are un președinte. Și o listă a unui Consiliu Național. Ambele, livrate pe tavă. De acum încolo, nu-i mai rămâne decât să schimbe din temelii România. România noastră, cea pe care o socotim în calendar nou, începând din decembrie 1989, a făcut cunoștință literalmente cu sute de partide. Înființate peste noapte. Doar trei dintre acestea erau istorice. Și, cu oarecare îngăduință, patru. PNȚCD. Care, practic, a dispărut.

Distrus de sistemul instalat în afara și în interiorul lui. Partidul Social Liberal. Condus în 1990 de un fost militant și deținut politic, Sergiu Cunescu. A fost înghițit de urmașii comuniștilor și le-a dat legitimitate pentru a se înscrie în internaționala socialistă. S-a dus. Poate pentru totdeauna.

Moștenitorul său ar putea fi, la limită, cel de-al patrulea partid, în măsura în care am avea generozitatea să considerăm că PSD, prin această ramură social-democrată a lui Cunescu, ar putea îndeplini caracteristicile unui partid istoric. Și ultimul partid moștenit din perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial ar fi putut fi – și chiar a fost o vreme – Partidul Național Liberal. Acest partid s-a altoit cu PDL, o ramură desprinsă din Frontul Salvării Naționale, și nu se știe dacă nu care cumva altoiul a schimba rădăcina. Dacă luăm în calcul definiția PNL, cu cele două componente, cea liberală, implicând o preocupare majoră pentru drepturile și libertățile fundamenale ale omului și pentru domnia legii, și cea națională, care presupune o precupare pentru dezvoltarea capitalului autohton și a valorilor intrinseci ale poporului român, se poate spune fără a greși că nici acest partid istoric nu mai există. Așa că ne-au rămas celelalte.

Celelalte partide sunt o puzderie de făcături. Sute de făcături, apărute ca ciupercile înaintea unor campanii electorale și dispărute pe parcurs prin alianțe ciudate, prin absorbții, prin comasări sau pur și simplu prin dizolvare. Toată această constelație de partidulețe, de efemeride politice, aflate într-o permanentă neliniște și transformare, însoțește ca un nor singurul partid consistent, PSD. Practic, fostul partid comunist, transformat, modernizat, adaptat logicii democratice.

PSD este un partid care mimează lupta cu celelalte formațiuni, care, în bună măsură, îi sunt rude sărace, incluzându-se aici și noul PNL, și conduce ferm în diverse chipuri România, îndreptând exasperant de încet și cu multe ocolișuri acest stat către o democrație de tip occidental.

Singura excepție care confirmă regula de mai sus este UDMR. O organizație civică, etnică, transformată printr-un artificiu nu prea constituțional în partid politic. Dar, așa cum e, UDMR ține totuși un echilibru iar, la schimb, este lăsată uneori să-și facă jocurile proprii. Jocuri care, de fiecare dată, îi vizează pe conaționalii noștri magiari și interesele acestora.

Ei bine, în acest peisaj, agitat ca întotdeauna înaintea unor runde de alegeri, un domn de la țară, numit Dacian Cioloș, moșit de securiști nomenclaturiști și cu o educație făcută la viteză și pe picior, a fost proiectat în politica mare, la nivel național și european. Și, cu acest background, a fost împins de protectorii săi, reprezentând factorul intern și factorul extern, în brațele lu Klaus Iohannis, care l-a cadorisit, timp de un an, cu o funcție de premier. Dacian Cioloș este cel care a condus faimosul Guvern Zero. O mișcare planificată de sacrificiu a PSD, care i-a asigurat după un an acestui partid posibilitatea unui salt electoral nemaiîntâlnit. După care, îndrumat de sistem, Cioloș a adunat de pe jos cioburile guvernării lui sparte și, din Piața Victoriei, cele mai radicale grupuri prezente vreodată în România de la legionari încoace, și a constituit, iată, partidul PLUS.

Dacian Cioloș s-a așezat în capul mesei, pozând într-un lider de tip nou, cu ADN occidental, comunitar, vezi Doamne anticomunist, și s-a angajat să livreze acestei națiuni, la cheie, un partid după chipul și asemănarea lui. Și s-a ținut de cuvânt.

Ca dovadă că așa stau lucrurile, la prima întrunire oficială a partidului, participanții au putut remarca faptul că au ales un președinte absolut controversat, un produs al sistemul pe care pretind că îl urăsc și, în cel mai bun caz, îl disprețuiesc, și care le-a dat o formațiune politică cu o conducere desemnată netransparent, pe niște liste întocmite în ceas de noapte. Către ce s-au dus acești oameni, mă refer desigur la radicalii bine intenționați, și ce au găsit? S-au dus către o speranță, iar ceea ce au găsit nu le mai place deloc. Au găsit aceeași Mărie, cu altă pălărie.

Sursa: CorectNews

 

Sfada politrucilor cu Tudorel Toader

Curtea Constituțională a Românieia constatat că, începând din anul 2014, completul de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Jutiție a fost nelegal constituit și a decis ca acesta să fie format prin tragerea la sorți a tuturor membrilor. Curtea Constituțională a României (CCR) a decis că dispozițiea greșită a conducerii ICCJ, din 2014, are drept efect nulitatea absolută a tuturor hotărârilor pronunțate ulterior de completele de cinci judecători nelegal alcătuite. Codul de Procedură Penală prevede că, dacă un complet de judecată, care a pronunțat o sentință, nu a fost legal constituit, acea hotărâre poate fi desființată prin folosirea unei căi extraordinare de atac denumită „ contestație în anulare “.

Actualul termen, din CPP pentru formularea contestației în anulare pentru nelegala constituire a completului de judecată, este unul scurt (30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel) și nu acoperă situația excepțională creată prin încălcarea continuă a legii în perioada 2014 – 2018.

În consecință, Ministrul Tudorel Toader a propus o Ordonanță de Urgență, care prevede extinderea termenului în care poate fi formulată contestația în anulare, pentru a se putea acoperi întreaga perioadă. Această inițiativă a declanșat, vorba lui Topârceanu ”Lung prilej de vorbe și de ipoteze!”. Au intervenit politrucii noștri fără cunoștințe elementare de drept și au lansat tot felul de fake news-uri. Am observat că Barna, Ludovic Orban, traseistul politic Sigfried Mureșan, Raluca Turcan, Monica Macovei, Dacian Cioloș plus GdS-iștii, membrii #rezist, rectorul Școlii de Partid Ștefan Gheorghiu, revopsită în SNSPA – Remus Pricopie, politrucii de la Noua Uniune Sovietică (mă refer la UE) au devenit mari specialiști în drept și au clamat punerea în pericol a statului de drept. Mai mult, Președintele Republicii, profesor de fizică, îl sfătuiește pe Tudorel Toader, profesor de drept penal și fost judecător la CCR, să citească Constituția. Ceea ce m-a determinat, totuși, să intervin în dezbatere au fost intervențiile celor care au pregătire juridică, cum ar fi procurorii Augustin Lazăr, Victor Viorel Ponta, consilierii Președintelui și o serie de avocați din PNL, care susțin adevărate inepții juridice. Pentru ei, pentru că nu pun la îndoială buna-credință, ci îi bănuiesc doar de neștiință, fac următoarele sublinieri:

Se afirmă că legea nu poate acționa retroactiv și în consecință nici decizia Curții Constituționale nu vorbește despre trecut, ci doar despre viitor.Fals. Orice jurist știe că, în Penal, existăprincipiul aplicării legii celei mai favorabile și, deci, legea poate acționa retroactiv. Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au efect din momentul publicării în Monitorul Oficial. Dar domnul procuror Augustin Lazăr (poreclit Taica Lazăr) trebuie să citească corect decizia. Curtea Constituțională constată nelegalitatea completului de cinci judecători și decide ca acest lucru să fie îndreptat. Este logic că îndreptarea nu se poate realiza decât în viitor, iar pentru trecut, fiind imposibilă o asemenea măsură, legiuitorul trebuie să găsească o soluție. Măsurile, care se pot aplica, sunt amnistia, grațierea sau extinderea termenului în care pot fi formulate contestații în anulare. Deci, este de competența legiuitorului ce măsură să aplice și nu a procurorului.
De fapt, lucru pe care nu l-au înțeles așa-zișii juriști, chiar dacă au funcții, este că la cazurile discutate nu vorbim despre retroactivitatea legii, ci despre autoritatea de lucru judecat – principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție rămas definitiv, bine sau rău, este considerat că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată. Cu alte cuvinte, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem. Unul dintre elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol. Totuși, datorită posibilității de a exista în practica o eroare judiciară, legiuitorul conferă o autoritate relativă de lucru judecat deoarece introduce trei căi excepționale de atac:revizuirea, recurs în interesul legii și contestația în anulare.
Se afirmă că datorită extinderii termenului, privind posibilitatea introducerii contestației în anulare, toți corupții condamnați vor fi eliberați.Fals. Contestația în anulare nu duce automat la achitare. Cei care vor formula contestații în anulare pe baza viitoarei OUG ar putea obține rejudecarea doar a fazei din proces, care s-a desfășurat în fața completului de cinci judecători nelegal constituit. Aceștia soluționează doar partea de final a procesului, aceasta fiind calea de atac (apelul). Pe de altă parte, și Parchetul va putea formula contestație în anulare împotriva acelor sentințe emise de un complet de cinci judecători nelegal constituit, prin care cei trimiși în judecată au fost achitați. Cu alte cuvinte, toate părțile din proces au posibilitatea să se prezinte în fața instanței și să solicite să li se admită contestația în anulare. De abia după ce cererea este considerată admisibilă, procesul se reia. Dacă sunt vinovați, vor fi pedepsiți, dacă sunt nevinovați vor fi achitați.
Necesitatea îndreptării nelegalității din perioada 2014 – 2018 derivă și din aderarea noastră la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe plan internațional, Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, permite judecarea unei persoane numai de către o instanță legal constituită. CEDO nu i-a în considerare faptul că în legislația națională se introduc termeni privind posibilitatea introducerii contestației în anulare. Pentru Curtea de la Strasbourg, ceea ce este definitoriu, este dacă completul a fost sau nu legal constituit. În cazul Gutău vs. România, Mircea Gutău a câștigat deși nu a mai avut posibilitatea să apeleze la o cale extraordinară de atac. Mai mult, dacă nu s-ar accepta una dintre soluțiile de îndreptare, cei nedreptățiți se vor adresa la CEDO și dat fiind numărul mare al acestora Curtea Europeană va elabora o decizie de principiu, iar România va plăti despăgubiri și va rejudeca procesele acestora. E așa de greu de înțeles?
Nu am înțeles de ce nu se vorbește nimic despre cei care sunt vinovați de această situație, și anume: președinții Înaltei Curți, Livia Stanciu și Cristina Tarcea. Ele au luat decizia ca în completele/completurile de cinci judecători, președintele să fie numit deși legea era foarte clară, nu prevedea nicio excepție. De ce au luat această măsură? Dacă aveau îndoieli cu privire la aplicarea legii, aveau posibilitatea legală de a apela la completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Nu au făcut acest lucru și au determinat astfel un adevărat haos la Înalta Curte de Casație și Justiție. Vă închipuiți că la fiecare caz în parte va trebui să se constituie un nou complet, prin tragere la sorți, din care să nu facă parte judecători care s-au pronunțat anterior. Vom avea, deci, mii de trageri la sorți. De ce politrucii nu solicită sancționarea adevăraților vinovați?

În concluzie, ar fi bine dacă, înainte de a se pronunța, politrucii ar pune mâna pe carte. Repet, cititul nu dăunează grav sănătății.

P.S.1: Nu trebuie să ne închipuim că foarte multe sentințe vor fi schimbate. Trebuie să ne gândim că fiecare judecător de la secția Penală a Înaltei Curți, în decurs de 4 ani, a făcut parte dintr-un complet nelegal constituit și a dat o sentință. Coroborat cu legea răspunderii magistratului fiecare va încerca să acopere greșeala colegului pentru ca și acesta să i-o acopere pe a sa. Scopul notiței este ca neaveniții și incompteneții să nu își mai dea cu părerea.

P.S.2.Se zvonește că se va contesta la CCR și modul nelegal de constituire a completului de trei judecători la ICCJ. Atunci să vezi adevărată nebunie.

P.S.3: Pentru a înțelege și politrucii titlul, îl explic: SFÁDĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie (DEX).

Sursa foto: pro-justice.org

Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook

Dan Diaconu: “Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază.”

Dintr-un anume punct de vedere anul care a trecut a fost unul prost. Din nou am fost călcaţi în picioare, din nou valorile noastre au fost terfelite. Totul culminând cu imensa manipulare şi prostire a poporului de la referendumul pentru familia tradiţională.



Acolo am avut, din nefericire, imaginea perfectă a trădării, o trădare în care vânzătorii profesionişti fără suflet şi fără ţară şi-au dat mâna cu iudele care pozaseră în mari eroi ai neamului. Nu la mult timp după aceea, după trădarea spirituală a acestui popor, a fost executată şi trădarea fizică, prin cedarea pe gratis a resurselor noastre naturale din Marea Neagră.

Privind din acest punct de vedere am avut un an dezastruos. La 100 de ani de România Mare, trădătorii înfipţi în punctele cheie ale ţării şi-au bătut joc de noi.

Există însă şi-o rază de lumină. Peste tot în lume din ce în ce mai mulţi oameni încep să vadă realitatea şi să se trezească din hipnoza înveninată care-i ţinea într-o letargie aiuritoare. Lumea începe să înţeleagă că progresismul e o utopie la fel ca oricare alta a istoriei, că zeul-ban şi elitele din spatele său sunt minciuni, iar promisiunea într-o viaţă mai bună a fost o păcăleală crâncenă, căreia i-am picat cu toţii în mreje.

Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază. Chiar dacă doar unii sunt conştienţi de tot adevărul, în timp ce alţii doar instinctiv înţeleg că nu e bine, totuşi, se văd semnele care arată că meciul nu e pierdut, că încă lumea nu a capitulat şi că începe să se închege pretutindeni o mişcare de eliberare de sub teroarea utopiei globaliste şi a „noii ordini”.

Am trecut de un an trist, dar care a avut şi câteva pâlpâiri ale unei raze de speranţă. Vă doresc un an nou în care speranţele acestuia să se confirme, un an în care să ne reîntoarcem la normalitate şi la valorile care ne-au ţinut împreună pe acest pământ.

La mulţi ani vouă, tuturor celor care de atâta amar de vreme mă citiţi! Vă doresc să aveţi parte de tot binele din lume şi de tot ceea ce vă doriţi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu Facebook

Președintele Iohannis subminează ordinea constituțională

Decretul prezidențial de prelungire a mandatului Șefului Statului Major al Apărării, neavând la origine propunerea Guvernului, este neconstituțional și nu produce nici un fel de efecte juridice. Acesta este doar un alt act de subminare a ordinii constituționale.



Prin astfel de acte Președintele urmărește crearea unor crize constituționale care să provoace o intervenție externă în România, intervenție care să ducă la înlăturarea Guvernului legitim al țării.

În mod normal un asemenea act ar trebui să determine suspendarea imediată a numitului Klaus Iohannis și organizarea referendumului în vederea destituirii sale. Din păcate poporul român a dovedit că nu știe să își apere Constituția prin instrumentele democrației directe. De aceea suspendarea nu este o soluție realistă.

Declanșarea procedurii de trimitere în judecată a numitului Iohannis pentru înaltă trădare este, de asemenea, dificilă și nu poate fi avută în vedere decât pe termen mediu. Ea este și traumatizantă pentru conștiința publică.

În aceste condiții sesizarea CCR este inevitabilă. De la 1 Ianuarie 2019, România, un stat membru al NATO, rămâne fără șef de Mare Stat Major, prelungirea dictată de actualul Președinte al României fiind contrară ordinii publice și prin aceasta absolut nulă. Asta se întâmplă în condițiile unui climat internațional tensionat și ale unui război mondial hibrid în curs de desfășurare.

Guvernul României, în virtutea obligațiilor constituționale și convenționale care îi revin, trebuie să informeze de urgență Secretariatul General al NATO și statele aliate (în special pe Președintele SUA ca șef al statului cu care România are un parteneriat strategic) asupra situației create și totodată să adopte o OUG pentru stabilirea unui regim de interimat la conducerea armatei.

Spre a evita escaladarea crizei, cer actualului Șef al Marelui Stat Major, generalul Ciucă, să facă un gest patriotic, să își dovedească onoarea militară și să își prezinte demisia cu dată de intrare în vigoare de la 31 decembrie 2018. Rămânerea sa în funcție ulterior acestei date ar constitui o infracțiune.

Autor: Adrian Severin

Sursa: Adrian Severin Facebook