Analize

Ambiția nebună a premierului Cîțu

Premierul României, Florin Cîțu, și-a asumat condiția executantului unor comenzi în serie. Prin activitatea lui se dovedește prăbușirea în forță a unor minime standarde, care nu mai sunt nici măcar mimate. Asemănarea cu pozițiile publice din statul comunist este evidentă. Ascultându-l pe acest premier ai impresia că întreaga politică economică a lumii se află la mâna sa, încât nimic pare a nu-l îngrijora, nici măcar mandatul său cu o miză sub acoperire. Interpretarea conexiunilor pe care le generează criza mondială este inversată, în sensul că, desigur, România dlui Cîțu e în afara lumii.

Împrumuturile externe din ultima perioadă, pe care nimeni nu le regăsește în realitatea și logica economiei, reprezintă pur și simplu costurile tronului premierului, în sensul grupului pe care îl slujește în sens restrâns. Fără soluții economice aplicabile, nici pentru perioada de criză, nici pentru o posibilă normalizare, premierul Cîțu se arată funciar incapabil de o altă prestație instituțională. România este în apropierea unor proteste probabil singulare perioadei post comuniste iar premierul se arată a fi de pe o cu totul altă plantetă. Lipsa unei oferte guvernamentale, așa cum ar trebui să arate printr-un proiect reformist, implicit de perspectivă, atrage imposibilitatea certă a unor soluții.

Certitudinile premierului, fără disponibilitatea unor revizuiri, pot fi destul de simplu reținute ca manifestările unui robot politic extrem de periculos. Consecință directă a împrumuturilor iresponsabile, pe fondul unei totale lipse de transparență, acest comportament poate fi un indiciu pentru dezastrul care va în administrarea fondurilor europene.

Siguranța de sine a premierului este însăși instalarea României într-o criză pe care acesta, nu că nu o poate aborda, însă se arată politic și moral total dezinteresat să o facă.

Guvernul Cîțu este în totalitate o suveică a unor interese care se regăsesc în mediul social subteran, deja instituționalizat și în expansiune prin palatele puterii.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: cotidianul.ro