Bruxelles-ul, nu numai că se comportă ca un despot colonial cu toate țările periferice din Uniunea Europeană (sau chiar mai rău, având în vedere că Franța, de pildă, măcar și-a dotat coloniile sale africane cu infrastructură, în timp ce în România trenurile de pasageri circulă în acest moment un pic mai lent chiar decât circulau în vremea austro-ungarilor…), ba mai mult, în special de când arbitrul britanic a părăsit terenul, un arbitru care, din când în când, reușea să aducă un minimum de rațiune la masa de negocieri franco-germană, a început să semene leit cu ilustrul său predecesor, Imperiul Austro-Ungar.
După Brexit, la întrebarea ”ce este un european” putem să răspundem parodiind faimoasa zicere a lui Robert Musil: ”un european este un german plus un francez, minus francezul”. Interesele antagonice ale acestui monstru bicefal nu numai că împiedică o strategie pe termen lung, dar au și început chiar să-i afecteze eficiența tactică.
De exemplu, în România, cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel, prin reprezentanții săi oficiali și neoficiali, Partidul Național Liberal (liberal și național doar cu numele), partid al președintelui Klaus Iohannis, care, alături de organizațiile soroșiste și serviciile secrete (tutelate de la Washington până în decembrie anul trecut, când au rămas orfane), face eforturi, sfidând votul popular și Constituția, să răstoarne guvernul social-democrat Grindeanu, guvern găsit ”vinovat” (cu ”complicitatea” guvernelor social-democrate anterioare) de a fi mărit salariul minim (până la uluitoarea sumă de 300 de euro), fără pic de respect față de profiturile sectorului productiv (deținut în mare parte de germani), profituri care până acum au fost de două ori mai mari decât media europeană.
În iulie anul trecut, chiar minoritar etnic fiind, același Iohannis, conștient de faptul că are de partea sa un electorat parțial naționalist (pe sectorul occidentofil / rusofob) și având niscaiva sprijin în rândul capitaliștilor locali, a promulgat o propunere legislativă din partea unui reprezentant al PSD din provincie, propunere care impunea prezența unui procent de produse locale în supermarket-uri, stârnind imediat furia marilor lanțuri de supermarket-uri care operează în România (în majoritatea lor deținute de francezi).
Lobby-ul retail de la Bruxelles a preluat problema, având aparenta convingere că un oligopol comercial este mai capabil să protejeze ”libertatea consumatorului român” (sic!) decât ar putea să o facă guvernul ales de același consumator. Din acest motiv, Comisia Europeană tocmai a anunțat inițierea unei proceduri de infringement împotriva României (și împotriva Ungariei, care a adoptat legi similare). În consecință, România se confruntă cu o amendă de 1.8 milioane de euro (plus 130.000 euro pe zi penalități pentru eventuala întârziere), toate astea pentru că a dorit să-i privilegieze pe producătorii locali, atât de lăudați în Europa Occidentală de către mișcările ecologiste, mișcări care tind, de altfel, să fie foarte vocal eurofile (atât de vocal, încât unele mișcări au încorporat acest principiu în chiar numele partidelor lor politice …)
Iar Bruxelles-ul, sub presiunea unui grup de interese reprezentând mai ales capitalul francez (privilegiat enorm de către politicile economice keynesianiste cu efecte stimulatoare aflate în planul guvernului Grindeanu), se pregătește să sancționeze o măsură ”protecționistă” a președintelui Iohannis, în timp ce Berlinul îl încurajează în acest moment să scape de același guvern Grindeanu, vinovat de implementarea…acelorași politici cu efecte stimulatoare. De-abia aștept să privesc încăierarea dintre comisarii europeni, pe modelul Radei Ucrainene.
Acestea fiind spuse, să privim partea plină a paharului: după sursele mele, în acest moment, J. Claude Junker nu-și va face calul europarlamentar, de frică să nu-i fie furat.
Autor: Modeste Schwartz
Sursa: Visegrad Post
Traducerea: Gandeste.org
Adauga comentariu