După ce s-a lansat în politică acum doi ani aplicînd rețeta ”Klaus Iohannis”, adică băgînd la înaintare candidați cu nume cosmopolite, USR testează o strategie oarecum asemănătoare pentru alegerile europene de anul viitor. Una cam neortodoxă, dar care speră, probabil, să-i iasă.
Într-o analiză din vara lui 2016 dedicată partidului lansat de Nicușor Dan – pe atunci USB – remarcam o ciudățenie, ulterior viu comentată de mulți alții: cel puțin jumătate dintre candidații USB la alegerile locale din București aveau nume ne-românești precum Seidler, Bulfon, Oliver Leon Paiusi, Clotilde Armand, Aimee Bugner, Berta Vasiliauskaite, Franovici, Vincent Briot, Wring, Dobrev, Marco Marongiu, Caroline Ariela, Guilhem Christian Moulin, Smigelschi, Antonio Andrusceac etc.
”Să fim bine înțeleși, în chestiunea numelor nu e vorba nici de xenofobie, nici de șovinism, nici de naționalism ieftin; doar de o simplă constatare. Una care ar putea trimite cu gîndul la un soi de experiment, prin care s-a încercat repetarea operațiunii ”Iohannis”, neamțul ales președinte doar datorită numelui venit din cea mai respectată țară a Europei. Sau care a testat permeabilitatea electoratului la figuri de peste hotare importate în politica autohtonă. Din cîte s-a dovedit, românii nu au o problemă să voteze asemenea nume, în pofida recrudescenței naționalismului, la nivel european” mai scriam atunci.
Despre USB, ulterior USR, s-a spus mai mult decît despre oricare alt partid autohton că e o creație de laborator a serviciilor.
”USR, cel mai infiltrat partid, pentru că s-au temut de el, și asta a fost doar un pretext pentru acapararea sa completă” scria anul trecut politologul Alina Mungiu. I-au ținut isonul Dan Andronic ori Liviu Pleșoianu, care au plasat în spatele partidului SRI și pe Coldea, personal.
În aceste zile, USR a lansat cursa internă pentru ocuparea locurilor pe listele de candidați la europarlamentare, operațiunea incluzînd un site unde toți cei înscriși în cursă să se prezinte marelui public.
Lucru, altminteri, lăudabil și care ne permite să aflăm că o candidată, Elena Uram, deține o plantație de kaki la Mahmudia, o alta, Anda Simoc,”citește” viitorul UE în șlagărul ”Imagine” al lui John Lennon, (“Imagine there’s no countries/It isn’t hard to do/Nothing to kill or die for…”), că un altul, Radu Ciornei, a studiat boala tiroidiană dezvoltată de șoareci transgenici ori că există un candidat sociolog, Andrei Macsut, specializat în studiul mișcărilor de stradă de după 2010.
Foarte interesant de remarcat ceva aparte, analizînd profilurile celor 62 de candidați înscriși pînă acum.
USR – sau păpușarii din servicii – au renunțat la șmecheria cu numele străineze, dar apelează masiv la români care sunt stabiliți în străinătate, unii chiar în afara spațiului european (SUA, Cuba, Canada).
Cu asemenea candidați, USR se poate prezenta lejer drept partidul diasporei; să mizeze, oare, pe cele patru milioane de voturi ale românilor din afara granițelor?
Deloc exclus, chiar probabil.
O avem, bunăoară, pe eterna și fascinanta Clotilde Armand, franțuzoaica ce a dat Parisul pe București, dar acum vrea înapoi în patrie, la Strasbourg. Nu singură, ci de mînă cu tata socru Mihnea Moroianu, ambii, perdanți la trecutele alegerile locale.
Îl mai avem pe Adrian Coman, stabilit în SUA, la New York și însurat cu un american, pe Gabriela Oana Ursache, măritată cu un egiptean și stabilită în Cuba, pe Florin Belgun – Franța și Germania, pe Marinel Nicolas, stabilit în Franța din anii comunismului, pe Iulian Lorincz – Spania, pe Cristian Dragnea, plecat din 2002 în 4 țări europene, pe Mihnea Ștefan Mihai – Elveția, pe Sorin Pavel, revenit recent din Anglia, Olanda și Belgia, pe Laurențiu Dumitru – Marea Britanie, pe Sebastian Cernic – 8 ani în diaspora, pe Narcis George Matache – Danemarca, pe Oana Maria Georgescu – Germania, pe Ștefan Petrescu – Canada ori pe Cătălin Bizdadea – Franța.
”Uniunea Salvați România își propune să facă un spectacol al democrației din procesul de selecție a candidaților pentru alegerile europarlamentare din 2019” aflăm din prezentarea oficială a siteului sus-pomenit.
Mai în glumă, mai în serios, ar putea fi un spectacol mai sîngeros decît cele cu gladiatori, din antichitate, dacă ne gîndim că cei 62 de candidați înscriși pînă acum se vor bate pentru 3-4 locuri europarlamentare, din care jumătate ar putea fi cedate celor de la partidul lui Cioloș, dacă se decide pînă la urmă participarea pe liste comune.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: inPolitics
De ce ar fi Germania cea mai respectata tara a Europei? Ca a nenorocit lumea de doua ori secolul trecut, si ca acum ne gazeaza cu tdi-rile.
“Imagine there’s no countries/It isn’t hard to do/Nothing to kill or die for…”
Da . Congo belgian sub inteleapta conducere a lui Leopold