Ce ar fi de văzut la Klaus Iohannis cu fiecare ieșire publică? Încăpățânarea de a-și impune punctele de vedere, chiar dacă nu sunt cele mai bune? Emfaza discursurilor? Lipsa argumentelor logice?
Obsesia de a trimite orice lege la Curtea Constitutionala de 128 de ori si jumatate, ca sa-l citez pe Bogdan Chirieac? Si de 40 de ori la Comisia de la Venetia, completez eu? Atacul barbar la limba romana? Dorinta de a demonstra ca este stapanul acestei tari? Aroganta cu care isi trateaza guvernul propriei tari? Indarjirea de a pune bete in roate oricarei solutii de bun-simt venite din partea coalitiei PSD-ALDE?
Toate acestea sunt lucruri care se vad, sunt lucruri care se stiu. Klaus Iohannis nu depune niciun efort sa le mai mascheze, dupa cum nici intentiile nu si le mai ascunde. Ambitiile lui de a fi si mai puternic ies la suprafata si, brusc, te trezesti fata in fata cu un Iohannis care nu mai seamana cu profesorasul timid din interviurile preelectorale.
Geopolitica fatadelor de bloc
Presa germana l-a citit repede pe Klaus Iohannis. Mai marii Europei au mizat pe cumintenia mintii de ardelean, mai calm si mai sfatos. S-au convins insa destul de repede ca fostul primar al Sibiului este mai talentat in a-si insusi vorbele altora, chiar si o buna parte din idei, pe care le prezenta ca si cum el, Iohannis, ar fi facut parte din nucleul Europei. Este de ajuns sa dai timpul inapoi si sa compari discursul lui cu cel al lui Jean-Claude Juncker. Aceleasi idei, dar cu alte farduri.
Sa fi copiat Juncker alocutiunile lui Iohannis? Exclus. Invers e cu mult mai credibil. Cate idei novatoare putea avea fostul primar de pe malurile Cibinului, de natura sa atraga atentia asupra lui prin acuratetea gandirii si a solutiilor geopolitice sau geostrategice la problemele UE? Cred ca niciuna. Vopsitul fatadelor la Sibiu si atarnarea de flori pe bulevarde nu au legatura cu ce cauta si ce vrea Uniunea Europeana de la supusii ei.
Schengen, comoara lui Ali Baba
Mie mi se pare ca Iohannis s-a multumit cu rolul de Sancho Panza, sluga credincioasa a Comisiei Europene si a Parlamentului European. Din cuvantul lor nu a iesit niciodata. Nu a reusit sa fie incomod, ca altii, sa bata cu pumnul in masa si sa ceara pentru Romania partea ce i se cuvine. A semnat, docil, orice i s-a pus in fata, lasand insa impresia ca s-a zbatut. Nu a avut nici taria reprezentantilor Poloniei sau ai Ungariei, nici abilitatea celor ai Cehiei. S-a dovedit a fi copilul ascultator, care nu vrea s-o supere pe Mutti Merkel.
L-o fi rasplatit cancelarul german cu cea mai inalta distinctie a Germaniei, dar, pe de alta parte, cand a venit vorba de admiterea Romaniei in Spatiul Schengen, l-a trimis sa cante la alta masa. L-a auzit cineva pe Iohannis sa faca scandal? Sa-i spuna, diplomatic sau mai pe sleau, ca el si Romania s-au saturat sa fie plimbati cu vorba, de parca Schengen ar fi comoara lui Ali Baba?
Omul de paie
Nu bag mana in foc pentru asta, dar cred ca Juncker, Timmermans si altii din gasca si-au dat imediat seama de potentialul lui Iohannis. Fara a fi dificil si fara a le crea probleme, presedintele de la Bucuresti mi se arata ca fiind, mai degraba, omul de paie de care au avut si au nevoie. Nu cred ca l-a auzit cineva pe Iohannis sa riposteze cand Frans Timmermans ne-a calcat pur si simplu in picioare. Nici cand Jean-Claude Juncker ne-a luat la bani marunti, luand drept litera de lege imbecilul raport MCV. A deschis Klaus Iohannis gura sa le spuna ca protocoalele secrete incheiate intre SRI si orice forma de justitie din Romania sunt ilegale? Ca nicaieri in lume nu exista asa ceva? A aparat in vreun fel pozitia Romaniei? Nu, Iohannis, daca n-a tacut evitand subiectul, a balmajit vorbe seci ca am mai avea ceva de facut. Ce anume?
Da, sefu‘, sa traiti!
Pare paradoxal, dar Iohannis, la fel de umil, a fost acelasi Sancho Panza si al Procurorului General, Augustin Lazar. I-a slujit interesele pentru a nu se afla despre trecutul lui de primar, despre care nu a deschis gura niciodata. Iar cand a facut-o, laptele daduse deja in fiert si lumea incepuse sa-l arate cu degetul. La fel a slujit-o si pe Laura Codruta Kovesi, fara a-i face probleme. Ridicarea acesteia pe un piedestal nemeritat i se datoreaza si lui, in buna parte, oferindu-i protectie. Or, se stie, scutierul este cel care isi protejeaza stapanul. Acum, mai nou, Klaus Iohannis devine si scutierul bancilor si al multinationalelor. De cata vreme se stie cum isi externalizeaza acestea profitul, a luat Klaus Iohannis atitudine vreodata? Sau, prin inactiune, le-a protejat interesele ale caror capete, mergand pe fir, duc in fieful UE? Acolo unde Juncker, Merkel si Timmermans nu au nevoie de oameni cu initiative stanjenitoare, ci de oameni supusi, care sa execute ce li se cere.
Autor: Valentin Boeru
Sursa: national.ro
Adauga comentariu