C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

Președintele era mai bun ca şofer pe salvare

Cînd musafirul pandemic ne va părăsi, nimic nu va mai fi la fel pe mapamond. Trena războiului biologic Covid-19 va lăsa în urmă un uriaş deşert economic, va produce mutaţii geopolitice şi geo-economice şi, poate, chiar, perspectiva extinderii de putere a Chinei pe plan mondial. În spatele pandemiei stau scenarii de-a dreptul  înfiorătoare! Prezenţa masivă a militarilor americani, 37 de mii la număr,  pe teritoriul Europei, este, poate, parte dintr-un plan diabolic.

Nu ştim dacă au venit la cules de trufe sau dacă Trump i-a trimis în concediu de odihnă, cu măşti şi mănuşi, ca să nu lase amprente, cum au lăsat la bordelul de la baza scutului antirachetă Deveselu. Prezenţa lor vorbeşte despre faptul că, ori au o tehnică specială de apărarea împotriva virusului, ori virusul e doar o mască sub care omenirea este împinsă în direcţia dorită de mondialişti. Ori se pune la cale o resetare a graniţ­elor europene.

Minţile destupate au înţeles că acest coronavirus e un război economic fără reguli şi o afacere profitabilă marilor puteri. S.U.A. vor să arate lumii că N.A.T.O e o pulbere de cacao, în cutii expirate, iar roboţii lor pot invada oricînd teritorii naţionale. Ne pot trage cînd vor un glonţ în cap. Experienţa ultimelor războaie sîngeroase a arătat că, în ciuda Nobelului pentru pace, înfulecat de Obama, pentru toate crimele comise în lume, peste tot pe unde au trecut războinicii unchiului Sam, moarte și apocalipsă au semănat. Doar nu credeţi că plantarea atîtor soldaţi în Europa, şi la noi, împreună cu tehnica de război aferentă, prevesteşte creşterea nivelului de trai în Romȃnia! Dacă ar fi fost vorba despre un exerciţiu militar de rutină, de ce n-a avut loc la mama lor, în SUA? Ei sînt de profesie mercenari, se bat cu cine vor, fără pricină, 80% din economia lor o reprezintă industria de armament. Şi atunci, cum? Să li se altereze armele pe stoc? De reţinut! Nu mai există ţări independente, cum era Romȃnia socialistă a lui Ceauşescu! Și noi, ca stat-colonie, aparţinem celor din umbră, celor care finanţează războaiele, virusurile şi medicamentele. Ce s-a hotărît recent, la reuniunea de la Davos? Nu cumva Davos a fost o Malta doi?

Din păcate, Bill Gates e „fiul” unchiului Sam, iar flăcăul ăsta de 70 de ani e obsedat de virusuri, vaccinuri şi reducerea  populaţiei globale. Scriam despre subiect, în editorialul „Adevărul despre Ebola, Monsanto, Bill & Melinda Gates Foundation şi Fundaţia Sörös”.

Atunci, cum să fie speranţe de pace şi normalitate în societatea românească, aflată în picaj, o societate făcută preş la picioarele marilor nebuni ai lumii, unde bacteriile guvernului Lucovid colcăie în incompetenţă? Cum prost afirmă unii, am scăpat de ciuma roşie, deşi ciuma roşie n-a fost mortală, şi ne-am ales cu ciuma galbenă. Adevărata contagiune sînt pedestraşii preşedintelui! Cu acest guvern penele s-a încheiat orice guvernare pentru popor. E ca şi cum ţara n-ar avea guvern. Nu putem scăpa de ciuma galbenă doar cu dezinfectant, mănuşi şi măşti. Poate cu rugăciuni aprinse şi posturi riguroase. Isteria creată pe seama pandemiei are straie politice şi părinţi mondialişti. Nimeni nu contestă că nu avem probleme în prezenţa Covid-19, dar nu mai mari decît gripa sezonieră, care, anual, face ravagii în lume. În acest moment, credibilitatea televiziunilor tinde spre zero în rîndul cetăţenilor. Mass-media e singura responsabilă de răspîndirea panicii. Cetăţenii fiind deja în pericol odată cu admiterea Guvernului Orban3, un guvern ostil normalităţii, incapabil să gestioneze situaţii de criză. Fie ele, create artificial. Un guvern orbit de putere servilă altora, care nu pricepe că viaţa şi sănătatea naţiunii trebuie să fie mai presus decît partizanatele, ambiţiile politice şi personale.

Dacă vorbim de preşedinte, în problema virusului, e perseverent pînă la imbecilitate şi limitat în discursuri analfabetice. Mare minune, dacă după colţ nu ticăie ceasul cînd P.N.L. va avea soarta P.D.L., iar Iohannis pe cea a lui Băsescu. Infectarea Romȃniei cu isterii globaliste a început de pe vremea lui Băsescu, dar s-a mişcat iute la comenzi externe, cu sprijinul urmaşului K.W.I. La noi nu poate fi vorba de epidemie, rata mortalităţii, fiind extrem de mică.  Conform statisticilor prezentate periodic de OMS, anual mor , în lume, aprox 500.000 de persoane din cauza gripelor sezoniere. În cazul Covid 19, în patru luni, virusul a ucis aprox. 600 de persoane pe lună, din rîndul celor cu un istoric al bolilor. În spatele pandemiei stau gata să intre pe piaţă noi vaccinuri. Profituri uriaşe pentru companiile farmaceutice, care joacă tare. De aici şi proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie, care aşteaptă avizul Parlamentului României. Să nu uităm că, în mod deliberat, Institutul „Cantacuzino” a devenit amintire. Şi, atunci, cine are interesul sa creeze panică în România? Ştiut fiind că panica e o unealtă de distrugere, nu de acţiune şi protecţie. Iată de ce, prin orice discurs şi intervenţie a mass-media se propagă frica. Frica produce îndobitocire prin ascultare şi supunere.

Culmea e că peste ceva timp, cînd ne vom vindeca de isterie, aceiaşi jurnalişti care au panicat populaţia cu apocalipse se vor înghesui să ironizeze isteria generată tot de ei.  În vremea crizată artificial, cînd România şi Ungaria au premieri cîte un Orban, vă invit să vedeţi diferenţele de demnitatea naţională şi de guvernare! Orban al Ungariei  chiar şi-a suflecat mînecile şi luptă pentru poporului său, în timp ce Orban Sică Mandolină nu s-a trezit din somnul  beţiei de putere, fiind de-a dreptul lovit de realitatea contondentă, ambalată în staniol mondial. Situaţia precară din sănătate este responsabilitatea exclusivă a lui Băsescu și a guvernului Boc. În zece ani de dictatură au alungat medicii şi personalul medical peste hotare, peste patruzeci de mii de medici şi asistente au părăsit ţara, au desfiinţat peste patruzeci spitale, au tăiat salariile medicilor, au adus acest sector într-o situaţie critică, fără stocuri de aparatură medicală, reactivi pentru analize şi materiale de maximă necesitate. Guvernarea A.L.D.E.- P.S.D. n-avea cum să rezolve, într-un timp atît de scurt, ceea ce distrusese dictatura Băsescu în zece ani. Dar, au mărit salariile medicilor, ruşinos de mici, ţinute de Băsescu în cuantum de 800 de lei lunar. Ei, în acest climat destul de ostil,  preşedintele şi gaşca liberalilor îşi vor găsi cu lumînarea sinuciderea politică. Toată tevatura lui Iohannis cu anticipatele a avut drept scop securizarea posturilor de procurori, care să le asigure păstrarea în secret a dosarele lor penale, precum şi desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Faptul că preşedintele nu transmite nimic inteligibil prin mesajele publice, demonstrează că are „conştiinţa” limitării. Că este un narcisist lipsit de empatie şi de scrupule, ca orice narcisist. Românii, pensiile, salariile, sînt un plan secund, atîta timp cît Covid îl scapă de furcile caudine. Nici nu prea înţelege ce-i cu zarva epidemiei, fiind un grandoman, susţinut de un electorat naiv, de o presă securistă mediocră, plină de jurnalişti care n-au învăţat la şcoală să gîndească cu capul lor. După recentele discursuri prezidenţiale, poate-şi vor da seama şi românii plecaţi prin ţări străine pe cine-au votat şi ce hram poartă alesul lor.

Ceea ce nu ştie preşedintele despre el e că a devenit „expert” în epidemii, ştie ce înseamnă rata de infecţie şi cum evoluează ea. Ce i-a mai rămas este să devină şofer pe maşina salvării şi să mînuiască izoleta. E mult mai potrivit. Chiar! Oare are permis auto? Medic sau virusolog, n-are cum să fie, s-ar lua de gît cu cercelul străin, care a infectat urechea sănătăţii romȃneşti.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: art-emis.ro

Iohannis și tigaia cu două fețe

Subscriu la toate sfaturile date de președintele Klaus Iohannis în spotul care rulează pe televiziuni și internet. Sunt corecte și, după experiența internațională, și eficiente. Toate studiile de psihologie comportamentală recomandă oamenilor să-și asculte conducătorul și soldaților, comandantul. Numai că spălatul frecvent pe mîini, menținerea unei distanțe față de cei bolnavi, renunțarea la îmbrățișări, statul în casă etc sunt difuzate ca informații cu caracter public pe toate canalele, chiar și pe cele vulgare sau de scandal. Chiar și președintele, pe vreme cînd ne spunea că e vorba despre o gripă mai ușoară, le-a citit la microfon și le-a postat pe site-ul său.

La ce ne mai folosește acum un spot cu președintele României, recitînd aceleași lucruri? Sunt aceleași recomandări, la care au fost adăugate complimentele la adresa poporului român. În loc să mobilizeze populația, acest spot arată mai degrabă a propagandă comercială. Pe aproape orice post ajungi, dai peste președintele care zice „Spălați-vă pe mîini și nu vă îmbrățișați!“ Vrea să ne spună că președintele este preocupat și activ.

Este un fel de „Klaus, fă-te că lucrezi!”

Președintele Romaniei a dispărut din viața noastră ca și harnicul său premier cu voce lată. O fi pe la Sibiu, la nevastă, sau pe la Cotroceni, ziua, și în Bulevardul Primăverii, seara, de unde transmite planurile sale pentru o Românie Normală? Greu de aflat! Și dacă este la vila din Primăverii (bulevard în București, unde se afla și vila lui Nicolae Ceaușescu), nu înțeleg de ce nu trece gardul și să ajungă la premier și să urle la el: -„Ce-i cu dezorganizarea asta, mă, cîntărețule?“

Sau nici președintele Iohannis nu vede că România, în vreme de mare încercare, este condusă cu Ordonanțe militare semnate de fostul primar al Caransebeșului, căprar sau cel mult sergent după cum citește, și de umbra bietului Despescu, scos la cameră mai mult pentru figurație și pentru uniformă.
Nu cumva Poliția Română și Ministerul Afacerilor Interne erau și mai sunt instituții civile? Și dacă avem de-a face cu o stare de urgență, de ce Ordonanța militară conține numai recomandări? La prezentarea unei ordonanțe Militare (?) vine un fel de general și ne avertizează că „nu ne-am jucat și nu ne jucăm”, iar ministrul-primar zice că „sunt unii inconștienți care …” Este o primă ordonanță militară din istoria României care seamănă cu o compoziție de Moș Teacă. Asta pentru că nu prea reglementează nimic. În Armată, nici făcutul bocancilor nu este o „recomandare”, ci o mențiune dintr-un regulament obligatoriu. Îl și văd pe Napoleon și pe generalul George S. Patton conducînd diviziile cu aceste „recomandări militare” și cu tot soiul de rugăminți fierbinți!
Ce fac Donald Trump și Macron? Și-au luat nevestele și s-au retras la Mar-a-Lago sau pe Coasta de Azur, lăsînd poporul în fața spoturilor înregistrate și distribuite pe televiziuni și radiouri ca obligație publică? Nici vorbă! Stau în mijlocul evenimentelor, încurajează, controlează, deblochează ce nu merge. Noi difuzăm spoturi cu președintele, citind de pe un prompter! Și, ca să fie mai important, este filmat de undeva mai jos, de sub brîu, în așa fel încît el să pară că ne privește de sus, și din fața steagurilor României și ale Uniunii Europene (care ne ajută de ne omoară). La ce ne folosește nouă un metru pătrat de steaguri și de piept al președintelui Klaus Iohannis, deasupra căruia un cap mic și lipsit de expresie ne citește niște recomandări? La absolut nimic!

Dacă tot vrea puterea (și o are, cu SRI, cu Armată, cu Guvern și cu Parchetetul general și DNA), în situație de urgență nu văd de ce ne servește doar spoturi mediocre? N-ar fi mai potrivit să coboare între oameni și în instituții și să încerce să contribuie la o bună organizare?
Pentru ce această reclamă ca la detergentul Iohannis?
Ca să uităm de faptul că, în plină declanșare a epidemiei de corona virus, el încă mai direcționa România în războiul cu PSD? Era atît de străin de ce se petrecea în lumea largă? Nu are informații?Nu le citește? Nu are idei cum să reacționeze? Nu are energie pentru a juca rolul de președinte?

Suntem de un umor nebun, de un penibil european generat de niște nepricepuți și de un președinte căruia nu prea îi prea pasă. Eu n-am auzit ca președintele României să fi descins pe undeva. Nu prin spitale, că nu-l cred atît de curajos și de dedicat. Măcar la Ministerul Sănătății, să vadă care este stadiul de îndeplinire al minciunilor cu aprovizionarea! Nu știe președintele României (măcar de la SRI, că aceștia sunt peste tot!) că în spitale lipsesc măștile și halatele? Ce s-a ales de promisiunile cu „săptămîna viitoare“, făcute de pupilul său și al doamnei sale Victor Costache? N-a aflat că populația (nu românii mei) este speriată? Că procedurile lui Cîțu sunt aiuritoare? Abia acum începem să ne simțim puțin compatrioți: Din păcate, nu simțim că avem președinte și prim-ministru!
Avem doar reclamă pentru un Bonnylash politic și pentru tigăile cu două fețe.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Măsuri semi-economice și semi-deștepte

Mărirea pedepselor pentru „zădărnicirea combaterii bolilor” mi se pare una dintre puținele măsuri importante luate de guvernul Orban. Asta ar mai diminua din circulația repatriaților, reveniți în stoluri, grupuri, bande, clanuri și familii. Din păcate, nu are cine să le calce pe urme. Posturile de poliție din comune sunt sub nivelul de dotare necesar. SRI-ul vînează umbre, iar SPP-ul se plimbă după președinte pînă la Sibiu și retur și după miniștrii mascați în cosmonauți. Cine îi caută pe cei iresponsabili, hoți și interlopi de nivel european care împrăștie coronavirușii ca pe niște promisiuni politice?

SRI-ul se ține de învîrteli și apără ordinea constituțională, SPP-ul stă pe urmele politicienilor și a demnitarilor, iar polițiștii se învîrt printre. În vreme de epidemie, a rămas ca frica să păzească bostănăria! Drept pentru care, majorarea pedepselor pentru „zădărnicirea combaterii bolilor” trebuie trecută la „decizii cruciale”. De asemenea, instalarea unui spital militar de campanie în spațiul Institutului de Geriatrie „Ana Aslan“ este iarăși un lucru demn de apreciat.

Cum au făcut chinezii un spital în 10 zile, iaca putem face și noi unul, în numai cinci! La fel de importantă mi se pare decizia Guvernului de a dezvolta o producție de material sanitar cu firme românești, rămase pe geantă din cauza epidemiei. Nu cu achitat salarii, ci cu redirecționat producția. De mirare cum fabrica de cămăși de la Brăila (Braiconf) n-a trecut imediat pe producția de măști și combinezoane sanitare. Avea ocazia să lase în urmă concurentele sale din China, India și Indonezia! Pînă soseau comenzile din sud-estul Asiei, românii făceau bani buni prin toată Europa contaminată. De ce firmele romanești n-au virat rapid după nevoile piețelor europene? Pentru că economia românească funcționează după „libertatea de a crăpa”. ”Supraviețuiești sau crăpi și, dacă nu cotizezi, te cercetăm și te închidem!”. Ministerele și atașații comerciali de la ambasade cu prea puține excepții fac numai figurație și sinecură pentru odraslele politicienilor și generalilor din serviciile secrete.

Să revenim asupra măsurilor economice luate într-o ședință electronică de 9 ore de membrii unui guvern condus de un șomer și băgător de seamă la o firmă de avocați. Și premierul și ceilalți miniștri au treabă cu economia cît au și Cîțu, și Turcan și Violeta Alexandru cu zborul în cosmos. Singura lor preocupare s-a redus la împărțirea banilor de la buget. Cui să dea și sub ce formă?

Nu se putea să avem parte de redirecționări economice precum cea legată de producția de măști și combinezoane? Lanțurile mari de restaurante să fie implicate în catering pentru românii strînși în cleștele carantinei? Hotelurile, la fel. Nu ar fi fost mai inteligent ca Guvernul să sprijine reorientări economice? Întîi, sănătatea și protejarea ei, apoi hrana și instituțiile statului. Nu este deloc complicat. Măsurile pentru salavarea României încap pe cel mult 2-3 pagini. Dar, pentru asta, este nevoie de puțină experiență și de mai multă minte și de o inimă de conducător. Din gîndirea unor flecari politici nu pot ieși niciodată idei de mare salvator de țară!

Restituirile de TVA sunt șmecherii contabile practicate de toate guvernele. Înțeleg că Orban și Cîțu s-au aruncat pe ele așa cum s-au aruncat pe restituirea banilor către Frații Micula. N-ar fi fost mai înțelept să aflăm lista de priorități a guvernului Orban? Prima, cu sănătatea, cu medicamentele și cu echipamentele necesare. Și, tot la primul punct, amenajarea spațiilor de carantină și asigurarea lor cu hrană și pază. ”Cruciale” (un cuvînt umflat, folosit de toți ziariștii împiedecați) ar fi protejarea și stimularea producției agricole și alimentare. Criza generată de epidemia coronavirus ne va atinge și mai serios spre toamnă cînd vom vedea rezultatele recoltei și producția alimentară. De ce să dăm banii împrumutați de Florin Vasile Cîțu (cîți mai sunt din cei împrumutați!) la marile lanțuri internaționale de magazine? Nu era mai deștept să stimulăm producția alimentară autohtonă? Nu era normal ca programele lui Petre Daea cu tomatele și cu oaia să fie extinse și de două ori mai susținute? Și cele cu subvenții pentru irigații și pentru distribuirea produselor românești în rețele care să absoarbă populația întoarsă de la muncile de „lux” de prin Europa de Vest.
De bună seamă că, mai la coadă, ar fi încăput și restanțele de TVA, mai ales cele pentru clienții politici. Nu sunt economist și nici profet. Dar o procedură de celeritate în desfășurarea dosarelor de zădărnicire a a combaterii bolilor și a celor civile cu specific economic n-ar fi stricat. De asemenea, ar trebui mărit numărul de procurori din Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție! Și o Ordonanță de Urgență pentru răspunderea magistraților ar fi binevenită!

E vreme de restriște iar nu de ifose, aranjamente și învârteli!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Nu schimbi mârțoaga când treci vadul

Expresia nu-mi aparține. A fost utilizată chiar azi în analiza lui Adrian Severin. Se referă la Guvernul Orban 2 și jumătate. Care a fost conjunctural păstrat în funcțiune. Pentru ca România să facă față cumva crizei pandemiei și crizei economice globale. Și mai adaugă Severin un detaliu important și adevărat. Nu schimb mârțoaga la mijlocul râului, mai ales atunci când alternativa este tot o mârțoagă. Și acum, din această perspectivă, să analizăm ultimul eșec al lui Klaus Iohannis. Decretul privind starea de urgență.

Starea de urgență era necesară. Indispensabilă chiar. O serie întreagă de măsuri nu pot fi luate decât în mod excepțional și printr-o măsură excepțională. Cu mare întârziere, Iohannis a semnat în fine decretul. Și l-a prezentat premierului pentru a-l contrasemna. Urmează ca, în termen de cinci zile de la publicarea în Monitorul Oficial, Parlamentul să aprobe starea excepțională în formula prezentată de Klaus Iohannis. Sau nu. Sau, atenție, să-i modifice conținutul. Nu este o situție simplă. Dimpotrivă.

Să parcurgem drumul înapoi. Punctul de plecare ne-a fost împărtășit de ministrul de Interne, Marcel Vela, în ultima sa conferință de presă. El a informat opinia publică asupra faptului că a redactat conținutul decretului prezidențial pe care, atenție, i l-a prezentat premierului Orban 2 și jumătate. Acesta i-a modificat sau nu conținutul. Nu știm. Dar l-a prezentat președintelui Klaus Iohannis. Care a modificat sau nu la rândul său textul decretului. Nu știm. Dar știm că l-a semnat și că i l-a trimis premierului, care la rândul său l-a semnat. Iar acum ne găsim în fața unui document extrem de important pentru următoarele 30 de zile. Dacă documentul este bun, dacă el acoperă cele mai grave situații care s-ar putea ivi, dacă permite o ofensivă eficientă împotriva pandemiei și dacă împiedică încălcarea inutilă a unor drepturi și libertăți fundamentale, atunci decretul prin care este declarată starea de urgență poate deveni un instrument eficient. Pentru această fază. Aici trebuie să fac precizarea, într-o scurtă paranteză, că România se pregătește – și bine face – și pentru situația cea mai gravă. În care ar trebui declarată starea de asediu. Moment în care rolul principal nu-l vor mai juca ministrul de Interne și ministerul pe care-l conduce, ci ministrul Apărării și ministerul pe care acesta îl conduce.

În mod cert – și asta reiese din conținutul decretului prezidențial – Marcel Vela și-a îndeplinit partea lui de obligații. A prevăzut o serie de măsuri excepționale, utile pentru reducerea dinamicii de propagare a coronavirusului. Dar ministrul de Interne nu are cum să aibă o privire de ansamblu asupra întregii societăți. Acest atribut îi revine Guvernului. Dacă nu există de pildă prevăzută prin decret posibilitatea testării pe scală largă a cetățenilor, pentru a fi identificați cât mai mulți dintre cei contaminați, asta se întâmplă întrucât Guvernul nu a asigurat până în prezent un număr suficient de mare de teste. Iar statul nu se poate angaja la ce este incapabil să facă. Dar nu era în căderea ministrului de Interne să estimeze situația dramatică în care se află o economie națională în bună măsură blocată. Atât din exterior, cât și din interior. Colacul de salvare în acest caz nu are cum să vină de la Ministerul de Interne. Ci doar de la Guvern, în ansamblul lui. În paranteză fie spus, numai Executivul poate estima măsura în care faimoasa solidaritate europeană colapsează, în condițiile în care statele puternice își văd în mod egoist exclusiv de interesele lor. Tocmai de aceea, Ludovic Orban ar fi avut obligația să lucreze temeinic, completând documentul prezentat de Marcel Vela. Că nu a făcut-o, se vede din conținutul decretului. Și se mai vede și altceva. Că nici staff-ul de la Cotroceni al lui Klaus Iohannis nu a lucrat pe document. Din această perspectivă, instituția prezidențială s-a dovedit a fi nu numai lipsită de viziune, ci chiar decolată și deconectată din realitate.

De aici apare insistent solicitarea unor oameni cu capul pe umeri, analiști și politicieni, ca în Parlament conținutul decretului prezidențial să fie aprobat, dar după ce este completat. Și iată că ne aflăm în anticamera unui nou scandal.

Luni, Ana Birchall a făcut o declarație conform căreia Parlamentul poate aproba sau poate respinge decretul prin care a fost instituită starea de urgență, dar nu-l poate modifica. Aparent, așa stau lucrurile. Dacă citim cu atenție Constituția și legea din 2009, vom observa că nu se face niciun fel de refereire la posibilitatea Parlamentului de a amenda prevederile decretului prezidențial. Poate totuși puterea legislativă să facă acest lucru? În principiu, cine poate mai mult, poate și mai puțin. Dacă Parlamentul poate să arunce decretul la lada de gunoi, ar fi logic ca poată și să-l salveze prin câteva amendamente. În definitiv, Parlamentul este principala putere în stat. După care urmează puterea executivă. Și, așa cum în mod corect a precizat Adrian Severin într-o discuție telefonică pe care tocmai am avut-o cu el, chiar prin modul în care a fost până în prezent promovat acest decret, se demonstrează fără echivoc faptul că trăim într-o republică parlamentară. Nci prezidențială și nici măcar semiprezidențială. Pentru că iată, președintele, pentru a emite decretul privid starea de urgență, a fost nevoit să aștepte un document de la Guvern. După care premierul a contrasemnat decretul. Dacă Ludovic Orban nu ar fi contrasemnat decretul, atunci documentul era ca și inexistent. Președintele nu putea să-l publice în Monitorul Oficial. Starea de urgență nu ar fi existat. Dacă așa stau lucrurile până aici, înseamnă că la fel stau lucrurile și mai departe. Decidentul final este Parlamentul. Iar Parlamentul ar trebui să poată să completeze decretul.

Cu alte cuvinte, Parlamentul poate și trebuie să împingă mârțoaga, pe care nu a schimbat-o, din mijlocul vadului, ajutând-o astfel să treacă cu bine pe malul celălalt. Prin urmare, îl sfătuiesc pe Marcel Ciolacu, care conduce o majoritate relativă de 40% în Parlamentul României, să scoată capul din nisip, să-și suflece mânecile, să-și asume responsabilitatea și să se apuce de treabă.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

GUVERNAREA DIN IZOLETĂ

Stimați cetățeni, dacă nu ar fi anotimpul CORONAVIRUSULUI migrator, oare am putea noi să credem că lucrurile acestea chiar sunt adevărate, chiar ni se-ntâmplă? Și că privim cu gura căscată, ba mai și dăm semne de toleranță pentru această șușanea națională, „cu figuri”?
Faptul că detestatul guvern Orban-cel-Bun, demis dar reconvertit în guvernul Cîțu-cel- Stupefiant, avortat, la rândul său, cu succes, după o gestație de doar câteva zile, se reîntrupează acum în guvernul Orban-cel-și-mai-Bun, cu sprijinul substanțial al lui PESEDEU-cel-malefic, pare o poveste românească de succes!


PENELEUL cel înțelept, de la o cădere la alta, de la o audiere cu trânteală la cealaltă, nu a schimbat NICI MĂCAR UN MINISTRU; dacă Vasilică Cîțu ar fi putut deține, în guvernul care aproape că i-a purtat numele, nu numai demnitatea de premier ci și portofoliul Finanțelor, n-ar fi ezitat! Oare de ce? Să fie doar o încăpățânare absurdă, dragi compatrioți oarecare sau stimați „românii LUI”? Să ne facă ei în ciudă, așa, fără rost? Luați-vă gândul! Pur și simplu ei nu au ceva mai bun în trăistuță.

Pur și simplu au epuizat lista de competenți. Ăștia sunt! Costache, Veoleta, Vela, Anisie, Cîțu, Ștefan, Gheorghiu…( pe ultimii doi citiți-i separat, căci este vorba de Ștefan ȘI Gheorghiu, iar nu de școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”, cum v-ați putea imagina) … Brătienii uzuali sunt aidoma cu brătienii de criză, obișnuiți-vă cu ideea.

Din „izoleta de criză”, Orban-cel-și-mai-bun ne dă niște „indicății” răsuflate de leșină muștele-n zbor. Uneori am impresia că el chiar se ia în serios. În aceste condiții nu-i de mirare că informația cea mai tare din perioada asta ne-a furnizat-o Turcan. Iată:

„PNL este singurul partid care poate asigura guvernarea României până la ALEGERILE LA TERMEN. ”( Raluca Turcan, 12 martie 2020, FACEBOOK)

Păi, cum, Ralu? Și Planul C, D, E și alte planuri pe care președintele vostru le-a pus așa de bine la punct, ca la șah, pentru sfintele anticipate, s-au topit în febra CORONAVIRUSULUI? Ne-mpiedicăm noi într-un agent patogen vulgar? Se pare că da.

Până și Rareș Bogdan a devenit aproape uman și ceva mai permisiv, din izolare… nu și mai deștept, desigur… căci CORONA nu face astfel de minuni…

„În acest moment trebuie să fie un singur popor, să existe doar neamul românesc și să fim extrem de solidari. Nu am dușmănii în această perioadă”(Rareș Bogdan, DC NEWS 15 MARTIE 2020)

Bine, Rareș. Adică tu crezi că unde ai scuipat, pupi acum din vârful buzițelor rujate și gata, trece? Doar fiindcă te speli tu pe mâini timp de douăzeci de secunde cu apă caldă și săpun, din zece în zece minute? Ia să vedem ce spuneai în 29 februarie 2020 :

„PSD, Partid de hoți și de mafioți! Va dați seama cât au jefuit ăștia România cât au fost la putere, dacă ajung să o fure în halul ăsta și în Opoziție? Și pe un subiect de maximă îngrijorare, CORONAVIRUS! Și Parlamentul dominat de acești infractori trebuie să valideze Guverne democratice?”

Asta era pe când fusese vârât pe țeavă guvernul Cîțu, o bomboană de guvern… ziceți și voi… cum să nu-l validezi? Decât că Vasilică Cîțu, când a auzit că „acești infractori”, chiar au luat-o în serios și au vrut „să marce bila albă” în urnă, a fugit și s-a ascuns în baie, ca să plângă în tihnă. Și nimeni nu l-a mai putut scoate de-acolo, nici măcar când l-a audiat, telefonic, comisia parlamentară în calitate de ministru nominalizat la Finanțe, ca să-i dea un binemeritat aviz negativ! Văzând cum stau lucrurile, pe 14 martie Rareș a devenit, așadar, mai bun și mai tolerant cu CIUMA și n-a mai fost incomodat deloc, dar DELOC! că aceiași infractori l-au validat pe guvernul Orban 2, în timp ce marele bărbat cu batistuța sterilizată în buzunărașul de la piept zăcea, epuizat din punct de vedere nervos, la izoleta P+1+M! Așa că „pupături Piața Endependenței”, fraților, ura și la gară!

În fine… primesc pe FACEBOOK îndemnuri să ies pe terasă, să aprind lanterna telefonului și să aplaud, pentru a susține personalul medical, angajat în lupta cu dușmanul nevăzut, pe 15 martie 2020 la ora 22.00. Eu am o idee mai bună: propun ca de susținerea acestei acțiuni să se ocupe procurorii DNA, care să dea și un exemplu personal… astfel încât, odată cu pâlpâirea lanternelor pe balcoanele personale și după ce-au bătut viguros din palme, să citească cu glas sonor și intonație, silabisind precum Klaus, un acatist de sănătate, cuprinzând o listă cu reputații medici pentru care au cerut aiurea-n tramvai arestare preventivă în ultimii ani!

Autor: Luminita Arhire

Sursa: Luminita Arhire Facebook

„Datoriile odioase” pe care le face Florin Cîțu în numele nostru

Numele ministrului de finanțe Florin Cîțu a ajuns un fel de sinonim al cuvântului „împrumut”. Fără să se știe exact cât, de la cine, pe ce termen și cu ce dobândă, aproape în fiecare din zilele de luni și joi ale săptămânii, aflăm că ne-am mai împrumutat cu niște sute de milioane de euro de pe la cineva. Evident, banii ăștia nu-i va restitui Florin Cîțu, ci eu, noi, contribuabilii, ba chiar urmașii noștri, pentru că unele împrumuturi sunt făcute pe 30 de ani. Repet, toate astea fără ca populația să fie informată.

Există de aceea motive serioase să cred că avem de a face cu o acțiune prin care țara, populația, este înglodată într-o serie de „datorii odioase”. Devine astfel potrivit să reiau acest subiect al „datoriilor odioase”, unul pe care l-am tratat în premieră pentru presa românească, acum cinci ani.

Alexander Nahum Sack, profesor universitar specializat în drept financiar internațional la Universitatea din Saint Petersburg, până la victoria Revoluției Bolșevice și, apoi, la mari universități din Europa și SUA, a elaborat și publicat în 1927 „Teoria datoriilor odioase”, devenită la scurt timp concept de drept internațional.

Această teorie spune că o datorie națională, făcută de un guvern în scopuri contrare sau cu ignorarea intereselor națiunii în sine și a cetățenilor săi, și fără acordul cetățenilor, nu trebuie să fie executorie. Caracteristicile datoriilor de acest fel sunt trei: guvernul primește un împrumut fără aprobarea cetățenilorîmprumutul nu este făcut în beneficiul real al cetățenilor și, a treia, deși creditorul era conștient de primele două, a acordat totuși împrumutul. Doctrina a fost folosită ca instrument economic și politic de mai multe ori în istorie, cel mai notoriu caz fiind cel al Germaniei, după Al Doilea Război Mondial. Potrivit Acordului de la Londra din 1953, Statele Unite, Marea Britanie și Franța, însoțite de o listă interminabilă de state ale lumii, printre care și Grecia, Italia și Spania, au decis să reducă cu 62% datoriile Republicii Federale a Germaniei, acumulate atât în perioada interbelică, cât și după război, până la data încheierii Acordului. Ritmul restituirii debitelor rămase a fost stabilit în funcție de plafonul de 3% din exporturile RFG. Principalul argument în baza căruia RFG a beneficiat de această uriașă clemență internațională a fost exact această doctrină a „datoriilor odioase”. Doar astfel RFG a putut să se refacă, iar Germania de astăzi să fie la nivelul economic la care este.

Următorii europeni care au realizat problema „datoriei odioase” au fost islandezii. În 2010 au votat împotriva returnării datoriei, au rupt relațiile cu FMI, au naționalizat băncile, au inculpat bancheri și responsabili guvernamentali, s-au îndreptat în civil asupra vinovaților, au modificat legislația și Constituția, în sensul în care, pe viitor, țara să nu mai poate fi angajată în datorii fără acordul cetățenilor. La vremea aceea, ca și în 2015 pe greci, presa europeană îi ridiculiza pe islandezi și îi numea „sinucigași”. Mai nou, sunt bine-merci! În martie 2015 au anunțat UE să nu mai conteze pe ei, nu-i mai interesează aderarea, iar acum le merge foarte bine.

Spuneam acum cinci ani că problema acestui tip de datorie se punea din ce în ce mai apăsat. Pentru Portugalia și Irlanda, nu doar pentru Grecia, primele victime ale crizei datoriilor, urmare a izbucnirii crizei financiare în 2007, se contura din ce în ce mai evident că banii datorați de populație nu au făcut altceva, grosul lor, decât să salveze băncile private. Devenea astfel clar conținutul cel puțin imoral, în lipsa altor probe, al Acordurilor încheiate.

Drept pentru care, într-o măsură mai mică sau mai mare, de la țară la țară, datoriile cu caracter „odios” au trecut din teoria profesorului Sack în practica extinsă. Cred este timpul ca această practică să înceapă să fie privită nu doar prin prisma dreptului internațional, ori a deciziei și răspunderii politice, dar și prin cea a dreptului penal intern al țărilor victimă.

Totodată, cred că cei care îndatorează România și ne amanetează viitorul într-o veselie, fără să explice în detaliu motivele și datele din Acordurile de împrumut, așa cum este cazul ministrului de finanțe Florin Cîțu, ar trebui să răspundă pentru asta și altfel decât politic. Cum? Prin crearea unui cadru legal care să oblige la acest tip de explicații, așezat sub sancțiunea legii penale.

Autor: Mirel Curea

Sursa: evz.ro

Un virus mai puternic decît Coronavirus ne-a lovit: ne-guvernarea PNL

În ciuda apelurilor de liniştire venite din partea autorităţilor, planeta întreagă a intrat în panică din cauza Coronavirusului: regiuni izolate, oraşe închise, aeroporturi nefuncţionale, sute de mii de oameni în carantină. Practic, omenirea se află într-un blocaj nemaiîntîlnit, fără să ştie exact ce ne-a lovit şi, mai ales, ce este de făcut. Nu ştiu, nu mă pricep la viruşi, nu ştiu cît de mare este pericolul coronavirus, dar teama s-a insinuat în sufletul meu cînd, acum o săptămînă, am avut o gripă severă, cu temperatură de aproape 40 de grade C.

Am mers la spital şi, din fericire, n-am fost lovit de coronavirus, fiind necesar doar un tratament cu medicamentele tradiţionale. Nu sînt un tip care să se panicheze de la orice zvon, dar, mărturisesc, o teamă accentuată mă cuprinsese, mai ales că, acum cîţiva ani, cînd izbucnise nebunia cu „gripa aviară”, unul dintre cei doi craioveni afectaţi am fost eu!

Înţeleg, deci, spaima oamenilor în faţa acestei ameninţări nevăzute, cînd nu ştii pe lîngă cine treci, cine este cel pe lîngă care te strecori în metrou sau în avion, cine este pe scaunul de lîngă tine sau cine este în faţa şi în spatele tău la mall. Conştient de şubrezenia lui naturală în faţa bolilor, omul are toate motivele să se teamă că viaţa lui este în pericol şi dacă soarele intră în nori!

Cu toate acestea, noi, românii, n-ar trebui să ne temem atît de mult de coronavirus pentru că pericole mult mai mari ne pîndesc. Unul dintre ele este chiar această guvernare care a debutat cu dărîmarea guvernului Dăncilă, un guvern format de alianţa PSD-ALDE, destrămată însă de ambiţiile politicianiste ale celor care doreau să se dueleze cu Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale de anul trecut.

În mod logic, un nou guvern instalat trebuia să aducă, măcar pentru o vreme, stabilitate şi speranţa că va fi mai bine, mai ales că PNL venea pe valul de încredere dobîndit la alegerile europarlamentare, Referendumul pentru Justiţie şi alegerile prezidenţiale.

Ei, bine, exact atunci cînd aşteptam o guvernare mai bună, ne-a lovit VIRUSUL! Nu coronavirusul, ci virusul „GuWerner-ul Meu“! Caracteristicile lui sînt de-a dreptul înspăimîntătoare: să te prefaci că guvernezi, dar să te gîndeşti la alegerile anticipate, adică să nu-ţi propui să duci la îndeplinire programul cu care ai fost învestit, ci, din contră, să faci orice pentru ca guvernul să cadă, şi nu o dată, ci de trei ori, astfel încît Klaus Iohannis să ne administreze vaccinul său preferat: ALEGERILE ANTICIPATE!

Dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne-ar fi spus că efectul principal al coronavirusului este acesta, adică le ia minţile guvernanţilor, am fi înţeles, poate, reacţia PNL şi a lui Iohannis ca fiind urmarea infestării. Dar, nu! Felul în care acţionează cei care s-au trezit peste noapte cu guvernarea în braţe ne arată că virusul care ne-a lovit este de altă natură şi poartă un nume binecunoscut: BOALA PUTERII!

Efectele acestei boli au fost analizate în numeroase studii de politologie, dar, din nefericire, omenirea n-a fost preocupată niciodată de găsirea unui adevărat antidot, lăsîndu-se mereu manipulată de profesioniştii dezinformării care au reuşit totdeauna să convingă popoarele că orice lucru rău este bun, la fel ca războiul care aduce pacea.

Exact ca în romanele lui Orwell! Ştiţi cum începe celebrul său roman „1984”? Fix aşa: „Într-o zi senină şi friguroasă de aprilie, exact cînd ceasurile bat ora treisprezece, Winston Smith, cu bărbia înfundată în piept ca să scape de vîntul care-l ia pe sus, se strecoară iute printre uşile de sticlă ale Blocului Victoria, deşi nu destul de repede cît să împiedice un vârtej de praf şi nisip să pătrundă o dată cu el”. Era o zi importantă pentru „Palatul Victoria”, mă rog, „Blocul Victoria”, căci exact atunci se încheiau pregătirile pentru „SĂPTĂMÎNA DE URĂ” ce urma!

Asta facem şi noi acum, ne pregătim de „săptămîna de ură”, cînd ni se va spune că, pentru binele nostru, trebuie instaurată ne-guvernarea ca formă a bunei guvernări, că votul de învestire a guvernului trebuie să fie unul de respingere, adică votul DA să fie, de fapt, un vot NU.

Acesta este virusul care ne-a lovit mai rău decît Coronavirusul din China: ne-guvernarea ca formă de guvernare, instalarea unui „Guvern al Meu” ca guvern al ţării! Cîndva, pentru Coronavirus se va descoperi un antidot, însă pentru virusul care ne-a lovit pe noi nu e leac pentru că ne-am obişnuit cu el şi-l mîngîiem pe cap din patru în patru ani.

Autor: Ion Spânu

Sursa: cotidianul.ro

Unde sunt președintele și premierul?

Duminică în jurul prânzului s-a anunțat un nou set de măsuri menite a limita efectele epidemiei de coronavirus. Raed Arafat și Moldovan, secretarul de stat (de la Sanador) au ieșit la rampă să ni-l prezinte și să răspundă întrebărilor.Ministrul Sănătății, plecat să opereze la Sibiu, nu ne-a onorat cu bîlbele sale. Cît privește mesajul public al președintelui și al premierului, rămîn valabile celelalte. Nu putem zice de precedentele pentru că, în ce-l privește pe premier, precedentul se referă la împăduriri. Iar în ce-l privește pe președinte, dacă nu mă înșel, este tot o măciucă în scăfîrlia PSD-iștilor.

Sigur, medical și organizatoric, ne sunt suficiente anunțurile și explicațiile lui Raed Arafat. La ora aceasta, el pare a fi singurul din România care știe despre ce este vorba, pare stăpîn pe situație și gestionează coerent ce are la dispoziție. Parcă el ar fi președintele României sau primul-ministru al unui guvern care are drept preocupare esențială organizarea alegerilor anticipate și preluarea completă a puterii. Operațiunea include și îngroparea tuturor adversarilor politici. Mă cuprinde frica la gîndul că ambițiile primarului de Caransebeș Vela, ajuns ministru de Interne prin cine știe ce sforării și înțelegeri, de a-l debarca pe Arafat s-ar fi concretizat.

Și astăzi populația României o sorbea din ochi pe Violeta Alexandru sau asculta indicațiile doamnei Anisie! Cine ar fi avut un pic de credibilitate și de minte în situația acestei epidemii din ce în ce mai periculoase? Ludovic Orban și Raluca Turcan, Vela și Ion Ștefan,Victor Costache și Oros de la Agricultură? Toți aceștia, conduși de Klaus Iohannis, nu pot scrie cu mîna lor un comunicat de zece fraze ! Necum să conceapă măsuri organizatorice și să supravegheze implementarea și aplicarea lor. Epidemia de coronavirus se anunță mai dificilă decît o deszăpezire la Sibiu și la Caransebeș și decît o vacanță în Spania.

Și în materie de vorbit convingător despre, și de organizat, și de urmărit! Din punctul acesta de vedere, cu resurse limitate, cu un guvern bezmetic și cu doi lideri care nu s-au trezit încă, România stă cu ochii și cu urechile ațintite la Raed Arafat. Este singurul activ, coerent, încercînd să nu stîrnească panică, în același timp, ferm. În alte țări președintele merge mereu între oameni, chiar și în spitale, între doctori și bolnavi și încurajează. Apoi mobilizează și încurajează.
Cine liniștește populația în țara noastră? Cine îi ridică moralul și nivelul de încredere? Cine le vorbește românilor despre situația periculoasă în care trebuie să fim uniți, responsabili, preocupați de igienă, dar și de funcționarea instituțiilor? Raed Arafat! Președintele este la plantări simbolice împreună cu premierul. Iar de la munte se va fi dus repede la Sibiu ca să nu se contamineze de la voluntari.
Din păcate, Klaus Iohannis nu poate trece de la ”guvernul meu” și ”românii mei” la ”țara noastră” și la ”poporul nostru”.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul.ro