C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

Liviu Pleșoianu în cartea sa: ”Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă!”

“România – Țara unui vis posibil” (discursul integral de la lansarea cărții). Cartea se poate comanda AICI.



Visul meu este despre o țară în care poporul e acela care își decide, prin vot, propriul Destin, iar nu o mână de oameni închiși într-o sufragerie.

Visul meu este despre o țară în care, atunci când poporul votează ca un copil cu voce de înger să reprezinte România la Eurovision, nu vin alți inși, dintr-o altă sufragerie, să le întoarcă votul. Visul meu este despre o țară în care Laura Bretan nu e pedepsită pentru că s-a exprimat în favoarea familiei tradiționale, în condițiile în care Laura Bretan nu îi pedepsește pe alții pentru propriile lor opțiuni.

Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă și îi spun ce e bine și ce e rău, ce are dreptul și ce nu are dreptul să facă.

Visul meu este despre o țară în care societatea reacționează sănătos, uman și demn, așa cum a făcut-o în 2004, atunci când toată lumea s-a arătat revoltată de faptul că pușcașul marin american care l-a omorât într-un teribil accident rutier pe basistul Teo Peter e scos rapid din țară și spălat de orice răspundere.

Visul meu este despre o țară în care președintele Comisiei Europene nu își permite să vină și să certe presa pentru faptul că a relatat despre abuzurile unității de paraditori de elită Haules-DNA-Ploiești.

Visul meu este despre o țară care nu tace atunci când autoînchipuiții zei ai noului Olimp de la Bruxelles ne scot la careu în fiecare dimineață și ne bat cu rigla peste degete. Visul meu este despre o țară unde, atunci când ne ceartă pentru microcorupția noastră, le vorbim și noi cu fermitate despre macrocorupția lor. Visul meu este despre o țară în care propunem și noi mecanisme de cooperare și verificare pentru statele central și vest-europene care exportă corupție, care dau mită în străinătate în valoare de zeci de miliarde de doalri în fiecare an. Visul meu este despre o țară care nu se teme să-i pună oglinda în față directorului din România al băncii Raiffeisen, cel care protesta împotriva Guvernului român. În oglindă, distinsului bancher trebuie să i se arate cum banca pentru care lucrează a spălat sute de miliarde de dolari. Tot în oglindă, trebuie să i se arate și marelui cavaler olandez al dreptății, Frans Timmermans, cum bănci olandeze (inclusiv o bancă de stat) au spălat, de asemenea, sute de miliarde de dolari.

Visul meu este despre o țară în care nu confundăm diplomația cu slugărnicia, o țară care nu se teme să spună că e nepermis să fie Președinte al Comisiei Europene un individ care, pe lângă crizele dese de sciatică, a trecut printr-o mega-criză în propria sa țară, acolo unde Juncker – premier timp de 18 ani – a trebuit să demisioneze în urma scandalului legat de interceptările ilegale operate de serviciile secrete aflate sub directa sa autoritate.

Visul meu este despre o țară în care societatea își recâștigă sănătatea care îi permitea, cu ani în urmă, să împingă spre periferii indezirabile comportamentele agresive și chiar fasciste ale unor indivizi care urinează pe sediile partidelor, aruncă muștar, ouă și ketchup pe instituții ale statului, îi hărțuiesc pe jurnaliștii care nu le convin.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc limitarea mandatelor șefilor din servicii. Visul meu este despre o țară în care un șef de serviciu secret nu stă în funcție mai mult decât un Președinte ales prin vot democratic.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc transparentizarea finanțării ONG-urilor și depolitizarea ONG-urilor de utilitate publică.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc asanarea Justiției prin excluderea din magistratură a tuturor procurorilor și judecătorilor care au lucrat în celebrele echipe mixte, în baza unor sinistre protocoale secrete încheiate cu SRI.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc interzicerea ocupării funcției de judecător al CCR de către o persoană care fie a lucrat în echipe mixte cu SRI în baza unor protocoale secrete, fie a generat un conflict juridic de natură constituțională, fie a atras condamnarea României la CEDO.

Visul meu este despre o țară în care Președintele nu e Dezbinator, ci Inspirator. Visul meu este despre o țară în care Președintele nu-și aruncă nervos paltonul pe mașină atunci când nu vine cineva repede să-l slugărească, o țară în care Președintele se percepe pe sine ca slujitor al statului, iar nu ca șef al statului, o țară în care Președintele nu este o emanație a Noii Securități, nu este o creație a unor entități transnaționale, metastatale.

Visul meu este despre o țară care are curajul de a se autodetermina, de a se reașeza în făgașul propriului Destin, o țară care își propune să devină un spațiu al dialogului dintre națiuni, iar nu doar o altă moleculă aruncată în acceleratorul dement de particule beligerante.

Visul meu este despre o țară care le vorbește celorlalte țări despre nebunia de a aloca 1,7 trilioane de dolari anual pentru înarmare și activități militare, în condițiile în care suma estimată care ar fi necesară pentru a eradica sărăcia extremă pe Pământ e de 3,5 trilioane de dolari. Cu alte cuvinte, în doar doi ani în care banii pentru moarte ar fi folosiți ca bani pentru viață, am ajunge în situația în care nu ar mai muri milioane de oameni (mulți dintre ei copii) de foame sau din cauza bolilor asociate sărăciei extreme. Visul meu este despre o țară care propune lumii ca, dacă 2% din PIB merg către înarmare, cel puțin 2% să meargă către dezînfometare!

Visul meu este despre o țară în care sistemul educațional îi oferă elevului-om posibilitatea de a se dezvolta în complexitatea sa umană. Un sistem educațional în care nu contează doar inteligența rebusistică, ci și inteligența emoțională. Un sistem educațional în care nu înveți doar pentru a avea un loc de muncă de unde să obții bani pentru a trăi, ci înveți și pentru a ajunge să muncești având mereu în minte binele celorlalți. Un sistem educațional care încurajează munca în echipă, astfel încât spiritul concurențial să nu eșueze în conflict. Un sistem educațional pentru care elevul e omul care va construi societatea, nu robotul care trebuie asamblat de către societate. Un sistem educațional care încurajează empatia și simpatia, nu doar critica îngâmfată și desconsiderarea tuturor celor care au alte opinii.

Visul meu este despre o țară în care nu mai acceptăm să ni se spună că orășeanul trebuie să fie dușmanul țăranului, că ardeleanul trebuie să fie dușmanul moldoveanului și al munteanului, că romanul din exteriorul Romaniei trebuie să fie dușmanul romanului din interiorul Romaniei, că tanărul trebuie să fie dușmanul bătranului, că părintele trebuie să fie dușmanul profesorului, că pacientul trebuie să fie dușmanul medicului și așa mai departe…

Visul meu este despre o țară în care tot mai mulți vom înțelege că Romania noastră nu poate fi cu adevărat o țară decat dacă fiecare dintre noi, în unicitatea sa, își găsește sensul propriu întru marele sens comun. O colectivitate de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că bătălia pentru Romania se dă in jurul multor tabere de altitudine. E o bătălie pentru economie. E o bătălie pentru democrație. E o bătălie pentru ființa omenească. Iar timpul nostru este timpul decisiv al unei bătălii finale – Romania va deveni „Țara unui VIS posibil”croindu-și drum prin istoria mare sau va eșua lamentabil in subsolurile intunecate și jilave ale istoriei mici!

Visul meu este despre politicieni care înțeleg că trebuie să devină OAMENI politici, este despre demnitari care înțeleg că e timpul să acționeze cu DEMNITATE! Colegilor mei din toate partidele le doresc cu toată sinceritatea să se bucure de AERUL CURAT al LIBERTĂȚII! Să ia mereu decizii din libertatea propriului for interior. Eu asta am făcut, chiar cu riscul de a fi considerat „imatur politic”, chiar cu riscul de a mi se spune uneori că „nu sunt om de partid”. E foarte, foarte important să fim oameni politici liberi, care ințeleg problemele timpurilor și care caută soluțiile alături de oameni, iar NU alături de „ELITELE”care manipulează oameni! Bolul omului politic trebuie să rămană mereu acoperit atunci cand autointitulatele „ELITE” se oferă să il umple și mereu descoperit atunci cand oamenii simpli și vii pun acolo un dram din painea lor și o picătură din apa lor. Decat să beau un butoi de apă moartă, prefer să-mi umezesc buzele cu cateva picături de APĂ VIE!

Visul meu este despre un popor care înțelege că nu e premoniție, ci e doar privire cu ochii larg deschiși atunci când spun că, dacă nu repornim inima acestei națiuni acum (nu anul viitor, nu anotimpul următor, nu luna care vine), atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decat dacă ne administrăm, colectiv, un sens. Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – Romania poate renaște doar dacă iși acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură și de cultivatoare nu doar de grau – ci și de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curand, o ruină. – Ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni…

Visul meu este despre o țară în care, tânăr fiind, nu poți alege să rostești cuvinte precum „boșorogii ăia fără dinți”. Dacă ești CU ADEVĂRAT TANĂR, nu vei face niciodată asta pentru că vei ști că „boșorogul ăla” e tanărul de ieri care gătea la 1:00 noaptea pentru tine sau pentru părinții tăi intr-o vreme cand gazele ajungeau in bucătăriile familiilor de romani doar după acea oră. …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care te ținea pe tine in brațe sau ii ținea pe părinții tăi in brațe, noaptea, nu doar pentru că vă iubea, ci pentru că dorea SĂ NU VĂ FIE FRIG! …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care lua paine și ulei pe cartelă, care stătea ore intregi la coadă, in fiecare zi, pentru ca tu sau părinții tăi SĂ AVEȚI CE MANCA!

Visul meu este despre o țară în care încetăm să ne mai văităm că e beznă peste tot in jurul nostru și că nu reușim să strangem tot intunericul intr-o roabă. Facem asta pentru că așa ne-am obișnuit și pentru că așa am fost obișnuiți. Insă jelirea repetitivă a propriei situații și condiții nu ne va duce nicăieri. Tot in intuneric vom trăi. E momentul să ne oprim din a tot incerca la nesfarșit aceleași căi. E timpul să facem gestul simplu de a apăsa intrerupătorul pentru a face lumină in incăpere.

Visul meu este despre o țară în care, după 15 ani de falsă luptă împotriva corupției, nu vom mai avea parte de încă 15 ani de falsă luptă împotriva abuzurilor. Lucrurile trebuie reglate rapid, fără rezerve. Nu poți învinge Hidra dacă îi lași mereu timp să se regenereze. LASĂ-I SĂ LUPTE ALĂTURI DE TINE PE CEI CARE TE-AU ALES SĂ LUPȚI PENTRU EI! …Sau refugiază-te la raionul de scutece! …Iar dacă optezi pentru raionul de scutece, măcar ai DECENȚA de a nu te mai plange că ești HĂITUIT și ABUZAT! E dizgrațios… Bărbații de stat NU se refugiază la raionul de scutece!

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că falsul proiect de țară al luptei anticorupție a prins doar pentru că spațiul era liber. Pentru că cine ne-a aruncat niște buruieni și ne-a pus apoi să le adunăm de pe jos A GĂSIT LOCUL LIBER! Romania nu-și va reveni decat atunci cand va incepe să meargă pe drumul său, cand va planta pomi roditori și flori in grădină, reducand astfel drastic spațiul pentru buruieni. Trebuie să lucrăm pentru ca libertatea noastră să insemne mai mult decat „șansa”de a alege intre diverse forme de sclavie…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că lumea este condusă superficial, voit superficial. Tot ce ne inconjoară, școală, loc de muncă, spațiu de recreere (cu prea rare excepții) este menit să ne adoarmă UMANITATEA, să ne exproprieze sensurile, să ne deporteze rosturile, să ne cufunde in uitarea de sine și de celălalt.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că dacă rămanem doar adepți ai retoricii prafului de pușcă, tocmai avansul tehnologic in domeniu ne va risipi spre deloc șansele supraviețuirii ca specie! Dincolo de economic și praf de pușcă (strâns legate, în fapt), există o LUME întreagă de explorat, un tărâm nesfârșit care ne definește dar pe care nu am pășit niciodată. Copiii Pămantului nu trebuie invățați doar să devină roboți utili ai unei societăți care nu vede in ei decat elemente de statistică economică și militară.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că, dacă munca noastră e DEZUMANIZATĂ pană intr-acolo incat lucrătorul devine doar o „resursă umană”, fructul muncii – doar „un produs”, iar destinatarul acestuia – doar un „client”, atunci nu mai putem vorbi despre o „lume a OAMENILOR”!

Visul meu este despre un popor care consideră că este cazul să reașezăm relațiile Romaniei cu celelalte state. Să fim parteneri, DA! Să fim doar o colonie administrată de un guvernator? NU! Eu incă mai sper că Administrația TRUMP va reprezenta cu totul altceva față de Administrația OBAMA. Pentru că Administrația OBAMA a acționat catastrofal in această țară, prin toți ambasadorii și emisarii săi! Sub stindardul „luptei anti-corupție”, au creat in această țară un MONSTRU sinistru, o HIDRĂ la ale cărei zvarcoliri disperate asistăm chiar in aceste luni! Am crezut și incă mai cred in faptul că noua administrație, sub conducerea lui Donald TRUMP, va desface ce a făcut Administrația OBAMA. Partenerilor noștri din UE și din SUA li s-a tradus ani de zile greșit! In realitate, suntem „PRIMITORI”, nu „PRIMITIVI”… Poate că dacă li se va traduce corect, ne vor și trata corect. Măcar de aici inainte…

Din păcate, am devenit victimele „corectitudinii politice”. Dacă ințelegi să fii un om LIBER și să nu accepți nicio lesă (fie ea și una de aur strălucitor), atunci ești, desigur, „naționalist retrograd”. „Normalul” a fost redefinit și impus de-a lungul ultimelor decenii. Intr-un asemenea hal am ajuns ca „bărbați de stat” incat, dacă Baiazid și Mircea cel Bătran ar călători in timp, dialogul ar suna așa: „Tu ești Mircea?” … „Cum vrei tu-mpărate!”. …După care, fericit că e adaptat la noile timpuri, că e un politician #modern, că nu il poate acuza nimeni de „naționalism”, Mircea s-ar duce la cantina Parlamentului și, cu gandul la sultanul Baiazid, și-ar comanda o… „shaorma cu de toate”…

Visul meu este despre un popor care înțelege că, în mod evident, nu e o soluție bună să aduci laolaltă, brusc, două civilizații, două culturi, două religii complet diferite. Dialogul dintre culturi și civilizații e absolut necesar și voi pleda și lucra mereu in acest sens. Insă nu despre așa ceva este vorba aici. Aici este vorba despre niște păpușari care, din umbră, au decis exact contrariul – anume CIOCNIREA frontală a două culturi și civilizații foarte puțin asemănătoare. Criza refugiaților a fost creată exact cu acest scop! Rezolvarea crizei refugiaților e foarte simplă. – Tot ce trebuie e ca marile puteri să nu mai caute să genereze profit de pe urma războiului purtat in toate aceste țări. Atunci, in loc de „cote de refugiați”, puterile Vestului militarizat ar trebui să vorbească despre „cote alimentare”, despre bani investiți in dezvoltarea acestor țări, iar nu in inarmarea lor… Așa se rezolvă lucrurile. Doar așa și foarte repede… Iar noi, ca țară, ar trebui să vorbim deschis in acest sens și să propunem soluții in această direcție, nu să acceptăm stupid tot ce ni se impune de la centru.

Visul meu este despre un popor care înțelege că maladiile foarte grave ale Uniunii Europene nu vor putea fi vindecate făcând mătănii și rostind teatral, cu plecăciune cvasi-religioasă, „Uniunea Europeană”. Pană la urmă, din ce anume a ieşit Marea Britanie? Care sunt pietrele de temelie reale, solide, menite să dăinuie pentru secole sau măcar pentru decenii? Care e, de fapt, adevărata piatră unghiulară, singura capabilă să menţină unite puterile Europei? O „uniune” reală a țărilor europene ar presupune o apropiere reală intre cetățenii respectivelor țări. Tocmai in acest sens, al unei UNIUNI reale, profunde, UMANE, nu s-a făcut ABSOLUT NIMIC! Dacă vrem să continuăm joaca de-a marile instituții, nu ne impiedică nimeni s-o facem. Dacă vrem insă o imbunătățire profundă a traiului european, suntem obligați să ne dăm jos căștile de REALITATE VIRTUALĂ pe care ni le-au așezat pe nas marii dregători de instituții cu nume pompoase. …Și să privim realitatea drept in ochi: UE e un colos cu picioare de lut, care nu are la bază OMUL și grija față de OM! Ființa omenească a fost sacrificată pe altarul unei BIROCRAȚII INTERESATE! …Iar singura șansă de a schimba asta e intoarcerea la fundamentele corecte. Care inglobează economicul, dar il depășesc cu mult…

Cată vreme vom reduce totul la ECONOMIC, nu vom avea nicio UNIUNE. Ci doar niște instituții folosite de conducătorii catorva țări pentru a subjuga economic și politic toate celelalte țări…

Nu ne putem intoarce la națiunile privite ca monade de sine stătătoare, ermetic inchise, fără comunicări și schimburi cu exteriorul. Umanitatea e firesc și necesar să evolueze către a deveni o mare comunitate. Insă nu in sensul globalizării așa cum a fost ea concepută de către cei care vor – și in mare măsură reușesc – să dirijeze orchestra lumii. Nu in sensul unui singur stat global, unde nimeni nu mai are identitate și unde toți sunt clonele aceleiași matrici – idealul ultim corporatist. Ci in sensul unei umanități alcătuite din miliarde de picături interdependente, care aleg LIBER să compună un ocean. Nu un neam de clone, nici miliarde de monade de sine stătătoare, ci o pluralitate de ființe libere care iși asigură reciproc prosperitatea.

…Avem nevoie de reaprinderea OMENESCULUI – in noi și in instituțiile noastre, naționale și internaționale. Este singura cale reală. Orice altceva e doar concert de sticle goale… Și tocmai aici văd rolul Romaniei, adevăratul său Destin european și mondial – acela de PUNTE, de punte intre oamenii Europei, de punte intre oamenii lumii celei mari. Inainte de a pune problema unei ieșiri din Uniunea Europeană, ar trebui să ne intrebăm dacă am fost vreodată cu adevărat acolo! Eu asta vă propun – o țară VIE, care are curajul de a refuza simulacrul de destin care i-a fost impus și de a incepe cu adevărat să conteze pe scena lumii. Avem tot ce ne trebuie, trebuie doar să ne depășim complexele de inferioritate care ne-au fost in mod sistematic induse.

Visul meu este despre un popor care respinge atitudinile de vătaf luminat de tipul Macron! Sunt incă victima unei stării de uluire, stare generată de un discurs recent al lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult nici mai puțin, decat că intenționează să facă totul pentru „apărarea in mod ferm a unei suveranități europene reinventate, in fața tentației autoritare in unele țări ale Uniunii Europene”!

…Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adică nu suveranitatea țărilor trebuie apărată in fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) trebuie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decat il vede EL, Macron, LUMINA Mileniului III… Fabulos!

Eu vă spun așa: absolut NIMIC nu se va schimba pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că Romania nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea!

Declarația lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care iși atinge chiar in acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decat „principiile”, „conceptele” și „adevărurile” dictate de cateva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, impotriva conducerii democratice (rezultate prin VOT) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gand să accept această atitudine de „vătaf luminat”! Romania trebuie să aibă curajul de a se AUTODETERMINA in această lume dominată din ce in ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează intocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt trebuie numaidecat pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem PRINCIPIILE, noi suntem CALEA, noi suntem BINELE!”… Țările Europei de Est nu sunt copiii inadecvați ai Vestului! Nu suntem niște imbecili care trebuie puși mereu in banca lor, scoși dimineața la careu și loviți in pauze cu rigla peste degete! …Sau suntem, dacă nu respingem FERM astfel de tratamente!

„Romania – Țara unui VIS posibil!” nu e nici platforma politică a cuiva, nici „societatea civilă” a altcuiva. „Romania – Țara unui VIS posibil!” este platforma dumneavoastră, a oamenilor obișnuiți ai acestui neam, a adevăratei „societăți civile” pe care NU O POT REPREZENTA DECAT OAMENII, cetățenii. Adevărata „societate civilă” romanească este insăși societatea romanească, cu bunele și relele ei! Adevărata „societate civilă” nu este monopolul nimănui. Ea este a oamenilor și e reprezentată de OAMENI! „Romania – Țara unui VIS posibil!” este inceputul unui nou drum pentru Romania. După decenii in care ni s-a tot spus ȘI AM FOST INVĂȚAȚI SĂ NE TOT SPUNEM că suntem „cei mai leneși”, „cei mai corupți”, „cei mai nepregătiți”, a venit vremea să spunem STOP! Nu „STOP și de la capăt”, cum ar zice un ins bizar, ci „STOP și cu SENS”!

Paradoxal, utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată in bine, ci să consideri că ea mai poate continua așa cum e acum…

Acesta este Visul meu. Dacă e și al dumneavoastră, atunci vă invit să dăm mână cu mână, cei cu inimă – nu de cyborg – ci ROMÂNĂ, și să strângem rândurile. Fie să FIM, oameni liberi!

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu Facebook

„Păi, bă Georgian , eu te știu cine ești !!!”

„PĂI, BĂ GEORGIAN , EU TE ȘTIU CINE EȘTI !!!” (PARAFRAZĂ DUPĂ ZICERILE UNUI PREȘEDINTE CU DOUĂ MANDATE DE SUCCES ÎN ROMÂNIA).
Am aflat, cu o mare bucurie lăuntrică, despre trecerea lui Georgian Pop de la dictatura lui Dragnea Liviu la democrația lu’ ăla cu idei «…imposibile- e doar gura de el şi nimeni din partidul nostru nu are încredere în Ponta»… așa cum frumos îl descria pe la Ambasada Licuriciului, în 2008 , într-o deplină relaxare și cu o acoperire lejeră, căci Georgian nu știa pe atunci ce va să zică termenul „WikiLeaks” și pe ce fursec se întinde acesta …


Să nu mă întrebați cine e Georgian… dar, dacă totuși mă întrebați, vă împrospătez rapid memoria… E ăla care a declarat pentru ROMÂNIA LIBERĂ, pe 17 decembrie 2013 că sutele de mii de ore de interceptări sunt așa de legale încât „se sparie gândul” de-atâta justiție independentă și de-atâta stat de drept ce nu s-a mai văzut pe planetă …

“Le-am pus ofițerilor întrebarea dacă au primit vreodată ordin să intercepteze ilegal pe cineva. Mi-au răspuns că și dacă ar vrea nu ar putea să o facă… ( ei bine, asta m-a făcut praf! Georgian a întrebat și ăia i-au răspuns ceea ce citiți mai sus !!! Nu-i frumoasă viața în România, cetățeni? n.n.) În nici un dosar penal nu apar probe bazate pe interceptări ilegale. Suntem singurul stat din UE în care un mandat de interceptare pe siguranța națională trece și prin filtrul procurorului general, și prin filtrul judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Repet, sunt prea multe filtre de tip juridic pentru a apărea abuzuri”

Ai, să mori tu, Georgiene! Ai, să-nnebunești ! Adică mandatele treceau pe la duduia Codruța Kovesi care în 2012 era Procuror General și poposeau la Iulian Dragomir, fix la Înalta Curte , adică la un domn judecător de o înaltă intransigență, care nu putea refuza ? Carele, era IM-PO-SI-BIL, mă-nțelegi, să aibă „filtrul” înfundat…

Pe vremea aceea, Georgian al nostru, de la PSD, era răsfățatul tuturor platformelor media care altfel stucheau zilnic CIUMA ROȘIE, căci el acolo, la ROMÂNIA LIBERĂ.ro ( de rit vechi) , la ADEVĂRUL.ro și la ZIARE.com., era, cum credeți? „… tânărul politician…” care „…a declarat ferm” …care „…apără indirect stenogramele scurse în presă…” care „…susține bugetul SRI”… Cam așa ceva . Asta în timp ce dânsul era președintele Comisiei SRI, și-i audia pe băieți la comisie de le tremurau ălora chiloții de bumbac , cu trese cu tot!!!

Și stați să vedeți, în viziunea aceluiași, ce nasoale și groaznic de periculoase sunt și desecretizările:

„Orice desecretizare, în planul securității naționale a unui stat, creează un precedent. S-ar putea ca mâine, cineva să vrea o desecretizare pe o chestiune de terorism, poimâine pe o chestiune de contraspionaj, răspoimâine pe o chestiune privind criminalitatea organizată transfrontalieră sau securitatea cibernetică. Fiecare solicitare de desecretizare are avantaje pentru transparență și informarea opiniei publice, dar are și dezavantaje în plan strategic.”

Și-acum, că v-ați făcut o idee, să trecem la drama existențială: Georgian nu se mai regăsește, după cum ne mărturisește „…în modul în care se face politică în PSD (…) Politica nu se face cu pumnul! Din păcate, politica pumnului în masă a dus ca PSD să fie astăzi un partid din ce în ce mai urât de oameni. ”

Căci, subliniază Georgian, cu ochii în lacrimi „…cei care conduc în prezent PSD nu înțeleg că prin politică trebuie să unești oamenii”.

…Și că nimic, aș sublinia eu, nu unește mai mult oamenii decât niște interceptări ambientale pe durata a câțiva ani buni, pentru ca relația să devină intimă, solidă și dătătoare de speranțe pentru viitor!

P.S.1. Cu Georgian , sau, mă rog, cam în același timp, a plecat din PSD și un alt brav absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, domnul ex-premier Mihai Tudose… Care era asociat cu Georgian în compania „1001 Net România SRL”… unde la fel de asociat era și Petru Gabriel Vlase, actualul director al SIE… iar înaintea lor s-a înscris în partidul lui Ponta Victor , PRO ROMÂNIA, și Felix Rache, cel care, printre glumițe, a fost asociat în INSCOP, singurul institut de sondare a opiniei publice dând SRI-ul pe primul loc în încrederea cetățenilor, cu Remus Ioan Ștefureac, fostul consilier al ex-șefului SRI, George Maior, actual diplomat la Ambasada României în Washington DC, unde știți cu toții cine este ambasador … Rache, ăla, glumețul, devenit, la un moment dat , consilier personal al fulgurantului premier Tudose … Se leagă frumos pelteaua, nu?

D-aia și zic… altădată erați mai răsfirați, măi băieți, ceva mai răsfirați… Dar poate e mai bine așa, să vă vedem strânși la un loc… Un singur gând, o singură dorință și o singură plapumă pentru acoperire de sub care vă cam ies picioarele afară…

P.S.2. Ca să evit confuziile, vă informez că cel din stânga fotografiei e eroul nostru, celălalt e generalul Coldea Florian, transpirat tot după ce l-a hărțuit cu întrebări nemiloase și viclene, la comisie, neînfricatul Georgian!

Sursa: Luminița Arhire Facebook

HASTA LA VISTA ȘI-UN PRAZ VERDE, PRESIDENTE!

MOTTO: „…Avem o nouă majoritate în Parlament (…) Ce fel de majoritate vom avea încă nu ştim. Deocamdată, noua majoritate nu a făcut nimic. Și-au impus câţiva şefi de comisii, şi-au votat câteva promisiuni populiste din campanie…Dar asta a fost uşor. Vom avea o majoritate care vrea să impună legea majorităţii, indiferent de ce se discută, care va vrea să dovedească că face jocurile în Parlament, care va dori să albească dosarele celor incriminaţi sau vom avea o majoritate matură, care înţelege că România este numai una şi care VA VENI LÂNGĂ PREȘEDINTE PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ GARANTEZE SECURITATEA NAȚIONALĂ, STATUL DE DREPT ȘI ÎMPREUNĂ SĂ DOVEDIM că România este sigură pentru cetăţenii ei şi este o naţiune puternică în corul celorlalte naţiuni?… ” ( Președintele Klaus Iohannis, 17 ianuarie 2017, Declarație de presă, pe la orele 18:30).

Presidente… sunt convinsă că nimeni nu vă mai sfătuiește, ci le faceți pe toate, de la un timp, după mintea dumneavoastră, acea minte la care fac referiri , deloc măgulitoare și din ce în ce mai des următorii și următoarele: NET-ul, presa scrisă și virtuală, televiziunile, bârfa din colțul străzii dar și efervescenta filozofie a cârciumioarelor de cartier.

N-ați vrea să știți, Presidente, ce spun toți ăștia despre IQ-ul dumneavoastră, credeți-mă… mai bine citiți comentariile de pe pagina de Facebook, și vă domoliți incertitudinea existențială… că acolo toată lumea vă iubește și vă consideră un inteligent și un titan!

Dar, Presidente, așa inteligent și titan cum sunteți, ce anume ați dorit dumneavoastră să transmiteți populației, când sub titlul pompos „Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul ceremoniei de decorare a unor supraviețuitori ai Holocaustului”, din 28 ianuarie 2019, v-ați aventurat să faceți aceste declarații:

„Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat REGIMUL NAZIST.
Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică(…) ASTĂZI, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, UNII POLITICIENI învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă…După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru ACAPARAREA STATULUI(…).

Așadar, trecutul este un avertisment mereu actual, iar efortul de a-l înțelege nu este niciodată îndeajuns.Este datoria noastră să prevenim și să anihilăm orice acțiune menită sa destabilizeze pacea și să aducă atingere valorilor europene fundamentale.”

Dumneavoastră, Prezidente, păreați să nu vă-ngroziți deloc, dar deloc de paralela pe care o comiteați între instaurarea regimului nazist și actuala ciufulire binemeritată a multinaționalelor sau necesara demascare a lui Portocală. Nu poate fi decât părerea dumneavoastră, Presidente , așa o gogomănie dezgustătoare, nu poate ea să fi ieșit dintr-o minte mai luminată! ( Eu mereu îmi imaginez cum în creierul dumneavoastră stă un piticuț fără odihnă care se întreabă necontenit, mijndu-și ochii către circumvoluțiunile abia schițate: „DE CE E ( atât de) ÎNTUNERIC NOAPTEA?”)

Și, până la urmă, ce încercați să ne transmiteți aproape zilnic cu astfel de cascadorii oratorice ? Necontenit, din iarna lui 2016 încoace, nu încetați să ne spuneți că ați constatat, cu mare scârbă, că au fost unii în România care au câștigat alegerile și că ăia nu sunt PENELEII!

E nasoală conjunctura, Presidente, nu-i așa? Vedeți, e una dintre acele situații enervante când observați că nu întotdeauna statura contează… că uneori cei doi metri și jumătate, cu căciulă cu tot, nu vă fac nici mai vizibil, nici mai impunător, și nici măcar mai simpatic… iar mai deștept, nici nu e cazul să discutăm…
…………………………………………………………………………….
P.S. Nu știu dacă Iohannis Klaus Werner are obiceiul de a-și roade unghiile de ciudă, în intimitate. Dar aspectul mi se pare irelevant, deoarece, din păcate pentru el, Klaus arată exact ca și cum ar face-o.

Sursa: Luminița Arhire Facebook

PNL, marea scamatorie a sondajului

Am aflat. Nici nu a fost prea greu. Vă voi relata în cele ce urmează cum a procedat conducerea PNL pentru a-și păcăli membrii, simpatizanții, opinia publică în general, concurența, sponsorii și partenerii externi. Cum a executat Ludovic Orban o scamatorie, plătind cea mai scumpă cercetare de piață politică din istoria României. Utilizând, în acest scop, 150.000 de euro de la buget, din bani publici, pe care românii i-au pus la dispoziția acestui partid, în scopul de a fi consolidată democrația, și încă 150.000, din contribuțiile liberalilor de bună credință.

Ludovic Orban nu a apelat la nici una dintre societățile consacrate, experimentate, cunoscute, specializate în cercetări de piață cu caracter politic. El s-a dus pur și simplu – sau poate, cine știe, a fost abordat sau o fi fost o indicație a sistemului – la o societate care a efectuat până în prezent cercetări de piață în zone exclusiv comerciale. Deci fără absolut niciun background în materie de sondaje politice.

Se numește NOVEL RESEARCH. Oricine este dispus, va putea confrunta detaliile pe care eu le ofer aici cu informațiile pe care chiar această societate le-a postat pe internet. Prima și cea mai relevantă este că experiența sa în materie de cercetare politică este cu desăvârșire inexistentă. A doua concluzie este că singurele performanțe înregistrate și consemnate ca atare de către NOVEL RESEARCH sunt în domeniul cercetărilor de piață privind combaterea contrabandei cu țigări. În rândul societăților de acest fel, care fac cercetări cu caracter comercial, NOVEL RESEARCH, care nu are decât nouă angajați, ocupă, conform propriilor grafice, expuse pe pagina sa de prezentare, în funcție de unele criterii, fie poziția 33, fie locul 45. Ultima dată când este consemnată cota de piață între aceste societăți comerciale, este anul 2013. Iar cota de piață a fost 0,13%. 2017 este ultimul an în care este consemnată, conform propriilor declarații, cifra de afaceri. Urmăriți datele de mai jos și vă veți cruci.

În 2017, cifra de afaceri raportată de NOVEL RESEARCH și consemnată ca atare pe pagina ei de internet, este de 1.504.956 lei, iar profitul este de 221.824 lei, respectiv ceva sub 48 de mii de euro. Iar PNL a făcut anul trecut un contract cu această societate, în valoare de nu mai puțin de 1.381.000 lei, foarte apropiată de cifra de afaceri din 2017. Ca să nu mai vorbim despre profitul care va fi înregistrat în 2018, grație celor 300.000 de euro dați de PNL. E clar că cea mai mare parte din aceșt bani o va reprezenta profitul și am să explic de ce.

Consemnam mai sus că NOVEL RESEARCH raportează existența doar a 9 angajați. În același timp – iar acest „detaliu” nu este consemnat pe site-ul societății – NOVEL RESEARCH nu dispune de o rețea de operatori în teritoriu. Până în prezent nu a făcut cercetări decât bazându-se pe focus-grupuri. Afirmația PNL cum că mega-cercetarea de piață se face face to face prin utilizarea masivă a operatorilor de teren este un fals grosolan. Această rețea de operatori pur și simplu nu există.

Stimați cititori, este ca și când dvs. vă prezentați în fața unui spălător de vase, trăind cu convingerea că este cel mai performant croitor din lume și vă comandați cel mai costisitor costum din România. Dacă este vorba de banii dvs. nu veți face cu siguranță o asemenea prostie. Și nici dacă asta se întâmplă pe banii statului și a unor contribuabili de bună credință, dacă nu care cumva aveți o înțelegere secretă cu spălătorul de vase deghizat în mare croitor.

Aștept cu mare nerăbdare vreo replică din parta lui Ludovic Orban. Asta în caz că mai poate să piuie, pus în fața realităților de mai sus. Aștept cu și mai multă nerăbdare reacția tuturor celor care se simt lezați de această scamatorie mega-costisitoare. Și aștept cu nețărmurită răbdare și reacția organismelor abilitate ale statului. Pentru că – nu-i așa? – luptăm împotriva corupției, pentru instaurarea domniei legii și pentru alegeri curate.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

O mega-fraudă PNL?

Partidul Național Liberal, prin conducătorii săi, pretinde de mai mult timp că a comandat o cercetare de piață de mare amploare, care costă 300.000 de euro și este făcută prin chestionarea a nu mai puțin de 15.000 de persoane din întreaga țară. Conform afirmațiilor lui Ludovic Orban, o jumătate din sumă va fi plătită din banii încasați de PNL de la statul român, iar cealaltă jumătate din cotizațiile achitate de membrii partidului. Nu cumva ne aflăm în prezența unei mega-escrocherii?

În acest sens, există toate indicile de natură să creeze, cum spun procurorii, o suspiciune rezonabilă. Și o să explic în cele ce urmează de ce. O cercetare de piață de o asemenea amploare este într-adevăr îndreptățită, atunci când urmează, în acest an și în anul următor, patru runde electorale de importanță majoră. Cu atât mai mult cu cât viața politică este extrem de instabilă, partidele mai mici încercând din răsputeri să negocieze și să încheie alianțe, în timp ce partidele mai mari fac eforturi pentru a evita fracturi semnificative.

Este logic ca atunci când sunt intervievați în teren și nu doar telefonic 15.000 de cetățeni, să existe și costuri pe măsură, reprezentând contravaloarea cercetărilor pe teren și a analizelor de laborator. Nimic în neregulă până în acest moment. De unde apar însă suspiciunile? Pe ce se întemeiază ipoteza că ne-am putea afla în prezența unei înșelătorii?

Există cercetări de piață, de uz strict intern, dar și cercetări de piață destinate să fie făcute publice parțial sau total. Când un partid politic face un sondaj de opinie pentru a lua temperatura electoratului, pentru a-și evalua șansele, pentru a descoperi care este portretul robot ideal al candidaților într-un anumit tip de alegeri, atunci rezultatele nu mai pot rămâne secrete. Totul, dar absolut totul, trebuie pus pe masă. Pentru ca fiecare membru al partidului respectiv să știe care este modelul de comportament cel mai adecvat în raport cu bazinul electoral al respectivei formațiuni sau chiar cu bazinele electorale vulnerabile, care sunt mesajele și proiectele politice pe care îl așteaptă populația și, până la urmă, care este ierarhia adevărată din interiorul partidului, ierarhia informală, la nivel local și central. Numai în acest fel pot fi promovați cei mai buni, iar cei mai slabi membri de partid pot fi lăsați la coadă, indiferent de manevrele pe care le fac. Într-un alt plan, transparența absolută este o dovadă a faptului că staff-ul central al partidului nu încearcă să înșele  organizațiile locale, promovând de la București false valori, care, atunci când se vor confrunta cu cetățenii la vot, vor eșua. Aceste raționamente sunt valabile în ceea ce-i privește pe membrii unui partid politic. Aceștia plătesc și au tot dreptul să știe pentru ce plătesc. Pentru că, în definitiv, nu mai puțin de 150.000 de euro, reprezentând conravaloarea acestui mega-sondaj, provine din cotizațiile simplilor membri de partid.

Dar acest tip de raținament este valabil și în ceea ce privește raporturile PNL cu societatea. Cealaltă jumătate, reprezentând alți 150.000 de euro, provine de la bugetul statului. Prin lege, fiecare partid parlamentar beneficiază de sume mari de bani de la buget, adică de la cetățeni, considerându-se că partidele politice asigură un serviciu public și garantează soliditatea democrației și, prin urmare, este pe deplin îndreptățit un sacrificiu pe care populația îl face lunar pentru supraviețuirea acestuia. Dar și reciproca este valabilă. Societatea are dreptul să știe pentru ce a plătit. La fel cum pot fi deturnați în scopuri necinstite banii rezultați din cotizații, pot fi deturnați, tot în scopuri necinstite, și banii primiți de la stat. La limită, ne putem imagina următorul scenariu. Un partid politic primește de la stat o mare sumă de bani, declară că investește acești bani într-o merga-cercetare de piață, în acest scop încheie chiar un contract acoperitor cu un ONG sau cu un institut de cercetare de mâna a doua – unul dintre acelea care apar și dispar peste noapte – se simulează cercetarea de piață, se falsifică costurile și plățile, după care o parte consistentă din bani se întoarce sub forma unor sponsorizări, în beneficiul unor candidați în campania de alegeri. Dacă ne-am plasa în acest scenariu, ar fi o fraudă în toată regula, atât când este vorba de cotizații, cât și în ceea ce privește banii primiți de la stat.

Tocmai de aceea, transparența totală în ceea ce privește cheltuielile este obligatorie nu numai sub aspect moral, ci și sub aspect legal. În cazul acestui megasondaj de opinie, nici membrii PNL, nici opinia publică, nici autoritățile statului român nu au primit câteva informații esențiale. 1). Cum se numește institutul de cercetare de piață care beneficiază de o sumă atât de mare de bani de la PNL. 2). Ce expertiză are respectivul insitut de cercetare de piață în materie de sondaje politice. 3). Ce rezultate notabile a înregistrat respectivul institut de-a lungul timpului. 4). Care este metoda pe care a aplicat-o în efectuarea cercetării de piață și a analizelor de laborator. 5). În ce mod au fost formulate chestionarele. În baza unor întrebări închise, în baza unor întrebări deschise sau printr-o combinație a celor două metode? 6). Care sunt rezultatele concrete ale mega-sondajului. Cum stă partidul la nivel central, în raport cu celelalte partide, cum stă la nivel local, în ce fel se plasează fiecare lider în parte, ce concordanțe și ce neconcordanțe există între mesajele politice transmise și așteptările cetățenilor.

Desigur, cercetarea de piață presupune o puzderie de informații și de cifre, care stau în spatele tuturor calculelor făcute și de care poate să beneficieze exclusiv departamentul de analize politice al PNL, dacă un asemenea departament există. Dar ceea ce am consemnat mai sus poate și trebuie să fie destinat publicității, pentru că așa este moral și așa este legal.

În acest moment, ce constatăm? Ludovic Orban ne-a fluturat pe sub nas câteva cifre, fără a ne oferi însă niciuna dintre informațiile indispensabile. Oficial, nu știm nici măcar cine a executat acest mega- sondaj și cine a beneficiat de o sumă colosală, care se ridică la 300.000 de euro. Pe la colțuri se vorbește că cercetarea de piață sau așa-zisa cercetare de piață ar fi fost făcută de o multinațională. Care ar avea, vezi-Doamne, un compartiment de specialitate. Numai că multinaționalele se ocupă de industrie, de servicii sau de comerț. Nu am auzit în viața mea ca vreo multinațională să aibă înscrisă în obiectul de actvitate prestarea de cercetări de piață în domeniul politic.

Prin urmare, până când conducerea PNL nu ne va furniza informațiile necesare, suntem îndreptățiți să formulăm următoarele suspiciuni:

1). Sondajul rezultat, indiferent cum a fost făcut, este utilizat în scopul manipulării interne a membrilor PNL, prin crearea unei scări de valori artificiale, paralele cu cea reală, rezultatul final fiind promovarea unor non-valori, dar care fac parte din camarila actualei conduceri PNL. Și, în consecință, prin înlăturarea valorilor reale din partid de la nivel local și central.

2). Prin acest sondaj PNL încearcă să manipuleze alte partide, în special partide mici, vulnerabile, sugerându-le în mod fals că PNL este capabil să câștige rând pe rând viitoarele runde de alegeri. Acest tip de manipulare poate avea consecințe nefirești asupra opțiunilor partidelor mai mici. În același timp, este vizat și electoratul vulnerabil al partidelor mai mari, aflate în competiție cu PNL, prin sădirea unei stări de neîncredere asupra capacității adversarilor PNL de a câștiga alegerile.

3). Dacă ne aflăm în prezența unei fraude, atunci afectată va fi întreaga populație, prin simpla propagare a unor informații false, de natură a susține scenarii nocive pentru viitorul națiunii.

4). Această prezumtivă înșelătorie are în mod evident efecte nocive și asupra mediului de afaceri, prin inducerea unor convingeri false asupra succesului sau insuccesului unor partide politice, de natură a influența deciziile privind sponsorizarea unor partide și a unor lideri politici.

5). Un sondaj fals de o asemenea amploare poate induce în eroare și marile familii politice de la nivel european, determinând decizii și opțiuni posibil eronate.

6). În fine, falsificarea unei cercetări de piață reprezintă un atentat la domnia legii, extrem de nociv și care trebuie sancționat ca atare, conform legii penale.

Nu știu dacă PNL mai are timp, pentru că a pornit cu stângul în toată această afacere, iar scandalul care s-a declanșat este pentru moment doar de suprafață, întrucât el se circumscrie aproape exclusiv unor nume de referință din istoria recentă a partidului, cum sunt Crin Antonescu sau Vasile Blaga. Dincolo de aceste personalități extrem de populare, întrucât răspund nostalgiei liberalilor față de PNL-ul istoric și nostalgiei pedeliștilor față de ceea ce a fost altădată acest partid, un adevărat vulcan stă gata să erupă.

Sursa: CorectNews

Cioloș, altă Mărie, aceeași pălărie

Gata! Partidul oamenilor noi a fost lansat la apă. Cu toată pompa. Actul de botez al formațiunii PLUS a fost emis. PLUS are un președinte. Și o listă a unui Consiliu Național. Ambele, livrate pe tavă. De acum încolo, nu-i mai rămâne decât să schimbe din temelii România. România noastră, cea pe care o socotim în calendar nou, începând din decembrie 1989, a făcut cunoștință literalmente cu sute de partide. Înființate peste noapte. Doar trei dintre acestea erau istorice. Și, cu oarecare îngăduință, patru. PNȚCD. Care, practic, a dispărut.

Distrus de sistemul instalat în afara și în interiorul lui. Partidul Social Liberal. Condus în 1990 de un fost militant și deținut politic, Sergiu Cunescu. A fost înghițit de urmașii comuniștilor și le-a dat legitimitate pentru a se înscrie în internaționala socialistă. S-a dus. Poate pentru totdeauna.

Moștenitorul său ar putea fi, la limită, cel de-al patrulea partid, în măsura în care am avea generozitatea să considerăm că PSD, prin această ramură social-democrată a lui Cunescu, ar putea îndeplini caracteristicile unui partid istoric. Și ultimul partid moștenit din perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial ar fi putut fi – și chiar a fost o vreme – Partidul Național Liberal. Acest partid s-a altoit cu PDL, o ramură desprinsă din Frontul Salvării Naționale, și nu se știe dacă nu care cumva altoiul a schimba rădăcina. Dacă luăm în calcul definiția PNL, cu cele două componente, cea liberală, implicând o preocupare majoră pentru drepturile și libertățile fundamenale ale omului și pentru domnia legii, și cea națională, care presupune o precupare pentru dezvoltarea capitalului autohton și a valorilor intrinseci ale poporului român, se poate spune fără a greși că nici acest partid istoric nu mai există. Așa că ne-au rămas celelalte.

Celelalte partide sunt o puzderie de făcături. Sute de făcături, apărute ca ciupercile înaintea unor campanii electorale și dispărute pe parcurs prin alianțe ciudate, prin absorbții, prin comasări sau pur și simplu prin dizolvare. Toată această constelație de partidulețe, de efemeride politice, aflate într-o permanentă neliniște și transformare, însoțește ca un nor singurul partid consistent, PSD. Practic, fostul partid comunist, transformat, modernizat, adaptat logicii democratice.

PSD este un partid care mimează lupta cu celelalte formațiuni, care, în bună măsură, îi sunt rude sărace, incluzându-se aici și noul PNL, și conduce ferm în diverse chipuri România, îndreptând exasperant de încet și cu multe ocolișuri acest stat către o democrație de tip occidental.

Singura excepție care confirmă regula de mai sus este UDMR. O organizație civică, etnică, transformată printr-un artificiu nu prea constituțional în partid politic. Dar, așa cum e, UDMR ține totuși un echilibru iar, la schimb, este lăsată uneori să-și facă jocurile proprii. Jocuri care, de fiecare dată, îi vizează pe conaționalii noștri magiari și interesele acestora.

Ei bine, în acest peisaj, agitat ca întotdeauna înaintea unor runde de alegeri, un domn de la țară, numit Dacian Cioloș, moșit de securiști nomenclaturiști și cu o educație făcută la viteză și pe picior, a fost proiectat în politica mare, la nivel național și european. Și, cu acest background, a fost împins de protectorii săi, reprezentând factorul intern și factorul extern, în brațele lu Klaus Iohannis, care l-a cadorisit, timp de un an, cu o funcție de premier. Dacian Cioloș este cel care a condus faimosul Guvern Zero. O mișcare planificată de sacrificiu a PSD, care i-a asigurat după un an acestui partid posibilitatea unui salt electoral nemaiîntâlnit. După care, îndrumat de sistem, Cioloș a adunat de pe jos cioburile guvernării lui sparte și, din Piața Victoriei, cele mai radicale grupuri prezente vreodată în România de la legionari încoace, și a constituit, iată, partidul PLUS.

Dacian Cioloș s-a așezat în capul mesei, pozând într-un lider de tip nou, cu ADN occidental, comunitar, vezi Doamne anticomunist, și s-a angajat să livreze acestei națiuni, la cheie, un partid după chipul și asemănarea lui. Și s-a ținut de cuvânt.

Ca dovadă că așa stau lucrurile, la prima întrunire oficială a partidului, participanții au putut remarca faptul că au ales un președinte absolut controversat, un produs al sistemul pe care pretind că îl urăsc și, în cel mai bun caz, îl disprețuiesc, și care le-a dat o formațiune politică cu o conducere desemnată netransparent, pe niște liste întocmite în ceas de noapte. Către ce s-au dus acești oameni, mă refer desigur la radicalii bine intenționați, și ce au găsit? S-au dus către o speranță, iar ceea ce au găsit nu le mai place deloc. Au găsit aceeași Mărie, cu altă pălărie.

Sursa: CorectNews

 

Sfada politrucilor cu Tudorel Toader

Curtea Constituțională a Românieia constatat că, începând din anul 2014, completul de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Jutiție a fost nelegal constituit și a decis ca acesta să fie format prin tragerea la sorți a tuturor membrilor. Curtea Constituțională a României (CCR) a decis că dispozițiea greșită a conducerii ICCJ, din 2014, are drept efect nulitatea absolută a tuturor hotărârilor pronunțate ulterior de completele de cinci judecători nelegal alcătuite. Codul de Procedură Penală prevede că, dacă un complet de judecată, care a pronunțat o sentință, nu a fost legal constituit, acea hotărâre poate fi desființată prin folosirea unei căi extraordinare de atac denumită „ contestație în anulare “.

Actualul termen, din CPP pentru formularea contestației în anulare pentru nelegala constituire a completului de judecată, este unul scurt (30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel) și nu acoperă situația excepțională creată prin încălcarea continuă a legii în perioada 2014 – 2018.

În consecință, Ministrul Tudorel Toader a propus o Ordonanță de Urgență, care prevede extinderea termenului în care poate fi formulată contestația în anulare, pentru a se putea acoperi întreaga perioadă. Această inițiativă a declanșat, vorba lui Topârceanu ”Lung prilej de vorbe și de ipoteze!”. Au intervenit politrucii noștri fără cunoștințe elementare de drept și au lansat tot felul de fake news-uri. Am observat că Barna, Ludovic Orban, traseistul politic Sigfried Mureșan, Raluca Turcan, Monica Macovei, Dacian Cioloș plus GdS-iștii, membrii #rezist, rectorul Școlii de Partid Ștefan Gheorghiu, revopsită în SNSPA – Remus Pricopie, politrucii de la Noua Uniune Sovietică (mă refer la UE) au devenit mari specialiști în drept și au clamat punerea în pericol a statului de drept. Mai mult, Președintele Republicii, profesor de fizică, îl sfătuiește pe Tudorel Toader, profesor de drept penal și fost judecător la CCR, să citească Constituția. Ceea ce m-a determinat, totuși, să intervin în dezbatere au fost intervențiile celor care au pregătire juridică, cum ar fi procurorii Augustin Lazăr, Victor Viorel Ponta, consilierii Președintelui și o serie de avocați din PNL, care susțin adevărate inepții juridice. Pentru ei, pentru că nu pun la îndoială buna-credință, ci îi bănuiesc doar de neștiință, fac următoarele sublinieri:

Se afirmă că legea nu poate acționa retroactiv și în consecință nici decizia Curții Constituționale nu vorbește despre trecut, ci doar despre viitor.Fals. Orice jurist știe că, în Penal, existăprincipiul aplicării legii celei mai favorabile și, deci, legea poate acționa retroactiv. Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au efect din momentul publicării în Monitorul Oficial. Dar domnul procuror Augustin Lazăr (poreclit Taica Lazăr) trebuie să citească corect decizia. Curtea Constituțională constată nelegalitatea completului de cinci judecători și decide ca acest lucru să fie îndreptat. Este logic că îndreptarea nu se poate realiza decât în viitor, iar pentru trecut, fiind imposibilă o asemenea măsură, legiuitorul trebuie să găsească o soluție. Măsurile, care se pot aplica, sunt amnistia, grațierea sau extinderea termenului în care pot fi formulate contestații în anulare. Deci, este de competența legiuitorului ce măsură să aplice și nu a procurorului.
De fapt, lucru pe care nu l-au înțeles așa-zișii juriști, chiar dacă au funcții, este că la cazurile discutate nu vorbim despre retroactivitatea legii, ci despre autoritatea de lucru judecat – principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție rămas definitiv, bine sau rău, este considerat că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată. Cu alte cuvinte, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem. Unul dintre elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol. Totuși, datorită posibilității de a exista în practica o eroare judiciară, legiuitorul conferă o autoritate relativă de lucru judecat deoarece introduce trei căi excepționale de atac:revizuirea, recurs în interesul legii și contestația în anulare.
Se afirmă că datorită extinderii termenului, privind posibilitatea introducerii contestației în anulare, toți corupții condamnați vor fi eliberați.Fals. Contestația în anulare nu duce automat la achitare. Cei care vor formula contestații în anulare pe baza viitoarei OUG ar putea obține rejudecarea doar a fazei din proces, care s-a desfășurat în fața completului de cinci judecători nelegal constituit. Aceștia soluționează doar partea de final a procesului, aceasta fiind calea de atac (apelul). Pe de altă parte, și Parchetul va putea formula contestație în anulare împotriva acelor sentințe emise de un complet de cinci judecători nelegal constituit, prin care cei trimiși în judecată au fost achitați. Cu alte cuvinte, toate părțile din proces au posibilitatea să se prezinte în fața instanței și să solicite să li se admită contestația în anulare. De abia după ce cererea este considerată admisibilă, procesul se reia. Dacă sunt vinovați, vor fi pedepsiți, dacă sunt nevinovați vor fi achitați.
Necesitatea îndreptării nelegalității din perioada 2014 – 2018 derivă și din aderarea noastră la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe plan internațional, Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, permite judecarea unei persoane numai de către o instanță legal constituită. CEDO nu i-a în considerare faptul că în legislația națională se introduc termeni privind posibilitatea introducerii contestației în anulare. Pentru Curtea de la Strasbourg, ceea ce este definitoriu, este dacă completul a fost sau nu legal constituit. În cazul Gutău vs. România, Mircea Gutău a câștigat deși nu a mai avut posibilitatea să apeleze la o cale extraordinară de atac. Mai mult, dacă nu s-ar accepta una dintre soluțiile de îndreptare, cei nedreptățiți se vor adresa la CEDO și dat fiind numărul mare al acestora Curtea Europeană va elabora o decizie de principiu, iar România va plăti despăgubiri și va rejudeca procesele acestora. E așa de greu de înțeles?
Nu am înțeles de ce nu se vorbește nimic despre cei care sunt vinovați de această situație, și anume: președinții Înaltei Curți, Livia Stanciu și Cristina Tarcea. Ele au luat decizia ca în completele/completurile de cinci judecători, președintele să fie numit deși legea era foarte clară, nu prevedea nicio excepție. De ce au luat această măsură? Dacă aveau îndoieli cu privire la aplicarea legii, aveau posibilitatea legală de a apela la completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Nu au făcut acest lucru și au determinat astfel un adevărat haos la Înalta Curte de Casație și Justiție. Vă închipuiți că la fiecare caz în parte va trebui să se constituie un nou complet, prin tragere la sorți, din care să nu facă parte judecători care s-au pronunțat anterior. Vom avea, deci, mii de trageri la sorți. De ce politrucii nu solicită sancționarea adevăraților vinovați?

În concluzie, ar fi bine dacă, înainte de a se pronunța, politrucii ar pune mâna pe carte. Repet, cititul nu dăunează grav sănătății.

P.S.1: Nu trebuie să ne închipuim că foarte multe sentințe vor fi schimbate. Trebuie să ne gândim că fiecare judecător de la secția Penală a Înaltei Curți, în decurs de 4 ani, a făcut parte dintr-un complet nelegal constituit și a dat o sentință. Coroborat cu legea răspunderii magistratului fiecare va încerca să acopere greșeala colegului pentru ca și acesta să i-o acopere pe a sa. Scopul notiței este ca neaveniții și incompteneții să nu își mai dea cu părerea.

P.S.2.Se zvonește că se va contesta la CCR și modul nelegal de constituire a completului de trei judecători la ICCJ. Atunci să vezi adevărată nebunie.

P.S.3: Pentru a înțelege și politrucii titlul, îl explic: SFÁDĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie (DEX).

Sursa foto: pro-justice.org

Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook

Dan Diaconu: “Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază.”

Dintr-un anume punct de vedere anul care a trecut a fost unul prost. Din nou am fost călcaţi în picioare, din nou valorile noastre au fost terfelite. Totul culminând cu imensa manipulare şi prostire a poporului de la referendumul pentru familia tradiţională.



Acolo am avut, din nefericire, imaginea perfectă a trădării, o trădare în care vânzătorii profesionişti fără suflet şi fără ţară şi-au dat mâna cu iudele care pozaseră în mari eroi ai neamului. Nu la mult timp după aceea, după trădarea spirituală a acestui popor, a fost executată şi trădarea fizică, prin cedarea pe gratis a resurselor noastre naturale din Marea Neagră.

Privind din acest punct de vedere am avut un an dezastruos. La 100 de ani de România Mare, trădătorii înfipţi în punctele cheie ale ţării şi-au bătut joc de noi.

Există însă şi-o rază de lumină. Peste tot în lume din ce în ce mai mulţi oameni încep să vadă realitatea şi să se trezească din hipnoza înveninată care-i ţinea într-o letargie aiuritoare. Lumea începe să înţeleagă că progresismul e o utopie la fel ca oricare alta a istoriei, că zeul-ban şi elitele din spatele său sunt minciuni, iar promisiunea într-o viaţă mai bună a fost o păcăleală crâncenă, căreia i-am picat cu toţii în mreje.

Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază. Chiar dacă doar unii sunt conştienţi de tot adevărul, în timp ce alţii doar instinctiv înţeleg că nu e bine, totuşi, se văd semnele care arată că meciul nu e pierdut, că încă lumea nu a capitulat şi că începe să se închege pretutindeni o mişcare de eliberare de sub teroarea utopiei globaliste şi a „noii ordini”.

Am trecut de un an trist, dar care a avut şi câteva pâlpâiri ale unei raze de speranţă. Vă doresc un an nou în care speranţele acestuia să se confirme, un an în care să ne reîntoarcem la normalitate şi la valorile care ne-au ţinut împreună pe acest pământ.

La mulţi ani vouă, tuturor celor care de atâta amar de vreme mă citiţi! Vă doresc să aveţi parte de tot binele din lume şi de tot ceea ce vă doriţi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu Facebook