Analize și opinii

Vasile Astărăstoae: ”Dictatura medicală versus etica medicală”

În timpul acestei pandemii, auzim frecvent sintagma dictatura medicinei. Când vorbim despre dictatură, vorbim în primul rând despre un sistem socio-politic. Definițiile din DEX confirmă această afirmație: Dictatura: 1) formă de guvernare în care o persoană (sau o colectivitate restrânsă) deține autoritatea supremă, nelimitată prin legi, bazată adesea pe violență. 2) putere despotică, tiranică. 3) fig. putere absolută. Rezultă că formularea corectă este fie dictatura politico-medicală, fie dictatura sănătății publice. Cu alte cuvinte, medicina prin ea însăși nu poate să impună o dictatură, poate doar să susțină o dictatură politică.

Printre propăvăduitorii „dictaturii medicale” se număra doctorul Emilian Imbri. El susține că trebuie să instituim dictatura medicală, deoarece combaterea pandemiei implică măsuri autoritare, care pot și trebuie să limiteze drepturile și libertățile cetățenești. Domnul Emilian Imbri este exponentul birocraților din sistem. Cine are curiozitatea să îi studieze CV-ul va observa că după obținerea licenței în medicină și după o scurtă perioadă de medic de dispensar, cariera sa a fost una strict administrativă: redactor (până în 1996) la Editura Medicală, consilier în diferite locuri (Ministerul Sănătății, Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, Ministerul Tineretului și Sportului, consilier personal al Ministrului Dezvoltării și Turismului – Elena Udrea, Parlament) medic șef și director adjunct la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, manager general la Spitalul CF și, în final, manager la Spitalul Victor Babeș. Un technocrat afiliat (ca românul imparțial) la toate partidele aflate la putere. Este (potrivit Google Academic) coautor la o lucrare științifică. Doctorul Imbri ne explică că trebuie să dăm credit științei și că trebuie să adoptăm o atitudine fermă față de cei care au opinii critice, aplicând măsuri administrative dure. Ne vorbește despre supremația științei față de drepturile omului. Nu ne permitem să-l contrazicem, dar putem să punem o întrebare: care este consensul științific în actuala pandemie?

Deocamdată știm doar că SARS-COV-2 este agentul etiologic al bolii COVID – 19. În rest, nu știm mai nimic. Nu cunoaștem cu certitudine contagiozitatea, incidența / prevalența bolii, mortalitatea reală (oricum mult sub cea prognozată), nu avem tratament etiologic (apelându-se în continuare la tratamente simptomatice). Antiviralele utilizate până acum au eficiență minimă și reacții adverse importante. Carantina, izolarea și masca nu distrug și nu opresc circulația virusului (cel mult o încetinesc), iar, în lumea științifică medicală, există mari controverse. De aici întrebarea: cum dictatura medicală poate contribui la stingerea pandemiei? Doctorul Imbri (și cei care susțin dictatura medicală) reprezintă ecoul slugarnic al ideile politicienilor de la putere (oricare ar fi ei). Este suficient să recitiți ce spuneau în lunile februarie – martie (când guvernanții erau preocupați de alegeri anticipate și COVID-19 nu era o prioritate) și să le comparați cu declarațiile actuale.

Ceea ce îngrijorează este faptul că o serie de medici intervin în discuție, susțin aceste idei și blamează populația/pacienții. Sunt adepții unor măsuri represive împotriva pacienților și îi stigmatizează. Consideră că nerespectarea recomandărilor stă la baza răspândirii virusului. Aceștia văd paiul din ochiul altuia și nu bârna din ochiul propriu. Înainte de a acuza populația/pacienții că nu păstrează distanțarea fizică și nu poartă masca, 24 de ore din 24, trebuie mai întâi să se întrebe care este explicația numărului mare de personal medical infectat și de ce spitalele constituie un segment important în cadrul focarelor de infecție. Potrivit raționamentelor lor rezulta că personalul medical nu respectă măsurile. Dar nici guvernanții nu le respectă. Pe aceștia de ce nu-i critică?

Etica medicală este o reflectare a democrației și nu a dictaturii în practica medicală. Principiile ei de bază sunt devoțiunea față de pacient și plasarea intereselor pacientului deasupra oricăror interese inclusiv ale medicului sau comunității/statului. De aceea, în Legămintele profesiei (Jurământul lui Hippocrat, Legământul lui Maimonides, Jurământul Asociației Medicale Mondiale – WMA etc.), se specifică implicit sau explicit că medicul are datoria/obligația de a respecta valorile și interesele pacientului. Autonomia implică acordul expres al pacientului la toate manoperele medicale (inclusiv, internarea și tratamentul medical). Numai respectând aceste principii, se poate realiza un parteneriat real medic – pacient.

Una dintre valorile esențiale este libertatea – care este de fapt adevărata fire a omului. Alta este dreptatea socială. ”Dă-mi Doamne puterea să tratez la fel pe cel sărac și pe cel bogat, pe cel puternic și pe cel slab, pe prieteni și pe dușmani…” (Maimonides). În etica medicală, nu se găsesc concepte, care să justifice aderența medicilor la acte administrative, care limitează drepturile și libertățile cetățenești. Dimpotrivă, istoria medicinei este plină de medici care și-au dăruit viața pentru a proteja libertatea și drepturile civile ale pacienților. Medicii tratează boala cu mijloace medicale și nu cu amenzi, dosare penale, amenințări și internări non-voluntare.

În concluzie, există un conflict major între „dictatura politico – medicală” și etica medicală. Medicii sunt obligați, prin statutul lor, să respecte principiile eticii medicale și să nu fie propagandiști (interesați sau nu), ai dictaturii.

P.S.1: Trebuie să apreciez inițiativa Avocatului Poporului Renate Weber de a ataca la Curtea Constituțională legea carantinării. Dacă acest demers va reuși, se poate apoi redacta o lege în concordanță cu principiile eticii medicale. La actuala lege, deși Convenția de la Oviedo (ratificată de România) impune, niciun bioetician nu a fost consultat.

P.S.2: Cred că Raed Arafat a lipsit în facultate de la cursul de medicină legală. Altfel, ar fi știut că doar 18% din activitatea medico-legală se desfășoară pe cadavre. Restul, este activitatea pe persoane vii (expertize psihiatrico-legale, expertize traumatologice, expertize ale capacității de muncă, expertize privind starea de sănătate a unei persoane, expertize genetice de filiație etc.). Despre etică medicală / bioetică nu îl întreb pentru că sunt sigur că nu a parcurs această materie.

P.S.3: Mortalitatea în primele 6 luni a anului 2020, în România, este mai mică decât cea din aceeași perioadă a anului 2019. Spre disperarea sectei martorilor COVID. „Virusul ucigaș” nu a declanșat „apocalipsa covid”.

Autor: Vasile Astărăstoae

Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook

Abonează-te la newsletter