C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

Liniște, vă rog! Președintele lucrează la un SMS de maximă importanță pentru țară!

FRAGMENȚEL DE ISTORIE CONTEMPORANĂ
MOTTO: „Liniște, vă rog! Președintele lucrează la un SMS de maximă importanță pentru țară!”
În atmosfera călduță a biroului de 8,00 x 8,00 metri ( ajuns la dimensiunile astea prin reamenajare și modernizare) din VILA LAC 3 , Klaus se dedică muncii intelectuale, îmbrăcat într-un trening drăguț, business casual, în culoarea sobră a lucrului bine făcut. E dimineață și se simte în formă, deoarece a mâncat deja șnițel, leberwursti, ștrudel, cremșnit și a băut, ca să se dreagă, un soi de sirop de tuse alcoolizat, numit jagermeister.

Trebuie să scrie un text pentru ziua națională a Franței, pe care ambasada o sărbătorește în avans taman într-o zi de vineri… pe 12 iulie… de parcă Franța n-ar ști ce ocupat e el în zilele de vineri. A aflat de recepție pe când se afla cu bagajele gata făcute pentru mini-vacanța de la Neptun, care venea după mini-relaxarea cu partida de golf (aia de-a câștigat-o, deoarece a jucat singur iar sepepiștii lui sunt instruiți cum să vâre discret în găurice, cu călcâiul, câte-o bilă mai rebelă care nu vrea și nu vrea), cea exact de după mini-declarația de presă prin care a trasat niște magistrale directive CSM-ului…

Și l-a lăudat pe GRECO- cine dracului o fi ăla, că nu-l cunoaște personal, dar după cum scrie sigur-sigur e anti PESEDEU. Negreșit, e o șaradă aici: de ce și-a pus Franța ziua națională exact în luna iulie? că dacă o punea mai către toamnă acum nu era nevoit să scrie un text vibrant, din care să răzbată întreaga lui măreție și sensibilitate… s-o fi făcut cu intenție, numai ca să-i strice lui bucuria vacanței?

Să revenim… aplecat deasupra tastaturii , Klaus se gândește că pentru unul ca el nu e mare lucru să scrie patru-cinci fraze, deoarece dânsul a scris deja trei cărți care s-au vândut ca pâinea caldă și în țară și peste hotare , cu mențiunea că americanii sunt mai puțin înclinați către literatura de calitate, și, drept urmare, la New York n-a vândut decât puține exemplare, în timp ce chinezii sunt mai serioși și mai sensibili la frumos și-au cumpărat vreun milion de „PAS CU PAS” … deh! comuniști-necomuniști, oamenii din Beijing citesc pe rupte !

Apoi, privind gânditor pagina virtuală, lui Klaus îi trece prin minte că patru-cinci fraze înseamnă un efort prea mare , acum, înainte de binemeritata vacanță. O frază inteligent alcătuită ar fi suficient. O frază ca un proverb…de exemplu, cam ca „Guten morgen căciulă, că stăpânul n-are gură!” … ce adânc! Un președinte cu o activitate literară atât de prolifică, poate cuprinde un evantai de trăiri într-o singură frază… sau, de ce nu? într-o propoziție…și o propoziție poate fi atât de profundă încât să se transforme în aforism, nu-i așa? Da, îi va scrie lui Macron o telegramă oficială conținând un aforism din maximum șapte cuvinte, ca să fie ușor de reținut…dar de ce din șapte cuvinte? Cugetările cele mai tari sunt alea de cinci-șase cuvinte…sau patru cuvinte… mai curând să-i scrie un e-mail … deși, dacă se gândește mai bine, ar părea mai decent, mai potrivit, să posteze două-trei cuvinte pe Facebook.

Ajuns aici, Klaus întinde mâna după telefonul mobil și se apucă să butoneze pentru un SMS. „…Un SMS către Emmanuel Macron …iată o chestie mai elegantă, mai de impact”, gândește președintele, și, plin de importanță, se străduiește să scrie ceva cu adevărat epocal, ceva care să-i reflecte statura prezidențială, dar nu pe aceea obișnuită, ci pe aceea monumentală, cu căciulă … ceva strivitor, ce să mai zic… Cu sufletul la gură, căci creația e întotdeauna epuizantă , tastează „JOYEUX ANNIVERSAIRE!”, apoi semnează… a fost greu, dar s-a descurcat.

Încurajat de reușită, Klaus socotește că SMS-ul s-a dovedit, iată, o cale perfectă de comunicare oficială. Așa că, mult mai bine dispus, hotărăște ca anul viitor când el va fi tot președintele României, că doar n-o să-l voteze lumea pe Dan Barna, să-i dea un SMS, cel puțin la fel de tulburător, de ziua Americii și lui Donald Trump… deși pe ăla nu-l prea simpatizează… doar toată lumea știe că el, prezidentul, a ținut în inima lui cu Hilarry, cu Departamentul de stat și cu Hans Klemm…

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Tandemul Tăriceanu-Ponta dinamitează scena politică

Este în afara oricărui dubiu. S-a bătut palma. Între Tăriceanu și Ponta. Între ALDE și Pro România. Vor merge împreună la prezidențiale. Cu sau fără PSD. Acest tandem, Tăriceanu vizând președinția, iar Ponta poziția de prim-ministru, aruncă în aer atât scena prezidențialelor, cât și scena politică. În ce fel? Conform cercetărilor de piață, Tăriceanu, care are o uriașă favorabilitate în rândul electoratului PSD, de peste 80%, susținut fiind de acest partid și de ALDE, ar putea obține în primul tur în jur de 28%.

Ceea ce l-ar califica în turul doi. Asta în condiițiie în care Iohannis, susținut doar de PNL, nu sparge sub nicio formă bariera de 40%, iar Barna, având drept locomotivă Alianța 2020, în primul tur s-ar plasa undeva sub 20%. Ceea ce însă aritmetic pare simplu, devine complicat prin prisma geometriei variabile a combinațiilor politice. Și voi demonstra de ce.

PSD intenționează să meargă pe mâna unui candidat propriu. Informațiile din interiorul acestui partid, care indiferent cât de zguduit este de ultimele două cutremure, rămâne totuși cel mai mare, sugerează că acestă soluție va fi adoptată pe 3 august. Iar doamna Dăncilă îl vrea pe domnul Teodorovici în postura de candidat prezidențial. Acesta nu va fi decât un iepuraș electoral. Și asta indiferent dacă pe sub masă există sau nu vreo înțelegere cu Klaus Iohannis. Și admițând că există, iar Iohannis i-ar garanta la schimb doamnei Dăncilă rămânerea la Palatul Victoria până după parlamentare, această înțelegere nu va putea fi respectată. O să vedem de ce. Sau va fi respectată printr-o evoluție suprarealistă, în sensul unei alianțe temporare la guvernare PSD-PNL. Destul de greu de crezut și imposibil de de convins în aceste condiții electoratul asupra seriozității angajamentelor liberale. Și a verdictelor de până acum ale lui Klaus Iohannis, în sensul că Guvernul Dăncilă e rău.

Să revenim la subiectul propriu-zis. Dacă PSD, așa cum dorește doamna Dăncilă, va merge cu un candidat propriu, Teodorovici sau altcineva, acesta va fi un iepuraș spulberat în primul tur. Iar în turul doi ar urma să se confrunte două formațiuni care dovedesc o mai mare stabilitate. PNL, cu Iohannis candidat, și Alianța 2020 cu Dan Barna candidat sau, la limită, cu Laura Codruța candidat, iar Dan Barna în tandem în poziția de posibil viitor prim-ministru. Și ce se va întâmpla în turul doi în aceste condiții vom vedea altă dată. Important este însă că, în turul întâi, șansele frontului PSD sunt spulberate. Pentru că dacă PSD nu merge pe mâna lui Tăriceanu, atunci vom avea o dată combinația Tăriceanu-Pro România, a doua oară îl avem pe Teodorvici sau pe altcineva susținut oficial de PSD și a treia oară pe Liviu Pleșoianu, care și el va fi susținut de o parte din electoratul PSD. Așa cum de altfel și către tandemul Tăriceanu-Ponta se vor duce destul de multe voturi. Prin urmare, frontul anti-PSD, mergând în in minimum trei direcții, se va pulveriza.

Și în aceste condiții ce îi mână în luptă, mână în mână, pe Tăriceanu și Ponta? Un trecut și un viitor. Să ne amintim că atunci când, frustrat, marginalizat în PNL, Tăriceanu și-a ieșit din papuci, și-a luat lumea în cap și a plecat, principala poartă de intrare în Palatul Victoria i-a fost larg deschisă. De către Victor Ponta, la acea dată premier și președinte PSD. Într-un timp record, acesta l-a ajutat să fie ales, evident cu voturile PSD, președinte al Senatului și, apoi, să-și facă partid. Cât timp Ponta a fost la putere, tandemul a funcționat fără cusur. Iar ALDE a crescut încet-încet. La rândul său, Tăriceanu i-a fost loial lui Ponta. Acesta este trecutul. Dar viitorul? Viitorul este că, acționând în tandem, printr-o alianță a celor două partide, atât ALDE cât și Pro România au șansa să crească și să obțină rezutlate mai bune la locale și la parlamentare. Pentru că ambii lideri vor avea prin intermediul campaniei prezidențiale la dispoziție o excepțională tribună, de unde-și pot transmite națiunii întregi mesajele. Și unul și celălalt au discursuri puternice.

Voi deschide o paranteză despre politică și cinism. Politica este pragmatică. Mai ales în momentele de cumpănă. Și, ca atare, este cinică. Așa se explică de ce Tăriceanu nu are prea multe ezitări în a încheia o alianță cu un partid în definitiv al dronelor. Susținut de un strat al serviciilor secrete. La rândul său, Victor Ponta, după ce a bălăcărit în fel și chip partidul care l-a făcut om, președinte, prezidențiabil și premier, nu are nicio ezitare să inițieze un pact politic, invocând faptul că principalul obstacol, Liviu Dragnea, a fost scos din sistem. Am închis paranteza. Pe care am deschis-o pentru a-l lămuri pe cititor cum de s-a ajuns la această ofertă de parteneriat politic în trei pentru prezidențiale și, în orice caz, de parteneriat în doi.

Dacă, la 3 august, PSD alege formula iepurașului, atunci inevitabil Viorica Dăncilă se transformă din premier în pieton. Pentru că pe de-o parte va fi umilită și va plăti din plin factura politică prin faptul că PSD, în urma deciziilor ei, nu-și poate duce candidatul în turul doi. Iar pe de altă parte ruptura de ALDE va fi inevitabilă. Și astfel PSD își pierde majoritatea în ambele Camere. Nemaiavând suport parlamentar, va fi la discreția oricărei moțiuni de cenzură. Dăncilă nu se mai poate salva decât, cum spuneam, prin aducerea PNL la guvernare. Dar ce interes al avea PNL să vină într-un Guvern Dăncilă, când ar putea profita de situație, forțând un guvern propriu?

Nu aș vrea să las neexplicată chestiunea cu Laura Codruța Kovesi pe care am introdus-o în ecuație. Poziția ei de viitor procuror șef al Uniunii Europene sau de tanti nimeni depinde de jocuri politice la nivel înalt, care evident o exced. Atât pe ea cât și pe Klaus Iohannis. Tocmai de aceea, președintele Klaus Iohannis, profitând de labilitatea doamnei Dăncilă, se străduiește să joace la două capete. Cum bine explică analistul Bogdan Tiberiu Iacob. Ar fi atât de absurd ca premierul, exercitându-și un atribut constituțional, să o  propună pe Kovesi comisar european pe poziția desigur marginală, rezervată României de către o Europă care deja funcționează în două viteze? Aparent, da. Aparent te ia amețeala când te gândești. Dar s-a mai întâmplat. Nu vă mai amintiți că Ponta, cu 70% electorat în spate, a consimțit să o propună pe Kovesi șef la DNA? După cum ați aflat, duplicitatea se poartă. E chiar la modă. Așa că, într-un asemenea scenariu, și Klaus Iohannis o poate reevalua pe doama Dăncilă, la fel cum a reevaluat-o și Victor Ponta. Altfel, Iohanis ar putea să se trezească pe cap cu un contracandidat mai puternic decât Barna, pentru că este susținut, după cum ne arată sondajele, de un număr mai mare de cetățeni ai frontului anti-PSD. Decât Barna. Iar Barna, vă amintiți, a mai invitat-o o dată pe Kovesi să candideze din partea USR.

Parteneriatul ALDE-Pro România e bătut în cuie. Tandemul Tăriceanu-Ponta încă nu. Dar va fi și el bătut în cuie începând din 3 august, dacă PSD optează pentru un iepuraș electoral, iar doamna Dăncilă, pentru a se metamorfoza din premier în pieton.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

DESPRE PUTERILE ÎN STAT… ÎN STATUL NUMIT ROMÂNIA

Cetățeni, vă mai amintiți cum a bălmăjit poziția puterilor în stat doamna Guseth Cristina la celebra audiere parlamentară în urma căreia dumneaei trebuia să devină ministru al Justiției în mult-încercata noastră patrie? Se întâmpla în 17 noiembrie 2015 și doamna Guseth credea că puterea judecătorească e cea mai cea… adică „a mai cu moț” între puteri, în timp ce restul vin și ele, mai sfioase, după…
Nu ştiu ce să zic… sunteţi siguri că avem informaţii la zi despre puterile statului? Că eu nu-mi dau seama dacă or fi ele chiar ca-n Constituție.

Ceea ce denumim cu un titlu generic „SERVICIILE” ( SRI, SIE, STS… și mai puneți dumneavoastră ce vă trece prin minte, ca să fie masa bogată) nu-s putere a statului? Ba eu cred că „SERVICIILE” sunt o putere… că nu-i de colea să faci din plastilină un preşedinte şi lumea să mai şi aleagă această gogoaşă mofluză permanent, declarată ”Minunea din noiembrie” şi “Ţară luată înapoi”!

Abia mai târziu a început România să vadă că dânsul, neamţul providenţial, și-a luat temeinic notiţe în timpul mandatelor lui Băsescu şi a bifat, prin “remake”-uri succesive, acţiune cu acţiune din istoria glorioasă a ilustrului său predecesor, atent ca nu cumva să rateze vreo boacănă a acestuia ci, dimpotrivă, să mai și pună pe deasupra câteva tari de tot, care-i aparțin… căci, orice „sugiuc”- ca să mă situez pe-aproape de ceea ce vreau să spun, în zona deliciilor turcești- trebuie să aibă deasupra și-un moț, nu-i așa?! Tot acolo, la „SERVICIILE”, s-au mai fabricat și vreo trei-patru premieri, și toți au ieșit, slavă Domnului! conform STAS-ului de premieri-întorși-cu-cheia. S-au dat jos guverne cu puterea în stat numită „SERVICIILE” punându-se-n loc Ungureni și Cioloși … și să nu gândiți că dacă primul a avut „ungurenii lui”, celălalt n-a avut și el „cioloșenii lui” care-i pictau chipul pe garduri și pe uși de garaj exact acolo unde, de obicei, vedeai desene reușite cu un obiect rectiliniu și cilindric montat între două sfere.

„DENEA”-ul, cu al lui Jean Uncheşelu nu e PUTERE în stat? Ei, cum dracului să nu fie ! Că de când a început să investigheze domnia sa, procurărașul, “neşte” afaceri de acum mulți ani între două firme particulare, una a unui ministru și cealaltă a unui premier, de pe când cei doi erau mici și se jucau cu TVA-ul în țărână, de asemena au căzut guverne, s-au schimbat conduceri de partid, bosumflatul de la Cotroceni a bâțâit din picior ( fiind vară când s-a apucat Uncheșelu de treabă, nu avea paltonul la îndemână, ca să-l poată trânti pe capotă) şi a bâzîit în pumni că el are ful de aşi cu GUVERNUL LUI în coadă, deşi ceilalţi jucători nu păreau încă dispuşi să arunce cărţile. „DENEA”-ul, ca putere în stat, a decapitat administrații orășenești și județene, a scos pe tușă medici talentați și profesori universitari celebri, a îngropat afacerișții români, a inventat, împreună cu puterea numită „SERVICIILE”, sloganul „Un fleac, i-am ciuruit !” în sufrageria unui uriaș batracian Goliath, veșnic încruntat și cu „interesul național” în orice orăcăială… în fine „DENEA”-ul a mai și omorât câte-un cetățean cu cord mai fragil… dar, chiar așa? cine l-a pus pe ăla să fie așa de simțitor și să pună la inimă audierile care începeau în zori, cu circa șase ore de stat în picioare și continuau c-un stat pe scaun cu lampa-n ochi, de la prânz până în zorii zilei viitoare?

„FACEBOOK” nu-i putere în stat? Ei, Doamne, cum să nu fie! Păi , nu scoate el sute de mii de cetățeni în stradă, au-n-au treabă, la opt’șpe jumate fix în piața Victoriei, să urle cu frenezie împotriva unei Ordonanțe pe care n-au citit-o? Nu stabilește el cu ce fel cârpă de pus pe ochi și cu câte role de scotch negru pentru lipit pe gură să vii, manifestantule, de-acasă cu ocazia unui flashmob la care să stai nemișcat și rece, în timp ce te plouă pe față iar un câine vagabond ridică piciorul pe cizma ta din cea mai fină piele? … dar tu nu poți să zici nimic, că „FACEBOOK” a decretat „mucles!” și dacă te-ai mișcat se supără Oana Pellea și Marius Manole și nu te mai primesc la următorul eveniment, la fel de creativ !

În fine, mai este şi o PUTERE COLECTIVĂ ( aveți grijă, n-o confundați cu PRESA!) în stat , formată din ZIARE.COM, ADEVĂRUL, G4 MEDIA, HOT NEWS, REALITATEA TV şi alţi forțoși care pot să demonstreze oricând, cu probe indubitabile, martori serioşi şi argumente logico-juridice că Dragnia a furat dintr-un bancomat din Caracal, exact în timp ce hernia de disc îl țintuia pe la pat, la adresa aia din București pe care ne-a dat-o Mircea Marian -un mare deontolog! deoarece l-a mustrat și conștiința că a făcut așa ceva- iar „nea Diclofenac” îi ameliora „tiranului” durerea din vertebrele paradite. Și că tot Dragnia a călărit tunul cu apă pe 10 august 2018, în timp ce blânzii revoluționari aruncau cu borduri și pungi cu … pungi cu… în fine, cu ceva în ele, în jandarmi și scoteau delicat din ghiozdănelele de manifestație pașnică cochetele cocteiluri Molotov.

Și, în fine, era cât pe ce să devină putere în stat și „PRIMA DOAMNĂ”, Carmen-Georgeta, la a cărei apariție răvășitoare, Universul cunoscut ar fi trebuit să-şi ţină respiraţia şi să se-ascundă-n debara, tremurând, uluit de felul în care fusta ei de deasupra genunchilor, proiectată de Eli Lăslean, o umileşte din punct de vedere estetic (!!!) pe tânăra şi superba regină a Spaniei. Daʹ s-a întâmplat ceva și proiectul „PRIMA DOAMNĂ”, pornit atât de ambițios, a eșuat, înainte de a ajunge putere în stat !

De-aceea spun: PUTEREA , în România, este un balaur malformat, cu mai multe capete decât cele trei strict necesare în povestea clasică ; problema acestor capete nu este doar numărul, ci şi diversitatea extraordinară a fizionomiilor lor înşelătoare.

Și în mod vizibil, vreo două dintre capetele pe care le recunoaşte Constituţia, LEGISLATIVUL și EXECUTIVUL, stau pitite între umeri, aşteptând resemnate atacul la vena jugulară al celorlalte, mai răsărite.

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Pro și anti-România în Uniunea Europeană

Putem face un bilanț. Fie el și parțial. Pentru a ne măsura mușchii în Uniunea Europeană. Ce reprezentăm teoretic și ce reprezentăm practic? Ce poziții ocupăm prin reprezentanții noștri? Iar în felul acesta aflăm dacă europarlamentarii aleși în acest an și președintele României și-au făcut sau nu datoria față de țară sau pur și simplu au acceptat poziții de mâna a doua. Să facem așadar un scurt bilanț. De etapă. Pentru că mai sunt negocieri de finalizat.

Într-un cuvânt, rezultatul de etapă obținut de europarlamentarii români și de președintele Klaus Iohannis este egal cu zero. Sunt 28 de state UE, dacă includem și Marea Britanie. România are 32 de europarlamentari și ocupă ca pondere în rândul statelor UE poziția a șaptea. Se află deci în prima treime. Să vedem ce poziții au fost obținute în urma crâncenelor negorieri care se desfășoară la Bruxelles în beneficiul reprezentanților României. Sunt 22 de comisii UE. Logic ar fi ca președințiile acestor comisii să se împartă echitabil între statele membre.

Dacă așa s-ar întâmpla, cu certitudine România ar fi unul dintre beneficiari. Ei bine, din 22 de comisii existente, în niciuna europarlamentarii români nu dețin prima poziție. Caimacul l-au luat în primul rând statele puternice din nucleul dur UE. Pe ceva posturi mai importante au pus mâna și reprezentanții statelor de la Vișegrad. Și mai sunt statele dinte cele mai micii și mai puțin importante ale Uniunii Europene, care au primit și ele funcții de prim rang, în schimbul susținerii necondiționate a intereseleor nucleului dur. Și, atenție, deja Europa funcțonează cu două viteze. Iar Klaus Iohannis nu a suflat o vorbă despre acesta. Ca și când nu s-ar fi întâmplat.

Președintele Klaus Iohannis a fost și este în continuare negociatorul șef al intereselor României în Uniunea Europeană. L-am văzut hlizindu-se la ultima reuniune a șefilor Popularilor Europeni. Cea în care s-a decis abandonarea lui Manfred Weber în favoarea doamnei Ursula von der Leyen, ministrul Apărării al Germaniei. Adică exact persoana dorită din capul locului de Angela Merkel, dar ținută în mânecă, pe post de as trântit pe masa de joc în momentul oportun. Goarnele de la Cotroceni au insinuat că, în mare taină, președintele nostru patriot a obținut de la mai marii popularilor europeni un angajament ferm pentru ca în schimbul supunerii de care a dat dovadă și a votului disciplinat pe care l-a oferit, României să-i fie ridicat MCV-ul. Adică Mecanismul de Cooperare și Verificare care nu este aplicat decât ca o sabie a lui Damocles împotriva a două state considerate oi negre UE, respectiv România și Bulgaria. În paranteză fie spus, oficialii europeni, mai ales cei germani, când vorbesc între ei folosesc un apelativ pentru state condsiderate de mâna a doua provenite din fostul spațiu controlat de Moscova. Schweine. Adică porci. Așa suntem numiți și așa suntem tratați. Realitatea este că nimeni nu s-a agajat ferm să ridice MCV-ul. Ca dovadă, luați la întrebări, aceiași purtători de vorbe „pe surse” ai președintelui Klaus Iohannis au intrat în bâțâială și au precizat – în caz că ar fi vorba de o precizare – că va fi stabilit chiar un plan pe etape, un calendar, adică o foaie de parcurs în vederea ridicării MCV. Care se va produce la calendele grecești. Totul este o minciună. Menită să salveze obrazul președintelui.

Cea mai proeminentă figură a grupului de europarlamentari români este Rareș Bogdan. Acesta conduce oficial familia europarlamentarilor români din marea familie a popularilor europeni. O familie importantă ca număr de voturi. M-aș fi așteptat ca negocierile pentru ocuparea diverselor poziții de conducere din Parlamentul European să le dea românilor câștig de cauză. În realitate, niciunul dintre europarlamentarii populari aflați sub comanda lui Rareș Bogdan nu a obținut șefia niciunei comisii. Nici măcar el însuși. Este doar membru în Comisia pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne, faimoasa Comisie LIBE, unde va avea cinstea de a o susține pe Laura Codruța Kovesi care, ce să vezi, va face din nou obiectul unei decizii a Parlamentului European. În paranteză fie spus, în ceea ce o privește, finalul ar putea fi pozitiv. Pentru că poziția statelor în raport cu persoana viitorului procuror șef european se modifică. Tot în urma negocierilor politice. Întrucât Franța a obținut poziții suficient de importante pentru a ceda în fața Germaniei la acest capitol. Iar Rareș Bogdan, împreună cu toți ceilalți reprezentanți în partidul Popularilor Europeni și împreună cu președintele Klaus Iohannis va face lobby pentru Laura Codruța Kovesi.

Dacă la șefia comisiilor cea mai importană grupare de europarlamentari români a rămas cu buza umflată, sunt tare curios ce se va întâmpla în viitorul Guvern a Uniunii Europeane, alcătuit din comisari. Câți comisari vom avea? Vom avea mai mult de unul? Și dacă vom avea unul, ne vom putea menține poziția la Dezvoltare Regională , deținută până de curând de Corina Crețu? Sau vom primi ca să ni se închidă gura, un minister simbolic?

Să fim bine înțeleși. Toți cetățenii român interesați au putut să observe, pentru că au existat informații în acest sens, cât de dure sunt negocierile în UE pentru fiecare poziție în parte. Și ce se mai poate vedea cu ochiul liber e că reprezentanții statelor, fie că sunt președinți, cum este cazul României, fie că sunt prim-miniștri au un cuvânt decisiv de spus. Ei se alătură unor grupuri de interese, desigur legitime, susțin obiectivele altor state, dar, la schimb, solicită și obțin sprijin pentru obiectivele proprii. Nu se întâmplă așa ceva în cazul României. Fie Klaus Iohannis este un foarte prost negociator, fie nu este interesat să transpire în interesul României, fiind arondat altor state. Rezultatul îl trădează. Nu acționează acolo în favoarea statului pe care îl reprezintă. Iar rezultatul în mod automat e că acționează împotriva respectivului stat.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

PSD nu se poate reforma la ordin. PSD trebuie să rămână ce este: cel mai bun barometru național

Esența democrației este protejarea identității unei colectivități. „Vocea majorității” nu trebuie interpretată ca o opțiune estetică, un elogiu adus coralei, ci ca recunoaștere a unui anumit timbru ca fiind cel mai reprezentativ, la un moment dat, pentru o mulțime.
Detractorii PSD, mai ales cei înfloriți sub mandatul lui Klaus Iohannis, au tatuat acest partid cu tot felul de stigmate care să-l înfățișeze monstruos. Partidul corupților, partidul proștilor, partidul știrbilor, partidul pensionarilor, partidul asistaților social, partidul nostalgicilor după comunism…

Desigur că sunt exagerări propagandistice. Dar, totodată, ele conțin și unele elemente de adevăr.
Timpurile pe care le trăim au o particularitate care le diferențiază major de „cum era înainte”. Și când spun „înainte” nu mă gândesc la întoarceri in timp de sute de ani ci la perioade de care ne despart doar câteva decenii.

Particularitatea aceasta la care mă refer este uriașul salt tehnologic de care beneficiem noi cei de azi și de care beneficiază înmiit, în raport cu noi oamenii de rând, instituțiile de forță care dispun de bugete uriașe tocmai pentru a valorifica la maximum acest atu.

Forța calculatoarelor, forța Internetului, forța utilizării sateliților, forța tehnologiilor de urmărire în masă a oamenilor, de înregistrare, stocare, procesare a miliarde de informații, aproape în timp real, pentru a construi pe baza lor strategii de manipulare aproape infailibile, iată ce are societatea de azi și nu avea cea de ieri.

Se produce astfel un decalaj enorm între puțina informație accesibilă public, cea în baza căreia cetățeanul obișnuit judecă și decide ce ar fi mai bine pentru țară și pentru el, și informația reală, cea ținută la secret, păzită ca un element de tezaur național și rezervată doar unor „iluminați”.

Recunoscând existența acestui decalaj de informații devine de înțeles, până la un punct, de ce „iluminații” simt tot mai des nevoia să ocolească mecanismul democratic în luarea unor anumite decizii considerate de ei cruciale. Știind mai multe văd mai limpede, înțeleg mai profund și pot alege, astfel, pașii mai buni de urmat pentru țară.

Problema „iluminaților” noștri este însă că ei nu au moderație, nu au măsură și nici nu acordă respectul cuvenit unor prevederi clare din Constituția României, astfel încât să știe unde să se oprească în acest proces de transformare a principiilor democrației în ceva opțional.

Eu cred că PSD a funcționat și funcționează și în prezent ca o oglindă a societății românești. Oglinda este unul dintre cele mai vechi și prețioase instrumente de autoperfecționare umană. Descoperirea oglinzii poate fi considerată, alături de descoperirea roții, unul dintre elementele fundamentale de progres ale civilizației umane.

Adeseori oglinda arată imagini dezagreabile. Dacă o spargi, însă, nu înseamnă că ai rezolvat-o cu urâțenia.

Cei care își închipuie că distrugând PSD rezolvă tarele oribile puse în cârca acestui partid și a simpatizanților săi nu doar că sunt într-o profundă eroare dar devin (sunt) și extrem de nocivi pentru societate.

PSD este imposibil de reformat rapid și profund, așa cum cer dușmanii săi, pentru că asta ar însemna renunțarea la identitatea sa și a simpatizanților proprii. După mintea strategilor Iluminați care, chipurile, veghează la modernizarea țării, o operație estetică, un lifting și un nou președinte (bine ales de ei, de iluminați) ar fi de ajuns ca să rezolve problema transformării PSD într-un partid european și globalist.

Eu cred că nu ar fi decât o spargere păguboasă a oglinzii și o mutilare traumatizantă a acelora care nu au forța și nici dorința de a alerga după un tren pentru care nu au bilet și, cu atât mai puțin, locuri rezervate.

Da, într-o evoluție ideală, PSD ar trebui modernizat. Cum, de altfel, ar trebui modernizată întreaga clasă politică românească (lucru de care se vorbește, însă, infinit mai puțin).

Dar modernizarea unui partid nu se poate face temeinic decât modernizându-i electoratul, iar modernizarea electoratului este un proces de lungă durată. Nu se rezolvă printr-un congres extraordinar ci prin măsuri graduale, prin ridicarea nivelului de trai și de cultură, a nivelului de înțelegere și de adaptare, aspecte pe care doar dezvoltarea organică a țării le poate gestiona cu șanse de succes.

Când România, în ansamblul ei, se va impune și va fi respectată ca o adevărată putere europeană, abia atunci vor fi create premisele ca și PSD și celelalte partide românești să devină niște referințe de succes.

Până atunci degeaba sforțările de cosmetizare și aplauzele însuflețite la discursul lui Liviu Pleșoianu. PSD-ul profund a votat altceva.

A luat și Pleșoianu vreo 700 de voturi (față de cele peste 2800 ale Vioricăi Dăncilă) ceea ce înseamnă că, în tentativa sa de reformare, PSD abia dacă a parcurs un sfert din traseul minim necesar.

Îl felicit pe Liviu Pleșoianu pentru discursul său de la Congres. Aș vrea să-și poată continua cariera politică și după viitoarele alegeri parlamentare dar îl avertizez că, fără a strânge in jurul său o masă critică de susținători din zona influentă a partidului, acest lucru va deveni foarte greu, dacă nu chiar imposibil.

PSD, cu relele și bunele sale, este, încă, un barometru național. Un număr mare de români care îl simpatizează evoluează odată cu el. Fără modelul și sprijinul său aceștia ar intra într-un soi de hibernare care ar îndepărta și mai mult momentul progresului lor semnificativ și absolut necesar.

De aceea afirm că dușmanii de moarte ai PSD, cei care își pun toată energia în efortul de distrugere a acestui partid nu au nici viziune, nici patriotism, nici repere care să îi recomande ca buni guvernanți.

Doar proștii și nebunii sparg oglinda atunci când nu le place ce văd în aceasta.

Sursa: conteledesaintgermain.ro

Revoltă prezidențială: Soros conspiră pentru a captura total statul

Președintele Albaniei a declarat că alegerile locale care au avut loc duminică au fost o ”farsă” și a acuzat că miliardarul George Soros este implicat într-o conspirație. Președintele Ilir Meta a declarat că Soros este responsabil de ”o conspirație care are scopul de a captura total statul”, arată site-ul Balkan Insight, citat de Fox News, Daily Mail și alte publicații străine. Este rabufnirea unui politician care a recunoscut ca a fost ajutat anterior de același George Soros. Situația din Albania poate fi o lecție pentru întreaga regiune.
Președintele Albaniei: ”Ar fi trebuit să-l ascult pe Viktor Orban”


Partidul Democrat, de opoziție, acuză guvernul Partidului Socialist condus de Edi Rama, fost primar al Tiranei, că a fraudat alegerile din 2017 și că a avut o înțelegere cu traficanții de droguri pentru intimidarea alegătorilor. Deputații Partidului Democrat, alături de cei ai Mișcării Socialiste pentru Integrare (partidul președintelui Ilir Meta), și-au dat demisia și au lăsat singur în parlament partidul puterii, Partidul Socialist. Opoziția cere un guvern de tehnocrați care să organizeze noi alegeri.

In acest context au avut loc alegerile locale din Albania, boicotat de opozitie, la care participarea a fost de nici 22%, potrivit opozitiei. Evidentk, alegerile au fost castigate de socialistii lui Edi Rama. Presedintele Ilir Meta, s-a opus fara succes organizarii scrutinului, a emis un decret prin care le anuleaza, insa guvernul nu a ținut cont.

”Am câteva vorbe de spus despre onorabilul miliardar George Soros. Nu l-am ascultat cu atenție pe premierul ungar Viktor Orban în inauarie 2000, când vorbeam cu multă simpatie despre George Soros, pentru că, să spun adevărul, ne-a ajutat când eram în opoziție. Iar Orban mi-a spus: «Ai grijă, fiindcă nu este într-atât de democrat și deseori complotează împotriva democrației»”, a spus președintele Ilir Meta după alegerile locale de duminică. Rezultatele alegerilor trebuiau anunțate marți, însă momentul a fost amânat.

Iar președintele Albaniei nu s-a oprit aici. El s-a revoltat împotriva atitudinii SUA si UE, cerându-le diplomaților ”să nu devină ridicoli și să nu se joace cu constituția noastră”, după cum relatează agenția italiană Ansa.

Însă UE și SUA s-au jucat deja cu constituția Albaniei, iar tocmai de aici pare să plece criza politică din țară și criza justiției din Albania.
Reforma justiției influențată de Soros și Ambasada SUA

Elementul distinctiv al Albaniei sunt reformele din justiție. Reforma justiției a fost una dintre promisiunile cheie care l-au propulsat la putere pe premierul Rama, în 2013. În 2016, guvernul Rama a clamat sus și tare că a încheiat practica numirii magistraților de către politicieni (pentru a-și trimite rivalii la închisoare) și că puterea judecătorească este independentă. A început și un program de verificare a averilor magistraților, iar zeci de judecători nici nu au mai așteptat finalul, ci și-au dat demisia imediat.

Marea reformă a lui Rama se bazează inclusiv pe modificarea Constituției. Reforma justitiei s-a făcut cu experți finanțați de George Soros și a fost promovată insistent de Ambasada SUA la Tirana. Au fost introduse articole care oferă baza constituțională pentru Operațiunea de Monitorizare Internațională. Ar putea fi visul Monicăi Macovei. Pe scurt, clauza privind OMI se referă la un organism care este format din personal al Departamentului de Stat și Departamentului Justiției din SUA, plus personal al Comisiei Europene. Ei sunt cei care îi verifică și propun spre aprobare pe cei peste 800 de magistrați din Albania. Desigur, la nivel oficial, implicarea SUA și UE nu este atât de evidentă, rolul OMI fiind acela de a monitoriza instituția albaneză care îi selectează pe magistrați. OMI are trei judecători sau procurori din statele UE și unul din SUA.

Celeritatea justiției reformate și eficiența monitorizării par să fie zero. După ce mai mulți judecători și-au dat demisia de frica verificării averilor, Curtea Constituțională și Curtea Supremă au rămas paralizate. Curtea Supremă a rămas fără judecători și, pentru moment, nu există nicio candidatură. La acestea se adaugă și parlamentul în care au rămas doar deputații puterii. Și ce a facut puterea lui Edi Rama? A profitat la maxim de absența puterii judecătorești și a opoziției și a capturat total statul.

Opoziția acuză guvernul socialist de corupție, nepotism, afaceri imobiliare ilegale, atac la adresa justiției și fraudă electorală. Organizează proteste de luni de zile și cere numirea unui guvern tehnocrat care sa organizeze alegeri generale. Se întâmplă într-o țară în care compania Bechtel chiar a construit și a dat în folosință autostrăzi, iar Departamentul de Stat chiar a atins performanța de a verifica, constituțional, justiția statului respectiv. Este Albania anului 2019, membră NATO și care așteaptă în această vară verdictul UE – va începe sau nu negocierile pentru aderare.
Cine conduce politica SUA în Europa de Est?

Situația din Albania ridică niște întrebări nu numai la Tirana, ci și la Washington, scrie The Washington Times. Tăcerea SUA s-ar putea datora refuzului de a recunoaște falimentul agendei liberale a lui Soros, susținută de administrațiile SUA de până acum, sprijin continuat de funcționarii fostelor administrații rămași în structurile de la Washington. Dovezile aduse de opoziție cum că premierul Rama a apelat la mafiotii albanezi pentru a câștiga alegerile sunt concludente, afacerile necurate ale guvernului sunt evidente. Ce face subsecretarul de Stat pentru Afaceri Europene si Eurasiatice, cel care se ocupă de zonă, așa cum a făcut-o Victoria Nuland în administrația Obama? Ei bine, Matthew Palmer a declarat că alegerile locale denunțate de președintele Ilir Meta trebuie să aibă loc. La fel a făcut-o și fostul ambasador al SUA la Tirana, Donald Lu. Ba chiar Departamentul de Stat a anulat și vizele americane ale unor lideri ai opoziției din Albania. Asta în condițiile în care premierul Edi Rama a avut o poziție anti-Trump în mai multe intervenții.

”De ce se implică, aparent, Departamentul de Stat în politica albaneză? De ce permite Casa Albă ca Departamentul de Stat să susțină un guvern care este acuzat de activități criminale și a arătat lipsă de respect față de pe Donald Trum?”, se întreabă unul dintre editorialiștii The Washington Times.

”Cine conduce politica externă a SUA? Mike Pompeo este secretarul de Stat, însă mulți funcționari par să nu fi observat că poporul american a ales un nou lider și o nouă agendă în noiembrie 2016. Mesajele confuze pe care le transmitem într-o zonă atât de instabilă precum Balcanii nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Departamentul de Stat nici măcar nu a studiat acuzatiile de complicitate între guvernul Rama și crima organizată. Avem o tăcere ciudată în privința aceasta și întrebarea este de ce? Oare pentru că Departamentul de Stat simpatizează cu agenda liberala a domnului Soros, despre frontiere deschise și guvernanța globală?”.

Autor:

Sursa: cotidianul.ro

Noua realitate

Recent încheiatul congres al PSD a consfințit ceea ce bănuiam: unicul partid care mai mârâia împotriva serviciilor a fost definitiv învins. Unicul partid care a mai avut curajul să însăileze o politică ceva mai națională a fost pus cu botul pe labe. N-a fost nevoie decât de-o ordonanță de urgență care-a întronizat STS în procesul electoral, de-o manipulare grosolană a votului și de arestarea liderului. Atât: trei pași și gata!

Totul a pornit de la deturnarea lui Dăncilă. Ea s-a produs după aceeași schemă care a condus la defectarea premierilor propuși de PSD: vizite ale securiștilor cu informații „confidențiale” scăpate în urechile mult prea ascultătoare, promisiuni, lingușiri și întreg arsenalul care-i devastator pentru urechile proștilor. În fapt în asta a constat vulnerabilitatea majoră a lui Dragnea: pentru a putea ca el să tragă sforile a impus numai proști pentru postul de prim-ministru.

Prostul, într-adevăr, e foarte ușor să fie docilizat, însă, atunci când mai intră și alți ticăloși pe fir – care au cunoștințe mult mai solide despre imbecili – riști să te trezești că prostul nu mai răspunde la telecomanda ta. Fix asta i s-a întâmplat lui Dragnea de trei ori. Și sunt convins că nici acum, din celula în care-și omoară timpul, nu realizează că marea sa vulnerabilitate a constat în credința sa că un prost nu te poate trăda. Ba fix asta se-ntâmplă! Prostului nu trebuie decât să-i susuri în urechi că e deștept, că e important, că e  „omul zilei” și l-ai cucerit.

Modelul pe care l-a avut Dragnea în minte a fost băsescu, mai precis modul în care-a fost servit de sluga boc. Cam cu acest model în gând și-a căutat premierul. A crezut că-i suficient să găsești un prost servil și gata. N-a băgat însă de seamă că boc era înconjurat de un întreg dispozitiv de securiști și că, dacă se întâmpla să miște-n front, imediat își lua bătaia la curul gol cu cureaua de la ceasul lu’ tac’su băse. A pierdut pentru că n-a insistat să numească un om cu personalitate și care să gândească, un om inteligent, capabil să reziste acestor prostovănii securistice.

Dar să terminăm cu ce-a fost pentru a trece la ce va fi. În acest moment scena politică este, în premieră, 100% capturată. USR&PLUS sunt creația directă a serviciilor, PNL a fost capturat de la blatul cu fuziunea PNL-PDL, iar PSD-ul tocmai ce-a fost mutat cu arme și bagaje în ograda SIE. Dacă până acum securiștii își implantau cozile de topor în liniile doi și trei ale partidelor, de data aceasta au mers acolo unde nu s-ar fi gândit că vor ajunge nici pe vremea comuniștilor.

Practic, în acest moment, România nu mai e o țară în care există un stat paralel. Cum statul român a fost integral capturat de statul paralel, putem spune cât se poate de limpede că România e o țară capturată. Luați-vă gândul de la orice urmă de dreptate, luați-vă gândul de la bunăstare și încetați să mai sperați. Practic, din acest moment, trăim un coșmar mai abrupt decât cel de pe vremea comunismului. Cel puțin pe vremea aceea exista o hârâială între Securitate și Partid. Acum, indiferent ce-ai vota e absolut același lucru, iar din spate, cu ochii sclipitori, veghează coana Securitate.

Urmează cea mai neagră perioadă pentru țară. Securitatea care e integral capturată de „partenerii externi” a reușit să ne captureze pe noi. Și astfel, pentru a putea da tributul solicitat și pentru a se îndestula pe sine, va lua zeci de piei de pe noi. Când văd ceea ce se-ntâmplă gândul îmi fuge automat către domnitorii fanarioți. Însă, ținând cont de „provocările lumii actuale” și știind că birurile nu se mai calculează superficial ca în trecut, e lesne de intuit că va fi aproape imposibil să săturăm atât paraziții externi cât și pe cei interni. De aceea, în perioada următoare, pe măsură ce pretențiile externe vor crește, vom avea la intern creșteri demente ale impozitării, taxe din ce în ce mai aberante și intruziuni cum n-am mai văzut în istorie. Acela va fi momentul zero în care bruma de oameni care-au rămas și care mai sunt cât de cât activi se vor vedea nevoiți s-o șteargă din țară deoarece aici va fi de netrăit.

Atunci, pentru a-și putea menține avantajele, securiștii vor da drumul imigrației. Deja pregătesc asta de mai mulți ani. Vă amintiți cum „scăpau” la noi vasele cu imigranți din Turcia? Nu vi se pare că s-a mărit subit numărul negrilor și-al îmbroboditelor? E doar începutul, e spectacolul menit a ne obișnui ochii cu priveliștea care stă să vină. Vi se pare că vorbesc prostii? Ia să vedem, știați că există aprobată o strategie națională pentru migrație? Sau că un recent ales europarlamentar PNL vorbește extrem de vocal despre cât pierde România din cauză că nu dă drumul furtunului cu imigranți?

Acesta e doar începutul. Probabil pe termen scurt, adică al vieții lor nemernice, securiștii vor ieși pe plus. Dar asta cu prețul desființării unei țări, al ștergerii ei de pe suprafața pământului.

Știu că vi se pare că e exagerat, că n-am dreptate sau că hiperbolizez. Să vă amintiți totuși ceea ce v-am spus acum peste câțiva ani, atunci când realmente veți vedea negru-n fața ochilor.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.com

Liviu Pleșoianu în cartea sa: ”Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă!”

“România – Țara unui vis posibil” (discursul integral de la lansarea cărții). Cartea se poate comanda AICI.



Visul meu este despre o țară în care poporul e acela care își decide, prin vot, propriul Destin, iar nu o mână de oameni închiși într-o sufragerie.

Visul meu este despre o țară în care, atunci când poporul votează ca un copil cu voce de înger să reprezinte România la Eurovision, nu vin alți inși, dintr-o altă sufragerie, să le întoarcă votul. Visul meu este despre o țară în care Laura Bretan nu e pedepsită pentru că s-a exprimat în favoarea familiei tradiționale, în condițiile în care Laura Bretan nu îi pedepsește pe alții pentru propriile lor opțiuni.

Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă și îi spun ce e bine și ce e rău, ce are dreptul și ce nu are dreptul să facă.

Visul meu este despre o țară în care societatea reacționează sănătos, uman și demn, așa cum a făcut-o în 2004, atunci când toată lumea s-a arătat revoltată de faptul că pușcașul marin american care l-a omorât într-un teribil accident rutier pe basistul Teo Peter e scos rapid din țară și spălat de orice răspundere.

Visul meu este despre o țară în care președintele Comisiei Europene nu își permite să vină și să certe presa pentru faptul că a relatat despre abuzurile unității de paraditori de elită Haules-DNA-Ploiești.

Visul meu este despre o țară care nu tace atunci când autoînchipuiții zei ai noului Olimp de la Bruxelles ne scot la careu în fiecare dimineață și ne bat cu rigla peste degete. Visul meu este despre o țară unde, atunci când ne ceartă pentru microcorupția noastră, le vorbim și noi cu fermitate despre macrocorupția lor. Visul meu este despre o țară în care propunem și noi mecanisme de cooperare și verificare pentru statele central și vest-europene care exportă corupție, care dau mită în străinătate în valoare de zeci de miliarde de doalri în fiecare an. Visul meu este despre o țară care nu se teme să-i pună oglinda în față directorului din România al băncii Raiffeisen, cel care protesta împotriva Guvernului român. În oglindă, distinsului bancher trebuie să i se arate cum banca pentru care lucrează a spălat sute de miliarde de dolari. Tot în oglindă, trebuie să i se arate și marelui cavaler olandez al dreptății, Frans Timmermans, cum bănci olandeze (inclusiv o bancă de stat) au spălat, de asemenea, sute de miliarde de dolari.

Visul meu este despre o țară în care nu confundăm diplomația cu slugărnicia, o țară care nu se teme să spună că e nepermis să fie Președinte al Comisiei Europene un individ care, pe lângă crizele dese de sciatică, a trecut printr-o mega-criză în propria sa țară, acolo unde Juncker – premier timp de 18 ani – a trebuit să demisioneze în urma scandalului legat de interceptările ilegale operate de serviciile secrete aflate sub directa sa autoritate.

Visul meu este despre o țară în care societatea își recâștigă sănătatea care îi permitea, cu ani în urmă, să împingă spre periferii indezirabile comportamentele agresive și chiar fasciste ale unor indivizi care urinează pe sediile partidelor, aruncă muștar, ouă și ketchup pe instituții ale statului, îi hărțuiesc pe jurnaliștii care nu le convin.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc limitarea mandatelor șefilor din servicii. Visul meu este despre o țară în care un șef de serviciu secret nu stă în funcție mai mult decât un Președinte ales prin vot democratic.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc transparentizarea finanțării ONG-urilor și depolitizarea ONG-urilor de utilitate publică.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc asanarea Justiției prin excluderea din magistratură a tuturor procurorilor și judecătorilor care au lucrat în celebrele echipe mixte, în baza unor sinistre protocoale secrete încheiate cu SRI.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc interzicerea ocupării funcției de judecător al CCR de către o persoană care fie a lucrat în echipe mixte cu SRI în baza unor protocoale secrete, fie a generat un conflict juridic de natură constituțională, fie a atras condamnarea României la CEDO.

Visul meu este despre o țară în care Președintele nu e Dezbinator, ci Inspirator. Visul meu este despre o țară în care Președintele nu-și aruncă nervos paltonul pe mașină atunci când nu vine cineva repede să-l slugărească, o țară în care Președintele se percepe pe sine ca slujitor al statului, iar nu ca șef al statului, o țară în care Președintele nu este o emanație a Noii Securități, nu este o creație a unor entități transnaționale, metastatale.

Visul meu este despre o țară care are curajul de a se autodetermina, de a se reașeza în făgașul propriului Destin, o țară care își propune să devină un spațiu al dialogului dintre națiuni, iar nu doar o altă moleculă aruncată în acceleratorul dement de particule beligerante.

Visul meu este despre o țară care le vorbește celorlalte țări despre nebunia de a aloca 1,7 trilioane de dolari anual pentru înarmare și activități militare, în condițiile în care suma estimată care ar fi necesară pentru a eradica sărăcia extremă pe Pământ e de 3,5 trilioane de dolari. Cu alte cuvinte, în doar doi ani în care banii pentru moarte ar fi folosiți ca bani pentru viață, am ajunge în situația în care nu ar mai muri milioane de oameni (mulți dintre ei copii) de foame sau din cauza bolilor asociate sărăciei extreme. Visul meu este despre o țară care propune lumii ca, dacă 2% din PIB merg către înarmare, cel puțin 2% să meargă către dezînfometare!

Visul meu este despre o țară în care sistemul educațional îi oferă elevului-om posibilitatea de a se dezvolta în complexitatea sa umană. Un sistem educațional în care nu contează doar inteligența rebusistică, ci și inteligența emoțională. Un sistem educațional în care nu înveți doar pentru a avea un loc de muncă de unde să obții bani pentru a trăi, ci înveți și pentru a ajunge să muncești având mereu în minte binele celorlalți. Un sistem educațional care încurajează munca în echipă, astfel încât spiritul concurențial să nu eșueze în conflict. Un sistem educațional pentru care elevul e omul care va construi societatea, nu robotul care trebuie asamblat de către societate. Un sistem educațional care încurajează empatia și simpatia, nu doar critica îngâmfată și desconsiderarea tuturor celor care au alte opinii.

Visul meu este despre o țară în care nu mai acceptăm să ni se spună că orășeanul trebuie să fie dușmanul țăranului, că ardeleanul trebuie să fie dușmanul moldoveanului și al munteanului, că romanul din exteriorul Romaniei trebuie să fie dușmanul romanului din interiorul Romaniei, că tanărul trebuie să fie dușmanul bătranului, că părintele trebuie să fie dușmanul profesorului, că pacientul trebuie să fie dușmanul medicului și așa mai departe…

Visul meu este despre o țară în care tot mai mulți vom înțelege că Romania noastră nu poate fi cu adevărat o țară decat dacă fiecare dintre noi, în unicitatea sa, își găsește sensul propriu întru marele sens comun. O colectivitate de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că bătălia pentru Romania se dă in jurul multor tabere de altitudine. E o bătălie pentru economie. E o bătălie pentru democrație. E o bătălie pentru ființa omenească. Iar timpul nostru este timpul decisiv al unei bătălii finale – Romania va deveni „Țara unui VIS posibil”croindu-și drum prin istoria mare sau va eșua lamentabil in subsolurile intunecate și jilave ale istoriei mici!

Visul meu este despre politicieni care înțeleg că trebuie să devină OAMENI politici, este despre demnitari care înțeleg că e timpul să acționeze cu DEMNITATE! Colegilor mei din toate partidele le doresc cu toată sinceritatea să se bucure de AERUL CURAT al LIBERTĂȚII! Să ia mereu decizii din libertatea propriului for interior. Eu asta am făcut, chiar cu riscul de a fi considerat „imatur politic”, chiar cu riscul de a mi se spune uneori că „nu sunt om de partid”. E foarte, foarte important să fim oameni politici liberi, care ințeleg problemele timpurilor și care caută soluțiile alături de oameni, iar NU alături de „ELITELE”care manipulează oameni! Bolul omului politic trebuie să rămană mereu acoperit atunci cand autointitulatele „ELITE” se oferă să il umple și mereu descoperit atunci cand oamenii simpli și vii pun acolo un dram din painea lor și o picătură din apa lor. Decat să beau un butoi de apă moartă, prefer să-mi umezesc buzele cu cateva picături de APĂ VIE!

Visul meu este despre un popor care înțelege că nu e premoniție, ci e doar privire cu ochii larg deschiși atunci când spun că, dacă nu repornim inima acestei națiuni acum (nu anul viitor, nu anotimpul următor, nu luna care vine), atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decat dacă ne administrăm, colectiv, un sens. Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – Romania poate renaște doar dacă iși acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură și de cultivatoare nu doar de grau – ci și de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curand, o ruină. – Ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni…

Visul meu este despre o țară în care, tânăr fiind, nu poți alege să rostești cuvinte precum „boșorogii ăia fără dinți”. Dacă ești CU ADEVĂRAT TANĂR, nu vei face niciodată asta pentru că vei ști că „boșorogul ăla” e tanărul de ieri care gătea la 1:00 noaptea pentru tine sau pentru părinții tăi intr-o vreme cand gazele ajungeau in bucătăriile familiilor de romani doar după acea oră. …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care te ținea pe tine in brațe sau ii ținea pe părinții tăi in brațe, noaptea, nu doar pentru că vă iubea, ci pentru că dorea SĂ NU VĂ FIE FRIG! …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care lua paine și ulei pe cartelă, care stătea ore intregi la coadă, in fiecare zi, pentru ca tu sau părinții tăi SĂ AVEȚI CE MANCA!

Visul meu este despre o țară în care încetăm să ne mai văităm că e beznă peste tot in jurul nostru și că nu reușim să strangem tot intunericul intr-o roabă. Facem asta pentru că așa ne-am obișnuit și pentru că așa am fost obișnuiți. Insă jelirea repetitivă a propriei situații și condiții nu ne va duce nicăieri. Tot in intuneric vom trăi. E momentul să ne oprim din a tot incerca la nesfarșit aceleași căi. E timpul să facem gestul simplu de a apăsa intrerupătorul pentru a face lumină in incăpere.

Visul meu este despre o țară în care, după 15 ani de falsă luptă împotriva corupției, nu vom mai avea parte de încă 15 ani de falsă luptă împotriva abuzurilor. Lucrurile trebuie reglate rapid, fără rezerve. Nu poți învinge Hidra dacă îi lași mereu timp să se regenereze. LASĂ-I SĂ LUPTE ALĂTURI DE TINE PE CEI CARE TE-AU ALES SĂ LUPȚI PENTRU EI! …Sau refugiază-te la raionul de scutece! …Iar dacă optezi pentru raionul de scutece, măcar ai DECENȚA de a nu te mai plange că ești HĂITUIT și ABUZAT! E dizgrațios… Bărbații de stat NU se refugiază la raionul de scutece!

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că falsul proiect de țară al luptei anticorupție a prins doar pentru că spațiul era liber. Pentru că cine ne-a aruncat niște buruieni și ne-a pus apoi să le adunăm de pe jos A GĂSIT LOCUL LIBER! Romania nu-și va reveni decat atunci cand va incepe să meargă pe drumul său, cand va planta pomi roditori și flori in grădină, reducand astfel drastic spațiul pentru buruieni. Trebuie să lucrăm pentru ca libertatea noastră să insemne mai mult decat „șansa”de a alege intre diverse forme de sclavie…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că lumea este condusă superficial, voit superficial. Tot ce ne inconjoară, școală, loc de muncă, spațiu de recreere (cu prea rare excepții) este menit să ne adoarmă UMANITATEA, să ne exproprieze sensurile, să ne deporteze rosturile, să ne cufunde in uitarea de sine și de celălalt.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că dacă rămanem doar adepți ai retoricii prafului de pușcă, tocmai avansul tehnologic in domeniu ne va risipi spre deloc șansele supraviețuirii ca specie! Dincolo de economic și praf de pușcă (strâns legate, în fapt), există o LUME întreagă de explorat, un tărâm nesfârșit care ne definește dar pe care nu am pășit niciodată. Copiii Pămantului nu trebuie invățați doar să devină roboți utili ai unei societăți care nu vede in ei decat elemente de statistică economică și militară.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că, dacă munca noastră e DEZUMANIZATĂ pană intr-acolo incat lucrătorul devine doar o „resursă umană”, fructul muncii – doar „un produs”, iar destinatarul acestuia – doar un „client”, atunci nu mai putem vorbi despre o „lume a OAMENILOR”!

Visul meu este despre un popor care consideră că este cazul să reașezăm relațiile Romaniei cu celelalte state. Să fim parteneri, DA! Să fim doar o colonie administrată de un guvernator? NU! Eu incă mai sper că Administrația TRUMP va reprezenta cu totul altceva față de Administrația OBAMA. Pentru că Administrația OBAMA a acționat catastrofal in această țară, prin toți ambasadorii și emisarii săi! Sub stindardul „luptei anti-corupție”, au creat in această țară un MONSTRU sinistru, o HIDRĂ la ale cărei zvarcoliri disperate asistăm chiar in aceste luni! Am crezut și incă mai cred in faptul că noua administrație, sub conducerea lui Donald TRUMP, va desface ce a făcut Administrația OBAMA. Partenerilor noștri din UE și din SUA li s-a tradus ani de zile greșit! In realitate, suntem „PRIMITORI”, nu „PRIMITIVI”… Poate că dacă li se va traduce corect, ne vor și trata corect. Măcar de aici inainte…

Din păcate, am devenit victimele „corectitudinii politice”. Dacă ințelegi să fii un om LIBER și să nu accepți nicio lesă (fie ea și una de aur strălucitor), atunci ești, desigur, „naționalist retrograd”. „Normalul” a fost redefinit și impus de-a lungul ultimelor decenii. Intr-un asemenea hal am ajuns ca „bărbați de stat” incat, dacă Baiazid și Mircea cel Bătran ar călători in timp, dialogul ar suna așa: „Tu ești Mircea?” … „Cum vrei tu-mpărate!”. …După care, fericit că e adaptat la noile timpuri, că e un politician #modern, că nu il poate acuza nimeni de „naționalism”, Mircea s-ar duce la cantina Parlamentului și, cu gandul la sultanul Baiazid, și-ar comanda o… „shaorma cu de toate”…

Visul meu este despre un popor care înțelege că, în mod evident, nu e o soluție bună să aduci laolaltă, brusc, două civilizații, două culturi, două religii complet diferite. Dialogul dintre culturi și civilizații e absolut necesar și voi pleda și lucra mereu in acest sens. Insă nu despre așa ceva este vorba aici. Aici este vorba despre niște păpușari care, din umbră, au decis exact contrariul – anume CIOCNIREA frontală a două culturi și civilizații foarte puțin asemănătoare. Criza refugiaților a fost creată exact cu acest scop! Rezolvarea crizei refugiaților e foarte simplă. – Tot ce trebuie e ca marile puteri să nu mai caute să genereze profit de pe urma războiului purtat in toate aceste țări. Atunci, in loc de „cote de refugiați”, puterile Vestului militarizat ar trebui să vorbească despre „cote alimentare”, despre bani investiți in dezvoltarea acestor țări, iar nu in inarmarea lor… Așa se rezolvă lucrurile. Doar așa și foarte repede… Iar noi, ca țară, ar trebui să vorbim deschis in acest sens și să propunem soluții in această direcție, nu să acceptăm stupid tot ce ni se impune de la centru.

Visul meu este despre un popor care înțelege că maladiile foarte grave ale Uniunii Europene nu vor putea fi vindecate făcând mătănii și rostind teatral, cu plecăciune cvasi-religioasă, „Uniunea Europeană”. Pană la urmă, din ce anume a ieşit Marea Britanie? Care sunt pietrele de temelie reale, solide, menite să dăinuie pentru secole sau măcar pentru decenii? Care e, de fapt, adevărata piatră unghiulară, singura capabilă să menţină unite puterile Europei? O „uniune” reală a țărilor europene ar presupune o apropiere reală intre cetățenii respectivelor țări. Tocmai in acest sens, al unei UNIUNI reale, profunde, UMANE, nu s-a făcut ABSOLUT NIMIC! Dacă vrem să continuăm joaca de-a marile instituții, nu ne impiedică nimeni s-o facem. Dacă vrem insă o imbunătățire profundă a traiului european, suntem obligați să ne dăm jos căștile de REALITATE VIRTUALĂ pe care ni le-au așezat pe nas marii dregători de instituții cu nume pompoase. …Și să privim realitatea drept in ochi: UE e un colos cu picioare de lut, care nu are la bază OMUL și grija față de OM! Ființa omenească a fost sacrificată pe altarul unei BIROCRAȚII INTERESATE! …Iar singura șansă de a schimba asta e intoarcerea la fundamentele corecte. Care inglobează economicul, dar il depășesc cu mult…

Cată vreme vom reduce totul la ECONOMIC, nu vom avea nicio UNIUNE. Ci doar niște instituții folosite de conducătorii catorva țări pentru a subjuga economic și politic toate celelalte țări…

Nu ne putem intoarce la națiunile privite ca monade de sine stătătoare, ermetic inchise, fără comunicări și schimburi cu exteriorul. Umanitatea e firesc și necesar să evolueze către a deveni o mare comunitate. Insă nu in sensul globalizării așa cum a fost ea concepută de către cei care vor – și in mare măsură reușesc – să dirijeze orchestra lumii. Nu in sensul unui singur stat global, unde nimeni nu mai are identitate și unde toți sunt clonele aceleiași matrici – idealul ultim corporatist. Ci in sensul unei umanități alcătuite din miliarde de picături interdependente, care aleg LIBER să compună un ocean. Nu un neam de clone, nici miliarde de monade de sine stătătoare, ci o pluralitate de ființe libere care iși asigură reciproc prosperitatea.

…Avem nevoie de reaprinderea OMENESCULUI – in noi și in instituțiile noastre, naționale și internaționale. Este singura cale reală. Orice altceva e doar concert de sticle goale… Și tocmai aici văd rolul Romaniei, adevăratul său Destin european și mondial – acela de PUNTE, de punte intre oamenii Europei, de punte intre oamenii lumii celei mari. Inainte de a pune problema unei ieșiri din Uniunea Europeană, ar trebui să ne intrebăm dacă am fost vreodată cu adevărat acolo! Eu asta vă propun – o țară VIE, care are curajul de a refuza simulacrul de destin care i-a fost impus și de a incepe cu adevărat să conteze pe scena lumii. Avem tot ce ne trebuie, trebuie doar să ne depășim complexele de inferioritate care ne-au fost in mod sistematic induse.

Visul meu este despre un popor care respinge atitudinile de vătaf luminat de tipul Macron! Sunt incă victima unei stării de uluire, stare generată de un discurs recent al lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult nici mai puțin, decat că intenționează să facă totul pentru „apărarea in mod ferm a unei suveranități europene reinventate, in fața tentației autoritare in unele țări ale Uniunii Europene”!

…Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adică nu suveranitatea țărilor trebuie apărată in fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) trebuie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decat il vede EL, Macron, LUMINA Mileniului III… Fabulos!

Eu vă spun așa: absolut NIMIC nu se va schimba pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că Romania nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea!

Declarația lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care iși atinge chiar in acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decat „principiile”, „conceptele” și „adevărurile” dictate de cateva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, impotriva conducerii democratice (rezultate prin VOT) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gand să accept această atitudine de „vătaf luminat”! Romania trebuie să aibă curajul de a se AUTODETERMINA in această lume dominată din ce in ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează intocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt trebuie numaidecat pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem PRINCIPIILE, noi suntem CALEA, noi suntem BINELE!”… Țările Europei de Est nu sunt copiii inadecvați ai Vestului! Nu suntem niște imbecili care trebuie puși mereu in banca lor, scoși dimineața la careu și loviți in pauze cu rigla peste degete! …Sau suntem, dacă nu respingem FERM astfel de tratamente!

„Romania – Țara unui VIS posibil!” nu e nici platforma politică a cuiva, nici „societatea civilă” a altcuiva. „Romania – Țara unui VIS posibil!” este platforma dumneavoastră, a oamenilor obișnuiți ai acestui neam, a adevăratei „societăți civile” pe care NU O POT REPREZENTA DECAT OAMENII, cetățenii. Adevărata „societate civilă” romanească este insăși societatea romanească, cu bunele și relele ei! Adevărata „societate civilă” nu este monopolul nimănui. Ea este a oamenilor și e reprezentată de OAMENI! „Romania – Țara unui VIS posibil!” este inceputul unui nou drum pentru Romania. După decenii in care ni s-a tot spus ȘI AM FOST INVĂȚAȚI SĂ NE TOT SPUNEM că suntem „cei mai leneși”, „cei mai corupți”, „cei mai nepregătiți”, a venit vremea să spunem STOP! Nu „STOP și de la capăt”, cum ar zice un ins bizar, ci „STOP și cu SENS”!

Paradoxal, utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată in bine, ci să consideri că ea mai poate continua așa cum e acum…

Acesta este Visul meu. Dacă e și al dumneavoastră, atunci vă invit să dăm mână cu mână, cei cu inimă – nu de cyborg – ci ROMÂNĂ, și să strângem rândurile. Fie să FIM, oameni liberi!

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu Facebook