C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

Alina Mungiu-Pippidi: “Vă mai bateți multe cuie în talpă, români deștepți ce sunteți?”

Plouă cu invitații la discutarea „situației explozive” din România. Departamentul de stat. Institutul Cultural al Diplomației din Berlin. Unii din Londra care se preocupă de viitoarea președinție a UE din care ei tocmai ies – nu că i-ar preocupa realmente, dar aoleo!, ajunge la români, ai căror diplomați sunt inepți, ai căror liderii sunt hoți (au furat lacuri, hoteluri, case, alegeri, etc), mai au și țigani (care nu stau acasă la ei) și așa mai departe.



Harta acestor discuții e vagă și nu arată decît unde au agitatorii români cunoștințe pe care le conving să organizeze ceva.

Organizatorii fac ce pot să fie obiectivi. În primul rînd mă invită pe mine, sau pe alții ca mine.

Vezi, însă, că eu nu mă duc. Dacă îmi asum acasă bombardarea cu rahat, principala producție zilele astea a unei opoziții care se remarcă mai ales prin producția de trolli (activiști care scriu pe Internet M…, Scroafa, Dar-ar pesta porcină în voi și alte asemenea „banalități”) e pentru că acasă lumea are nevoie și de o voce altfel. M-aș bucura să fie mai multe, dar nu toți oamenii cu gîndire normală au forța, curajul și accesul la mass media, așa încît – ce să-i faci – acasă trebuie să fac ce am mai făcut, să arăt ce e normal, un act de mare disidență la români, ieri ca și azi.

Dar la mahalaua asta externă eu nu particip. Pentru că e dăunătoare indiferent ce spunem sau cine merge acolo, nu e decît o formă de a sabota barca noastră comună (mai ales a voastră, că eu nu am nevoie de o poziție oficială ca să colind lumea pe invitațiile altora, să consult pentru guverne de pe toate continentele, să fac săli pline la lansările cărților mele la Harvard, ca și la Kiev sau în Mexico City). Am însă nevoie de o țară a mea despre care să pot marginal măcar vorbi de bine, să spun (ceea ce corespunde adevărului): Da, diplomația noastră are mulți piloși, dar e per ansamblu profesionistă, se va descurca cu președinția UE. Da, liderii noștri sunt cam profitori din natură, cam traseiști și cam mărginiți, dar dacă nu îi intrebi cîte case și iazuri au sunt urbani, pro-europeni, ospitalieri chiar și se vor descurca cu președinția UE.

Dar sunteți corupți. Da, așa e! Mie-mi spuneți? Dar suntem mai puțin ipocriți decît occidentalii, și suntem mai puțini corupți decît am fost – iată că Bulgaria și Croația au trecut în urma noastră pe fapte (ce să mai spun de Eurobarometru, unde mita a căzut mult sub 10 la sută). Croația a intrat în UE cu probleme similare nouă, dar fără MCV (numai Monica M. s-a agitat să-i încalțe). De ce? Pentru că și-au cunoscut interesul și au opus un front unit cînd a venit vorba de asta, și cum nemții au o slăbiciune pentru ei (chestie de alianță în al doilea război mondial) au reușit. Bulgaria nu a băgat nici un oficial în pușcărie, nu ca noi – optsprezece miniștri, și președinția lor UE a fost un success. Borisov, un fost bodyguard, a vorbit bulgărește cu translator și nu a zis nimeni în Europa că e dobitoc, nu știe nici o limbă, și bulgara lui e precară, etc. Puteți citi pagina lor de încheiere, completă cu documentar și listă de realizări, aici.

Ce mă enervează în invitațiile pe care le primesc zilele astea e referința la președinția voastră europeană (nu e a mea, am declinat orice rol în ea, ce să fac, predau primăvara viitoare, și am oricum treburile mele), punerea ei în discuție. Vor fi capabili românii? Ei? Ca și la kompromatul plătit tot de ani noștri la Corina Crețu în 2016, cînd unii erau așa de psihopați încît credeau că poate fi debarcat un comisar în funcție ca să fie pus Dacian după ce pleacă de la guvernare.

Corina e vreun geniu? Lasă, nu-mi răspundeți. Dar pînă la urmă s-a descurcat. Aud că s-a descurcat chiar onorabil. Nu ne-am făcut degeaba de rîs?

Și voi o să vă descurcați. Dacă cooperați, dacă vă aduceți aminte că sunteți în Europa pentru că un corupt, dar unul deștept, Hrebenciuc, a instrumentalizat o unire a tuturor partidelor în jurul integrării (Snagov 1996 și mai departe), alți pesediști au preluat negocierile de la CDR și au spus la Bruxelles că ne ținem toate angajamentele, nu s-a schimbat nimic în anul 2000 , și tot așa. În loc să încercați să trîntiți guvernul lună după lună pînă în ianuarie sau să cereți chiar voi la cancelariile europene să va ia președinția, cooperați la ea! E mai productiv decît bătaia cu jandarmii sau organizat ziua și diversiunea, sau acuzat că forțe străine finanțează manifestații. Ce, sunteți copii? Ce forțe străine, și ce mai e străin în Europa unită? Dacă tatăl lui Tianu Burduja, celebru bancher din cercul unei bănci securiste la al cărei decont am plătit cu toții și rezident pe Coasta de Azur, îi dă bani lui fiu-su, și el ajută pe unul cu o rulotă din Piața Victoriei, asta e finanțare din exterior? Dacă Polițeanu ia bani de pe la vreo fundație europeană liberală din București, asta e finanțare din exterior? Nu aveți ce face? Spun încă o dată, pentru cine nu e surd: marile ONG-uri românești, acelea vechi la a căror naștere fundația Soros a contribuit (mai mult acum 15-20 de ani, dar nu numai), adică SAR, APADOR, CRJ nu sunt cele care organizează manifestațiile astea. Nu există granturi Soros pentru vreo manifestație de la București și nici unul din grupurile lui Polițeanu nu are bani de la Soros, deși au încercat să capete (fără succes, deocamdată). Zău, trebuie să vă dea omul explicații, și la unii și la alții, la nivel de grădiniță.

Nu Soros vă sapă și nu e dușmanul vostru, și nici Putin nu se ocupă momentan, că nu are de ce, prea îi faceți voi treaba. O țară europeană care se bate singură în piept și strigă „Suntem mai răi ca bulgarii, luați-ne președinția UE!” nu are nevoie de dușmani din exterior.

Își este sieși cel mai rău dușman.

Philadelphia, 12 septembrie 2018

Autor: Alina Mungiu-Pippidi

Sursa: România curată

Spre disperarea lui Klaus Iohannis, Operațiunea Mortul a eșuat. Deocamdată

Să mă ierte cititorii, dar am pus acest text pe cristoiublog.ro mai tîrziu ca de obicei, pentru că am vrut să văd nu finele mitingului din Piața Victoriei, prelungit suspect de mult în ciuda violențelor. De regulă, oamenii veniți la un miting pașnic, în clipa cînd apar violențe fie scandează Fără violență! sloganul tuturor manifestărilor cinstite din lume, care pe asta se bazează, pe caracterul pașnic, fie pleacă din locul respectiv, încredințați că pot veni și altă dată să demonstreze, dar că pentru asta trebuie să ajungă întregi acasă.

La ora 23 și ceva , mitingul nu se încheiase, iar mulțimea așa zis pașnică, fără nici o legătură cu Diaspora, marea majoritate fiind TeFeLiști din București, prezenți la toate manifestările de protest de doi ani încoace, nici nu se delimitase de huligani, nici nu plecase acasă, semn că așteptau ceva. Și acel ceva, așteptat și de mine, era Mortul.

Pentru că încă de la campania de pregătire psihologică a acestui miting bizar, programat în toiul concediilor, fără nici o legătură cu un anume eveniment, cînd Parlamentul e în vacanță, s-a văzut că scenariul pus la cale de Regizori era cel etern folosit cînd vrei să provoci o emoție colectivă de tip Mînie față de un regim represiv.

Și anume Operațiunea Mortul.

Joi seara, la emisiunea Sandrei Stoicescu, am încercat, împreună cu moderatoarea, să descifrez tîlcurile demonstrației din 10 august 2018.
De fapt nu tîlcurile, ci bizareriile.
Teoretic, spuneam în cadrul emisiunii, mitingul din 10 august 2018 nu diferă prin nimic de mitingurile anti-PSD din ianuarie 2017 pînă acum. Din ianuarie 2017 pînă acum mișcările de stradă și-au pierdut suflul. Un motiv îl reprezintă absența condițiilor din ianuarie 2017. Nu s-a mai creat emoția cerută de protestul spontan. N-a mai fost vorba de nici o decizie a Guvernului împotriva căreia să se declanșeze o mișcare de stradă menită să blocheze luarea deciziei.
Și deodată, s-a născut și a crescut campania numită Marele miting, decisiv, revoluționar, al Diasporei din 10 august 2018.
Mitingul care avea să schimbe fața României, mitingul care avea să se înscrie în Istorie.

Originea campaniei stă în anunțul făcut în urmă cu o lună de șeful unei organizații a românilor din străinătate că pe 10 august 2018 vor veni la București direct de peste hotare, pentru a protesta în Piața Victoriei, un milion de oameni.
Atît autorul anunțului, cît și Rețeaua de presă a instituțiilor de forță, au tratat cu maximă seriozitate cifra:
Un milion de persoane.
Și lucru și mai ciudat, nu era vorba de români aflați în concediu în România, care, într-o zi se urcau în tren sau în mașinile personale sau în microbuze și veneau la București, ci de români care plecau special din toate țările lumii, cu mașini de toate tipurile, într-un fel de acțiune organizată, bine condusă, spre București.

Un milion de oameni venit – repet – direct din străinătate presupunea o logistică imposibil de stăpînit și de Vladimir Putin. Admițînd că într-o mașină încap maximum cinci persoane, ar fi însemnat un număr de 200.000 de mașini curgînd spre București în coloane spre Piața Victoriei. Deoarece la un moment dat, toți cei anunțați ca organizatori au făcut un pas în spate, s-a pus problema parcării, a afluirii, a aprovizionării cu apă, a toaletelor. La mitingul PSD au venit peste 100.000 de oameni. Zile întregi am întrebat pe cei de la PSD despre organizare și am constatat că totul a fost organizat militaricește. Și în aceste condiții, ale unei organizări militaricești, s-au ivit probleme nerezolvate. Cum să crezi că un milion de oameni fără o minimă organizare vor reuși să treacă peste acest moment fără a crea mari probleme de viață?

Cu toate acestea pînă joi seara, toate unitățile militare din presă și de pe rețele sociale au ținut-o langa cu milionul de oameni.
Așadar, unul dintre lucrurile ieșite din comun prevăzute în cazul manifestației consta în numărul uriaș de participanți.
Acest număr a fost un fel de ordin de zi pe unitate. Nici o unitate militară din presă, nici un colaborator al serviciilor secrete n-a ieșit din rînd, nu neapărat prin punerea la îndoială a cifrei, dar măcar prin șovăiala de a-l publica. Miercuri și joi, unitățile militare din presă au întreținut o campanie mincinoasă de prezentare a coloane de mașini care se îndreptau spre București. E drept au fost unii români din străinătate care s-au suit în mașini și au plecat în grup spre țară arborînd materiale agitatorice anti-PSD. Avînd în vedere rolul lor propagandistic, în stil bolșevic, era normal ca unitățile militare din presă să cultive imaginile celor care au apelat la aceste mijloace de agitație. Pe vreme stalinismului, demascarea chiaburilor beneficia de aceeași cultivare în Scînteia. Ciudățenia vine din faptul că unitățile militare au exagerat numărul mașinilor, caracterul organizat, astfel că s-a creat imaginea unor coloane interminabile străbătînd Europa pentru a ajunge la București. Zile întregi s-a dus prin intermediul rețelei de presă și a rețelelor sociale folosite pînă acum de instituțiile de forță o campanie menită a anunța momentul din 10 august 2018 drept ieșit din comun, apocaliptic, asemănător unei crăpări de catapeteasmă. S-a vorbit de uriașe coloane de mașini pornite în marș spre București din diferite colțuri ale Europei. Eu, care am scris o istorie a literaturii proletcultiste, imaginile de propagandă și agitație cu diasporenii îndreptîndu-se spre București și oferind din cer schița unor pîrîiașe care devin rîuri și a rîurilor care devin fluviu mi-au amintit de un clișeu al propagandei staliniste despre marile demonstrații ale clasei muncitoare din anii cuceririi puterii: Marele fluviu își adună apele.

Confrați mai tineri au susținut c-a fost o prostie, că regizorii Diversiunii și-au luat iluziile drept realitate. Cum să crezi că vor veni un milion de oameni din străinătate? N-a fost o prostie. A fost un moment din scenariul bine pus la punct al Diversiunii de doborîre a Guvernului PSD. Prin cultivarea unei cifre în care nu credea nimeni, nici cei care o cultivau, s-au creat condițiile creării unui uriaș orizont de așteptare în societatea românească. Un simplu miting, prin nimic deosebit de altele și altele din ultimii doi ani, apărea ca o Apocalipsă, ca un moment de răscruce în viața României. Într-un cuvînt manipularea cu numărul de un milion a ținut de adevăratul scop al demonstrației de protest sub acoperire de demonstrația diasporei, dar care s-a dovedit în realitatea o demonstrație a celor din București și din România:
Ivirea mortului.

Din cîte se știe regimul comunist de la Praga a căzut în urma unei diversiuni tipice: așa-zisul mort.
Pe seama organelor de ordine s-a pus moartea unui student. Prin mijloacele subterane, inclusiv ale zvonurile bine răspîndire, ramura gorbaciovistă a Securității cehe a lansat vestea că în urma represiunii a murit un student. Ulterior, s-a dovedit că studentul nu era student, ci un ofițer al Serviciilor de informații și în plus că nici nu murise. Asta ulterior, cînd Diversiunea își spusese cuvîntul. Pînă la descoperirea Adevărului s-a creat o emoție colectivă care a dus a doua zi la o demonstrație monstru în urma căreia conducerea antigorbaciovistă a Cehoslovaciei a demisionat.

E mai mult decît interesant că mitingul din 10 august a fost pregătit propagandistic de teza formulată public de Klaus Iohannis la Consiliul Național al PNL. România a fost adusă pe marginea prăpastiei de guvernul PSD. Trebuie să facem orice pentru a pune capăt acestui regim. Tot la ședința respectivă, Klaus Iohannis a creat punctul culminant al Diversiunii cu tăblițele obscene. Deși cu bîlbîieli, acțiunea Poliției a fost corectă. Huliganul încălca bunele moravuri publice afișînd un cuvînt obscen. Cu toate acestea Klaus Iohannis a prezentat în Consiliu PNL acțiunea legală a Poliției drept un act represiv, identic celor comise de regimul comunist împotriva libertății de expresie. Imediat mașinăria unităților militare din presă a declanșat Operațiunea Să dăm jos prin Revoluție regimul PSD deoarece acesta e un regim represiv, dictatorial, și împotriva unui astfel de regim mijloacele constituționale sînt nepotrivite. Fiind vorba de un regim dictatorial, și mai ales care a adus țara pe marginea prăpastiei, împotriva acestui regim pot fi folosite și mijloacele anticonstituționale ale unei Revoluții. Așa a apărut și a crescut în spațiul public în pregătirea mitingului din 10 august 2018 teza Violenței ca mijloc permis de luptă, mijloc la care trebuie să se apeleze cîtă vremea cu astfel de dictatori nu se mai poate proceda cu mănuși. În paralel, Jandarmeria a fost prezentată ca Gardă pretoriană a dictaturii, ca instrument de reprimare a libertății de a demonstra.

Semnificativ pentru această pregătire a Diversiunii a fost declarația la Realitatea Tv a patronului postului Cozmin Gușă că protestatarilor nu trebuie să le fie frică de jandarmi, deoarece Jandarmeria e cea mai proastă armă din MAI. Toate demonstrațiile de pînă acum n-au provocat reacția Jandarmeriei decît dacă s-au manifestat violențe. În aceste condiții a declara că protestatarilor nu trebuie să le fie frică de jandarmi înseamnă a instiga prin televiziunea personală la violențe, la încălcări ale legii. Nu mai întreb unde e CNA care ar trebui să discute o dată și o dată transformarea televiziunilor în instrumente de luptă de stradă, prin părăsirea obiectivității profesionale.

Realitatea Tv, singura televiziune particulară finanțată de stat, pentru că se bucură de Înalta protecție a lui Klaus Iohannis, a fost încă de la prezidențialele din 2014 vîrful de lance al Diversiunilor puse la cale de SRI. Nu e de mirare că și acum s-a apelat la ea, după ce exercițiul de calibrare care a fost Diversiunea cu tăblițele rușinoase a reconfirmat încrederea Stăpînilor în fidelitatea ei de comando.

S-au creat astfel condițiile pentru a justifica violența de la mitingul din 10 august 2018. Spre deosebire de alte dăți Rețeaua nu numai că n-a mai indicat nevoia unui caracter pașnic, dar mai mult a justificat violența prin caracterul dictatorial al regimului PSD-ALDE și instrumentele constituționale nu mai sînt eficiente și mai ales nu mai sînt justificate. De aici violențele declanșate chiar de pe la ora 15, susținute de unitățile militare din presă, dar atenție! fără a fi condamnate de protestatarii ziși pașnici. Aceste violențe au avut drept rol decisiv provocarea unei reacțiii violente din partea forțelor de ordine astfel încît mitingul să se soldeze cu un mort sau un grav rănit. Victima urma să fie prezentată imediat de mașinărie drept produsul regimului dictatorial represiv, drept victimă a reprimării de către regimul PSD a libertății de a demonstra. Prin asta urma să se creeze emoția de tip Colectiv menită a scoate în stradă sute de mii de oameni mîniați pe represiunea din partea Dictaturii. Deocamdată Mortul nu s-a ivit. Deocamdată. Pentru că în nebunia lui de a fi el vedeta Președinției Consiliului UE, Klaus Iohannis e în stare de orice. Iar slugile de la Servicii sînt, la rîndul lor, în stare de orice pentru a-i îndeplini ordinele.

N.B.: Toate comentariile la postările de pe cristoiublog.ro se opresc până când postacii SRI se vor retrage în cazărmi.

Pret pe capul lui Iohannis in servicii!

Intoarcere spectaculoasa de situatie in serviciile secrete romanesti, acolo unde, in ultimele ore, ”vanatorul” de la Cotroceni tocmai ce s-a transformat in ”vanat”. Si asta dupa ce ”cineva” a avut ideea pe cat de socanta, pe atat de pragmatica de a pune ”pret pe capul” lui Iohannis tocmai printre ramasitele statului paralel, adica exact in acele structuri pe care seful statului spera inca sa se mai bazeze.

Iar mutarea de strategie a survenit imediat dupa ce putinii oameni din servicii care se mai iluzioneaza ca vor mai ”papa” inca sase ani pe functii, daca Iohannis va mai fi impus un mandat ar fi fortat folosirea ultimului ”glonte de argint” de care mai dispun creatorii  ”culoarelor” din Justitie impotriva lui Liviu Dragnea. Insa daca isi vor rata din nou tinta, pana si cei mai ”rezistenti” hastagieni din sistem nu se amagesc ca vor mai prinde apoi vreun loc in barca actualei Puteri.

Mai mult decat atat, intamplator sau nu, ”recompensa” oferita sub forma unui loc de ultima clipa in ”barca buna” a sistemului a venit la doar cateva ore dupa ce Ambasada Israelului a confirmat sedinta comuna a guvernelor de la Bucuresti si Israel, care va avea loc la inceputul lunii noiembrie. Ceea ce a produs soc si groaza in masina de propaganda sorosista, derutata de esecul misiunii de deturnare a ostilitatii israeliene de dupa gafa voita a presedintelui Iohannis inspre actuala putere politica de la Bucuresti. Una care insa respecta intocmai politica externa de incadrare a Romaniei pe axa dura Washington – Tel Aviv.

Iar tocmai in aceste momente, pe canalele neoficiale, dar cu atat mai functionale ale sistemului a explodat informatia ca omul care va da drumul la caseta cu intalnirea de taina dintre Klaus Iohannis si anumiti procurori in care seful statului ar fi cerut  ”decaparea” de urgenta a rivalilor politici va fi reevaluat si va putea urca la bordul noii barci, indiferent de pozitia anterioara ocupata in statul paralel. Iar isteria deja creata in sistem este cu atat mai mare cu cat ”sobolanii” din servicii disperati oricum sa se ascunda care pe unde apuca stiu foarte bine ca mai este vorba doar de un singur loc!

Iar pentru initiatii sistemului conteaza foarte mult si precizarea ca ”recompensa” va fi primita nu de cel care ”va aduce” caseta, fiind suficient doar ca aceasta sa fie detonata pe canalele specifice. Ceea ce inseamna ca deja cine a pus pretul pe capul lui Iohannis detine aceste inregistrari pur si simplu socante! Si in urma difuzarii carora Klaus Iohannis nu va mai putea scapa nici daca invata ”Tora” pe de rost sau isi face freza ca a ”marelui blond” Donald Trump.

Implozia sistemului

La fel cum Florian Coldea nu mai avea cum sa-si salveze imperiul dupa ce au aparut primele inregistrari cu el la vila de la Cheia. Si cum nici Laura Codruta Kovesi nu a mai avut vreoo sansa dupa aparitia inregistrarilor de la sedinta cu proprii procurori. Pentru ca acestea au aparut din interior si astfel au reprezentat   semnalul ca, gata, s-a terminat. Pentru ca ”supravietuitorii” din sistem au schimbat deja tabara, riscand totul pe o singura mana…

Desigur, cu totul alta decat cea care i-a hranit pana atunci. Astfel ca, dupa cum dezvaluiam zilele trecute, tot mai multi pioni ai statului paralel incerarca acum sa mearga la cacealma si sa pozeze cum ca ei unii nu ar fi facut decat sa respecte regulile unui misterios ”joc dublu operativ”. Dar cum si-au luat o ”placuta de inamtriculare” mai mare decat cea cu PSD-ul, au marit miza punand la dispozitie, drept bonus si tot felul de note informative despre figuri marcante ale statului paralel. Iar pana acum nu primisera niciun raspouns. Iata insa ca acesta tocmai a venit, fiind unul cu atat mai socant cu cat, practic, nu exista decat un singur castigator. Si o singura ”tinta in miscare” : Klaus Iohannis, cel de la intalnirea secreta cu procurorii! Iar cum ”suspiciunea rezonabila” ca seful statului ar fi cerut dosare se poate confirma doar prin aparitia inregistrarilor de la acea intalnire conspirativa, ”potul” este deja unul de totul sau nimic pentru cei care pot pune acum definitiv ”bomboana” pe mandatul presedintelui Romaniei.

Un minut de inregistrare

Probabil ca Klaus Iohannis a mai transpirat la fel doar atunci cand a constientizat ca prima doamna ii poate fi saltata oricand de pe strada la felul cum a fost instrumentat dosarul casei din Sibiu! Insa dezvaluirea noastra recenta privind  informatiile despre o intalnire de taina dintre seful statului, procurori si ofiteri din servicii a fost cu atat mai dureros receptionata la Palatul Cotroceni cu cat faceam referire si la existenta unor inregistrari pur si simplu catastrofale pentru cariera politica a ”neamtului”. Iar daca Iohannis si sustinatorii sai din sistem au cazut pe tehnica tocmai cand nu trebuia, atunci acest lucru nu se putea face decat prin ”mana lui Dumnezeu”, adica ajutorul nevazut oferit actualei Puteri de cineva de la varful sistemului. Si daca tot se spune ca difuzarea unui singur minut din inregistrare, adica a pasajului in care se spune ca altfel atat de molcomul sas ar fi cerut ”capete” pe tava ar fi suficienta pentru ca nici macar Angela Merkel sau Emannuel Macron sa mai indrazneasca sa-i intinda o mana de ajutor este greu de crezut ca Iohannis ar mai apuca sa cheltuiasca pana si fondurile ramase dupa rectificarea bugetara care a lovit Presedintia…

Autor: Catalin Tache

Sursa: national.ro

Smiorcăiala după bani

Președintele Klaus Iohannis este supărat foc. Pe Guvern. Acesta l-a rectificat ușor. I-a tăiat câteva milioane din buget. Și ce să vezi? Va fi compromisă exepționala activitate externă a domnului Klaus Iohannis. Și va fi aruncat în aer Summitul celor Trei Mări. Executivul se cutremură după briefingul purtătorului de cuvânt de la Cotroceni.

Aproape nu există un discurs politic, citit sau rostit de Klaus Iohannis, în care să nu fie utilizat termenul de „predictibilitate”. „România lucrului bine făcut” presupune să tai, după ce măsori de mai multe ori. Ei bine, în aceste condiții, singura instituție unde Iohannis ocupă poziția numărul unu în Exectiv, instituția prezidențială, a dat dovadă, cum ne-a demonstrat Guvernul, de o rușinoasă lipsă de predictibilitate.

A stat cu mâna întinsă la Guvern, a solicitat un buget, care să-i acopere diferitele necesități, dar a greșit la execuție. A dat eroare. Nu a reușit să cheltuie banii solicitați și primiți. În aceste condiții, ce era să facă Executivul?

Executivul a observat că Președinția nu reușește să-și cheltuie banii primiți de la buget și a aplicat o rectificare negativă. După opinia mea de nefinanțist, o rectificare prea modestă. În definitiv, instituția prezidențială condusă de Klaus Iohannis a reușit să-și umfle bugetul aproape de trei ori mai mult decât cel din 2012 al președintelui jucător Traian Băsescu. Niciodată pănă acum instituția prezidențială din România nu a avut un aparat birocratic atât de umflat. Și ce fac toți acești consilieri și secretare de consilieri? Ce produc ei, în definitiv? Aproape tot ce vedem este reprezentat de retrimiterea în Parlament a unor acte normative, pe care președintele refuză să le promulge ori de sesizări adresate Curții Constituționale, dintre care cele mai multe sunt total nefondate, după cum apreciază judecătorii.

Una peste alta, președintele nostru se scaldă în vile de lux, cărora le-a upgradat exponențial gradul de confort, în piscine, terenuri de tenis și asta se întâmpă atunci când nu se preumblă pentru a face ședințe foto în țară și în străinătate.

Președinția pretinde că rectificarea bugetară o atinge la Summitul celor Trei Mări. Care urmează să aibă loc chiar în această toamnă, în septembrie. În mod normal, pentru buna funcționare a acestei reuniuni internaționale, contractele cu instituțiile care asigură suportul logistic trebuiau încheiate și onorate. „În România lucrului bine făcut”, se pare că acest lucru nu s-a întâmplat. Sau, pur și simplu, purtătorul de cuvânt a mințit. În numele președintelui. Un președinte care ba este în grevă, citind cu încetinitorul și semnând cu întârziere sau nesemnând deloc, ba în război politic de gherilă, așa cum nici măcar nu s-a ferit să ne informeze.

Sursa: CorectNews

Începe războiul cu serviciile secrete

Nu știu ce rectificări de buget au fost adoptate în ședința de joi a Guvernului. Rezultatul mi-ar fi ajuns mult prea tîrziu să scriu despre ele pentru acest număr de ziar și pentru site-ul cotidianul.ro, în această seară.
O sursă (mereu aceleași surse, egale cu niște turnătorii) a scăpat unor jurnaliști informația că SRI, SIE și SPP ar avea parte de o rectificare negativă. La ora cînd scriu, informația nu depășește condiția unui zvon. În același timp, ea spune mult mai multe lucruri decît am putea crede.

Alianța PSD-ALDE a început adevăratul război cu SRI și SPP. Ce a fost pînă acum cu protocoalele n-a fost decît un fel de carnaval. Ascultă, urmăresc, scriu, dirijează procese, compromit politicieni. Toate acestea, pentru SRI parcă erau distracții cu jucăriile puterii. De ani și ani, aproape la fiecare rectificare, serviciile mai primeau sume substanțiale. Cultura și sănătatea, nu.

Pentru prima dată circulă zvonul că ar urma o diminuare. Reducerea bugetelor publice pentru niște servicii care în România au influențat, uneori grosolan, și presa, și justiția, și partidele politice, și deciziile guvernului și procesul de legiferare din Parlament și care au fost la cîrma celor mai mari diversiuni și manipulări mi se pare o consecință logică și firească. Dacă ea va fi pusă în practică poate fi socotită chiar revoluționară și mai scade puțin din bănuiala care plana cel puțin asupra lui Liviu Dragnea. A cochetat el cu serviciile, o fi negociat cu ele inclusiv procesul, dar dacă inițiază o asemenea măsură, oricît este el de primitiv, de urît de adversari, de egolatru, înseamnă că este un om liber. Victor Ponta, cît a condus PSD-ul, a fost șoricelul SRI. Nu strănuta nașul Maior, că Pinocchio mărea bugetul la rectificare.

După cum au evoluat lucrurile în aceste trei decenii, putem socoti că tăierea banilor la servicii a devenit o măsură mai mult decît obligatorie.

S-au întins mult prea mult. Ca atribuții nelegiferate, ca număr de oameni, ca domenii de implicare, cu efecte catastrofale asupra calității democrației. SPP-ul pe vremea lui Adrian Năstase avea sub 1.000 de oameni și era la un pas să scadă la 700. Acum se apropie de 2.500 și nu păzește nici un demnitar.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Vai, s-au supărat corporațiile!

Un ziarist tipic (ca să nu îl numesc folosind un cuvânt jignitor) al unui post de televiziune falit se revolta ieri observând că la prima sa apariție de după revocarea Codruței Kovesi, dl Liviu Dragnea, în loc să comenteze acest eveniment epocal, menit „a demola statul de drept și a-i salva pe corupți”, a prezentat modificările propuse la legea privind exploatarea resurselor offshore. Probabil că aceasta era strategia: scandalul revocării lui Kovesi trebuia să îl pună în umbră pe cel al cedării – pardon, „concesionării” – resurselor energetice românești din Marea Neagră.



Ceva mai târziu, după votul dat „noaptea ca hoții” legii, retrimisă anterior Parlamentului de către Președintele-mediator (dar nu între stat și societate, ci între stat și corporațiile străine), s-a aflat că societățile cărora li se concesionase explorarea, cu garantarea unui nivel „stimulativ” al redevențelor în perspectiva exploatării, s-au întâlnit și s-au pus de acord să iasă din joc ca urmare a adoptării amendamentelor favorabile românilor (persoane publice sau private, fizice sau juridice).

Desigur, opoziția, ventrilocul Președinției, a atacat de îndată majoritatea parlamentară PSD/ALDE pentru acest prim efect „catastrofal” al legii (încă nepromulgate), subliniind că astfel, refuzând să ne donăm averea „partenerilor” euro-atlantici, s-a urmărit să rămânem dependenți de importurile scumpe de la „inamicii” ruso-asiatici. În consecință vom rămâne și cu bogăția naturală nevalorificată și cu banii luați. “Trădare! Trădare! De trei ori trădare!!!”

Reacția de o obrăznicie tipică a corporațiilor străine, fără distincție între cele din Vest și cele din Est, constituie expresia unei antante frauduloase care denaturează libera concurență, tot așa cum unele prevederi ale abia votatei legi, aplaudate de “patrioții” atașați… „capitalismului de cumetrie” rival, limitează libera circulație a bunurilor și serviciilor pe piața internă europeană.

Când „Președintele corporațiilor străine” nu va mai avea instrumente constituționale și stradale pentru a #rezista la promulgarea legii „penalilor români”, în joc va intra Comisia europeană. Aceasta va invoca, desigur, tratatele europene pentru a tranșa între pofta de îmbogățire a multinaționalelor și aspirația la dezvoltare a națiunii române, în cel mai pur spirit neoliberal; adică în favoarea primelor și cu totala ignorare a propriilor obligații privind asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a statelor membre. („Coeziunea teritorială” fiind chiar punctul introdus în dreptul european inclusiv la insistența regretatei Hildegard Puwak și a autorului acestor rânduri, exercitată în cadrul Convenției pentru viitorul Europei.)

Cine va apăra interesele României la „arbitrajul” de la Bruxelles? Echipa de judecători constituționali ai dlui Zegrean s-a pronunțat deja din 2011 (este drept, cu o majoritate mai modestă decât cea a dlui Dorneanu din 2018): Președintele Republicii, căci el reprezintă statul. Îl reprezintă fără a primi mandat de la Parlament și fără a da socoteală cuiva de felul în care a făcut-o.

Iată miza acestei interpretări a Constituției și a strădaniei de a transforma pe cale judecătorească republica parlamentară în republică semiprezidențială. Cei care nu au știut să vadă jocul cu câteva mutări înainte, acum au ocazia să priceapă: străinătatea a preferat să discute cu România printr-un singur om, mult mai ușor de cumpărat, șantajat sau timorat, care nu poate fi chemat să dea raport public în fața nici unei instituții naționale sub tirul opoziției politice, decât printr-o mulțime de câteva zeci de miniștri și sute de parlamentari, fie ei și corupți, oricând interpelabili și supuși moțiunilor parlamentare, respectiv zilnic obligați să se apere în fața criticilor opoziției, dezvăluindu-și tactica. Statele occidentale puternice au susținut ideea unei republici române semiprezidențiale, închizând ochii la încălcarea Constituției noastre, pentru că un stat relativ slab (din punct de vedere economic și militar) devine slab absolut atunci când executivul său este bicefal iar președintele său îl angajează de unul singur în relațiile internaționale, cu un guvern ostil în spate.

Președintele Iohannis va trebui să apere deci la Bruxelles legea Parlamentului român cu care nu a fost de acord, cerând, în numele solidarității europene, ca România să fie dispensată de respectarea unora dintre obligațiile privind libera concurență, pentru ca să poată contribui prin dezvoltarea sa la atingerea obiectivelor de coeziune ale UE. Greu de crezut că o va face. Mai degrabă va transfera acolo lupta internă dintre “Președintele străzii” și “Guvernul penalilor”, spre bucuria plutocrației transnaționale și spre nenorocirea națiunii române.

Cât despre corporațiile supărate pe Parlamentul României, este prematur să ne pronunțăm asupra detaliilor deznodământului. (Unii cred că dacă tot este să nu avem nici un beneficiu acum, mai bine păstrăm rezervele pentru mai târziu; deși mai târziu s-ar putea să ne trebuiască doar bani pentru cavou.) Chiar dacă numitele corporații vor pleca și nu se vor mai întoarce, abandonându-și profiturile potențiale în apele Mării Negre, vor veni altele care să le ia locul. Puterea banului are groază de vid.

România nu va rămâne cu resursele neexploatate. Va rămâne însă cu întrebarea, în profitul cui vor fi ele exploatate? O întrebare la care nu vom putea aștepta un răspuns favorabil atât timp cât vom persista în dezbinare generală, lașitate națională, lăcomie tribală și egoism individual, adeverind zicala potrivit căreia românii suportă bine răul dar suportă rău binele.

Autor: Adrian Severin

Sursa: CorrectNews

Momentul suspendării lui Klaus Iohannis

Timpul lui Klaus Iohannis se apropie de sfârșit. Majoritatea parlamentară nu mai are încotro. Trebuie să apere Constituția. Și, în consecință, trebuie să îl suspende pe Klaus Iohannis. Această operațiune este iminentă. Cu exepția situației în care, pe ultima sută de metri, președintele o revocă pe șefa DNA. Sau Kovesi demisionează. Dar care e momentul?



Îmi este cu neputiință să nu fac o corelație între această uriașă provocare, generată de necesitatea supendării președintelui Klaus Iohannis, pentru că nu respectă deciziile Curții Constiționale, și sesiunea extraordinară convocată de majoritatea parlamentară în intervalul 2-19 al acestei luni. Cred că adevăratul motiv al acestei sesiuni extraordinare este crearea premizelor în vederea suspendării. Iar agenda legislativă este doar pretextul. Afirm acest lucru cunoscând și modul de operare al liderilor majorității.

Să urmărim evoluția în această logică. Este cât se poate de clar că PSD plus ALDE nu mai pot aștepta fără să se facă de râs. În fiecare săptămână, președintele persiflează majoritatea parlamentară și îi ia peste picior pe toți cei care îndrăznesc să invoce decizia imperativă și care trebuia pusă imediat în aplicare a Curții Constituționale a României, prin care se solicită revocarea șefei DNA. Președintele Klaus Iohannis citește la nesfârșit motivarea CCR, afirmă că încă nu a înțeles-o, că mai are nevoie să o aprofundeze și se amuză pe seama nervozității din ce în ce mai mari a opozanților săi. Dacă lucrurile continuă așa, majoritatea se fragilizează. Mai grav este însă că președintele României oferă un exemplu rău întregii populații. Conform acestuia, nu este obligatoriu să respecți o decizie CCR, care are putere de lege, și nu este obligatoriu nici măcar să respecți Constituția. Chiar dacă ai jurat să o faci. Dacă majoritatea parlamentară rămâne în expectativă, ea devine complice moral și politic a unui asemenea mod de abordare. Dacă ceilalți urmează exemplul președintelui, România riscă să fie aruncată în haos. De aceea, vrea, nu vrea și indiferent de orice fel de calcul politicianist, majoritatea parlamentară nu mai poate să aștepte și trebuie să ia singura măsură constituțională pe care o poate lua. Suspendarea președintelui. Urmată, pentru că așa prevede Constituția, de declanșarea în termen de o lună a referendumului de demitere.

Nu intru în detaliul celor două proceduri. Nu e momentul potrivit acum. În schimb, dezvolt tema pe care m-am propus-o. Ca să se poată ajunge la suspendare, este nevoie ca Parlamentul să fie convocat. Și mobilizat astfel încât să voteze pentru suspendare jumătate plus unu din numărul total de senatori și deputați. Ca să se întâmple așa ceva, vacanța parlamentară trebuie întreruptă. Și a fost întreruptă prin convocarea sesiunii extraordinare, sub pretextul accelerării procesului legislativ.

De ce accelerarea procesului legislativ este doar un simplu pretext? Pentru că oricând ar fi posibil, dacă Birouirile Permanente ar dori acest lucru. Le reamintesc cititorilor un lucru grav pe care l-am mai semnalat de câteva ori. Și anume că Parlamentul României este lovit de dolce farniente. În moalele capului. Și de mai mulți ani. Se lucrează efectiv, în total, doar opt ore pe săptămână. Restul e poveste. Pe care o pot oricând detalia și argumenta. Prin urmare, există suficent loc în sesiunile normale pentru ca morișca legislativă să duduie. Pentru asta nu este nevoie de o sesiune extraodinară. În schimb, dacă în plină vacanță parlamentară îți propriu să-l suspenzi pe președinte, atunci ai nevoie de cvorum și, deci, ești obligat să convoci Parlamentul într-o sesiune extraordinară.

Există și un al doilea argument pe care e bine să îl avem în vedere. În mod normal, vacanța parlamentară se suprapune peste momentul optim al suspendării. Revenirea din vacanța parlamentară, care se produce în luna septembrie, s-ar suprapune peste un alt moment cheie, cel al referndumului pentru demitere. Dar nu este vorba doar de un moment. Organizarea referendumului pentru demitere presupune un mare efort al partidelor, dar și a parlamentarilor, care se bucură în teritoriu de credibilitate și influență. Este vorba de o veritabilă campanie electorală, care trebuie atent organizată. Pentru că odată declanșată suspendarea, majoritatea parlamentară nu poate să-și permită riscul de a pierde partida la referendumul de demitere. De fapt, asta și urmărește Klaus Iohannis, îndemnat și împins chiar să intre în acest scenariu de consultații săi politici. Se bazează pe faptul că majoritatea se încordează să-l suspende, dar nu va transpira pentru finalizarea acestei proceduri, prin obținerea numărului necesar de voturi la refernedumul de demitere. Și, în acest fel, Klaus Iohannis va ieși întărit din întreaga afacere, cu un electorat motivat, consolidat și antrenat. Va fi astfel numai bun de start în campania prezidențială pentru un al doilea mandat.

Așa că majoritatea parlamentară are nu una, ci două obligații. 1). Să-l suspende pe președinte pentru a apăra Constituția. 2). Să organizeze corespunzător referendumul de demitere, pentru a nu-i permite să revină pe cai mari în competiția politică.

Ceea ce înseamnă că în această sesiune extraordinară va fi finalizat primul moment, cel al suspendării, dar, în același timp, se va profita de ocazie în scopul accelerării procesului legislativ. Care, în mod obiectiv, va fi încetinit sau chiar blocat pe parcursul campaniei politice destinată organizării unui referendum câștigător pentru demiterea din funcția de președinte a lui Klaus Iohannis. Acționează așadar legea compensației.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Deputat PNL către Iohannis: ”Sunt profund deranjat de faptul că ezitați să acceptați dreptul suveran al poporului român de a decide prin vot liber și legal exprimat care îi sunt valorile fundamentale!”

Preşedintele Klaus Iohannis primeşte un mesaj dur din partea unui deputat PNL, după decizia de a contesta la CCR legea referendumului, decizie care amână practic până în toamnă organizarea referendumului pentru familie. Deputatul Daniel Gheorghe se declară profund deranjat de faptul că preşedintele Iohannis împiedică poporul român să-şi exprime opinia.



“Președintele Klaus Johannis contesta la CCR legea tehnica (a nu se confunda cu legea constituțională propriu zisă) pe baza căreia ar urma sa se desfășoare Referendumul pentru Familie. Asta în ciuda faptului că pe actuala formă a legii au fost respinse deja 2 sesizări de neconstituționalitate. Mă tem că adevărata miză a acestei sesizări este de fapt amânarea desfășurarii acestui referendum pentru cel mai devreme în toamna acestui an.

După părerea mea, contestația va fi respinsă, asta rezultă dacă analizam atent legea și Constituția . Dar cred că domnul președinte este dator să înțeleagă că la fel precum partidul care l-a susținut în candidatura prezidențială, PNL, și în rândurile căruia aproximativ 85% din membri sunt de acord cu acest referendum, România este o societate profund creștină care respinge ingineriile sociale progresiste. D-le Klaus Johannis, că deputat PNL și creștin ortodox vă transmit că sunt profund deranjat de faptul că ezitați să acceptați dreptul suveran al poporului român de a decide prin vot liber și legal exprimat care îi sunt valorile fundamentale! Am moștenit o țară și o credință, nu mai dorim să fim ținta tuturor experimentelor totalitare anti-crestine!”, scrie Daniel Gheorghe pe Facebook.

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis vineri Curţii Constituţionale o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, informează Administraţia Prezidenţială.

Autor: Forin Pușcaș

Sursa: Știri pe surse