Vlad Tărlungeanu: “Nouă ne put Burebista, Decebal…”

E fascinant cum pe unii îi deranjează protocronismul, care mă deranjează și pe mine, însă tac mâlc când de cel puțin 20 de ani suntem asaltați pe toate canalele media sub orice formă (filme, seriale, cărți, jocuri, reclame, documentare) de vikingi, mitologie nordică, celtică și germanică, de orci, elfi, hobbiți, stăpâni ai inelelor, druizi, încât am văzut inși care și-au botezat câini cu Thor sau motani cu Loki. Probabil le puțea dacă i-ar fi botezat Gebeleizis sau Zalmoxis, le stătea in gât, faceau spume și se zvârcoleau.
Genul “fantasy” a fost confiscat de mitologia nordică: numai tolkienisme, aceiași orci, elfi si brunhilde.
Dacă mi-e poftă să joc un RPG: la fel, orci, elfi, magi, aceeași arhitectură, aceeași panoplie specifică, aceiasi dragoni, acelasi stil, aceeasi mitologie, aceeasi vreme ploioasă si rece, aceleași nume gaelice, anglo-saxone: Freyya, Gylfeafwyn, Mordur șamd.
Când spuneai “fantezie” pe vremuri, insemna un univers infinit de elemente culese din toate mitologiile si legendele, insemna varietate infinită.
Astăzi, “fantezie” a ajuns să insemne acelasi univers finit, din ce in ce mai strâmt, din ce in ce mai clișeistic, șablonizat, deci redundant, sărac în imaginație.
De asemenea, nu-l văd pe niciunul să se sature de aceleași producții cu caznele poporul evreu, ăla, știti voi, “ales”, care îl ia pe Moise drept GPS in deșert si care împarte Marea Roșie în două pentru rabinii surferi să se dea cu plăcile sale.
Sau de “curajoșii” cowboy care i-au domesticit pe “indieni” sau, si mai penibil, pe “amerindieni”.
Chinezii tot scot de ani de zile filme și jocuri despre dinastia Qing, despre luptele cu mongolii, mituri fondatoare. Japonezii scot produse media despre shintoism si samurai, tot mituri fondatoare, trecut, la pachet cu modernele anime-uri in prostie. Indienii la fel despre Ashoka, Vishnu, Shiva, deci mituri fondatoare. Turcii despre Murad sau Suleiman magnificul, preamărirea trecutului, mituri fondatoare.
Deja sunt întipărite in conștiința noastră cele ” 1001 de nopți” sau pildele lui Harun al Rașid, menite să evoce epoca de aur a califatului abbasid e in raport cu cel bizantin, cu care avea o relație “complicată”, cum spun toate panaramele de pe fb, adică ba se războiau, ba se astupau in ghirlande de flori si daruri sau faceau schimb de cărți si cunoștințe la dineuri exorbitante. E chiar fascinant.
La fel, văd că nu se ia nimeni de francezi care de zeci de ani produc Asterix si Obelix. Pentru cei născuți după golul lui Hagi cu Columbia, e vorba despre aventurile unui sat de gali care nu poate fi cucerit de romani, care rămâne ca un spin in coasta Romei si care îi umilesc pe urmașii lui Romulus si Remus pe unde apucă.
E prezentată cu mult famec o istorie alternativă, voit contrafactuală, revizionistă, un fel de “cum ar fi fost dacă?”, amestecând elemente de modernitate in antichitate cu multă ingeniozitate pentru efectul comic. S-au scos o grămadă de reviste de benzi desenate, desene animate, jocuri, filme chiar cu marele Depardieu jucându-l pe Obelix. Băi, ce să vezi, nu s-a trezit nici măcar un singur pedofil agent CIA la Bruxelles sa-i facă “galopați”.
Zilele trecute am prins o producție hollywoodiană despre o legiune romană decimată de tribul picților, care sălășluia în Scoția de astăzi, cu druizi, magie și tot felul de exagerări pornind cică de la povestirile unui centurion, care nu au fost luate niciodată in serios nici măcar de vreun istoric din antichitate. Cu toate astea, Hollywoodul nu s-a dat in lături să facă film serios despre această scorneală, căci nici măcar legendă nu e, si nimeni nu s-a dat cu curul de pământ să-i facă “pictopați”.
Nouă ne put Burebista, Decebal, dar, vedeți voi, niciunui britanic nu îi pute Boudicca, regina icenilor. Mai mult, îi si ridică ditamai statuia, pe care n-o profanează niciun urmaș la icenilor.
Americanii și ai lor “founding fathers” la fel.
Asta e normalitatea, toate popoarele își preamăresc până la exagerare propria istorie și miturile fondatoare, se joacă cu ele si încearcă să-si promoveze propria istorie prin felurite producții culturale. Cum o fac toți, nimeni nu se opune sau se supără. În fond, iese banul, au toți de câștigat din asta.
Numai noi suntem idioții planetei care se autoflagelează pentru orice, chiar și pentru că respirăm.
Adică ceilalți au voie să creeze produse culturale si media din propriile mitologii ca să le vândă, dar noi nu? Noi suntem handicapați, avem ciungă-n păr sau ce?
Ăvai, “filmele de pe vremea lui Ceaușescu erau de propagandă”. Hai să mori tu, dar cele cu Chuck Norris in Vietnam ce erau? Dar alea cu cowboy? Dar Zulu?
Totul e propagandă. Și când Vasilica își pune selfieuri, sau plozii, sau neamurile, sau ce gătit, mâța sau mijul pe fb, tot propagandă e.
Și a scrie o carte sau doar o postare e menită să promoveze fie autorul, fie niște valori, fie un fel de a gândi, tot propagandă e. Bună dimineața!
În fine, dacă s-ar strânge fonduri si s-ar face un film despre daci cu toată tehnologia si CGI-ul de astăzi, sunt sigur că ar face ceva bani, dar asta in vest, căci românul sigur l-ar boicota, fiindcă nici astăzi nu reușește să se impace cu originile sale si propriul trecut, să treacă de pubertate, adolescență, să înceapă si el să dea la buci si “să-si croiască altă soartă”, ba chiar preferă să rămână blocat în niște complexe identitare și să fie tratat ca un copil, fie mângâiat pe creștet, fie bătut la cur și încuiat in aceeași odaie și să stea chircit în același pătuț de bebe care nu-l mai încape de zeci de ani.