Poate cel mai mare șoc din afara spațiului de război efectiv este lipsa totală de expertiză, cunoaștere, analiză.
În epoca tranziției s-au distrus cam toate centrale de cunoaștere și expertiză pe Est și nu mai dispunem de instrumentele și resursele umane pentru a ne da o minimă imagine reală. De analiză sistemică… e prea mult.
Și asta nu doar în România – aici e catastrofă – ci în țări occidentale cu pretenții.
E ca în bancul cu cei doi experți, pe care tot îl zic: Tu înțelegi ce se întâmplă în Est? Stai să-ți explic. Nu, nu – și eu pot explica: dar tu înțelegi?
Toți știu să explice: nimeni nu înțelege.
Cei mai periculoși sunt experții de acest tip – pentru că ei dau imaginea falsă pe bani grei pentru că e în interesul lor să continue măcelul: e pe profit.
De aceea kremlinologii din SUA nu credeau că va cădea URSS chiar dacă datele le spuneau asta: URSS era vaca lor de muls – era de neimaginat să-și piardă jobul gras. După ei și azi ar mai continua…
E un tip de perversiune informațională și analitică tare periculoasă. Acum se mai adaugă și publicul rețelelor fundamentaliste prin construcție care trebui hrănit: prin ce spui și prin ce omiți sistematic. El plătește – tu ești lăutarul: cânți la comandă.
În ultima intervenție din The New Statesman amicul Volodimir – unul din oamenii tare bine pregătiți din Ucraina, observă asta foarte bine.
Iată punctul lui de vedere.
Volodymyr Ishchenko este cercetător asociat la Institutul pentru Studii Est-Europene al Universității Libere din Berlin.
”Cei patru ani ai războiului ruso-ucrainean au scos la iveală o profundă criză a cunoașterii privind Ucraina, Rusia, regiunea post-sovietică și lumea în ansamblu. Acest eșec epistemologic se manifestă prin faptul că atât de mulți experți s-au înșelat sistematic în privința aproape tuturor evoluțiilor majore — nu doar militare, ci și socio-politice, economice și internaționale.
Am asistat la șocul inițial al invaziei și la prognozele eronate despre o victorie rapidă a Rusiei, urmate de așteptări la fel de greșite privind un triumf inevitabil al Ucrainei, fragilitatea internă a Rusiei și sprijinul occidental neclintit. Analiștii au supraestimat constant unitatea și reziliența Ucrainei, subestimând în același timp consolidarea autoritară a Rusiei, orbindu-se în fața crizei profunde a democrației liberale și a fragmentării politice a elitelor occidentale.
Acestea nu au fost doar erori individuale de judecată, conformism colectiv sau simple produse ale propagandei de război. Mai degrabă, ele au dezvăluit defecte fundamentale ale marilor noastre narațiuni despre transformarea post-sovietică.
Nici teleologia „democratizării” anticipată încă din 1989, nici moda discursivă a „decolonizării” adoptată după 2022, nici modelele ciclice ale politicii patronale nu au putut anticipa realitatea sumbră care se conturează la începutul anului 2026. Războiul a scos la iveală și a amplificat crize fundamentale la nivel național, regional și global. De asemenea, a distrus cadrele noastre interpretative de bază privind ceea ce se întâmplă și ceea ce urmează. Ucraina a devenit o oglindă spartă a unei lumi în dezintegrare, care alunecă spre un viitor înfricoșător și necunoscut.”
PS. Atenție: situația din România e la fel – lipsită de minim suport de cunoaștere și analiză. Adică noi habar nu avem în ce țară trăim.
Orice e posibil pentru că nu știm, nu cunoaștem, nu putem…
Voi reveni cu un material.
Autor: Vasile Ernu
Adauga comentariu