Analize și opinii

Un sfat util în dezastru

A apărut președintele de pe nu știu unde. Bine că avem președinte, chiar dacă nu avem conducător. Din cauza președintelui, nu avem decît un surogat de guvern. Un interimat în Piața Victoriei și un fel de figurant la Cotroceni. Nu chiar figurant. Poate că, mai bine zic, un sfătuitor național. Are două grade de funcționare. Multumit și nemultumit. Restul nu există. Acum este mulțumit de guvernul Orban. A făcut treabă bună. Nu s-a apucat să are și să pună ceapă în curtea Palatului Cotroceni. A priceput că sosirea în valuri a diasporenilor poate contamina populația și a anunțat că organizează repatrierea acestora prin carantină.

Și a ieșit un balamuc total, cu înjurături, cu fugiți și dispăruți, cu acuze și înjurături din care vom vedea ce va rezulta peste următoarele 14 zile.
În rest, experiența improvizațiilor românești din ultimele 60 de zile generatoare de mulțumire prezidențială ne arată că trebuie să ne descurcăm singuri, să ne asumăm răspunderea și să fim responsabili mai întîi cu noi, cu ale noastre și cu ai noștri.

S-a întrerupt școala. Unii zic că e bine, alții că este tîrziu și dăunător. Indiferent cum o fi, esențaial este să nu ne bucurăm ca niște copii și să încercăm să-i ținem pe elevi în priza exercițiilor și a pregătirii. Altfel, se alege praful de tot anul și de toate cunoștințele acumulate de ei.
Din proprie experiență, mă grăbesc să aștern pe acest „colț de ziar“ un sfat modest, născut din propria-mi încercare. Într-un an, mi-a venit ideea nenorocită să decretez o vacanță de vară generalizată pentru toți oamenii din companie. Era una dintre societățile cele mai dinamice din domeniu, cu profit, cu o echipă de oameni destoinci și cu cîțiva de-a dreptul geniali. Mi s-a părut că merită cu toții o vacanță, mai ales că avuseseră cîteva succese importante și că mai și plănuiam o zugrăveală urmată de schimbarea mobilierului. Așa am și făcut. I-am anunțat pe toți că vor avea un august de vis și că-i aștept doar în 1 setembrie. Am rămas singur pe metereze, am supravegheat treaba meseriașilor, am rezolvat și cu mobilierul și am așteptat cu emoție întoarcerea oamenilor și, mai ales, complimentele lor pentru munca din acel august.

Pe 1 septembrie nu s-a arătat nimeni! Am rămas singur. Pe 2 septembrie, au apărut doi, dar pe la prînz, fără chef de muncă și dornici să povestească despre cum a fost în vacanță. A treia zi, a mai sosit unul. Prin 7 septembrie, erau două treimi, dar nu puteam începe pentru că detaliile unor contracte și comenzile unor clienți se aflau la cei care nu sosiseră încă. Abia prin 10 septembrie ne-am adunat în echipă completă. Dar numai pentru sporovăit, glume, fotografii și întîmplări de vancanță. Cînd am încercat să reluăm firul contractelor a fost nespus de greu. Lipseau și din clienți. Nimeni nu știa cînd se vor întoarce pentru că, de pe la sfîrșitul lunii iulie, nimeni nu le mai dăduse nici un telefon. Cheful de muncă era nul, randamentul un fel de zero, unul dintre cei mai importanți oameni de la creație m-a anunțat că a primit o ofertă tentantă și de nerefuzat pentru un alt loc de muncă și că ne părăsește, așa că vrea să dea o bere de adio. Am mai pierdut două zile cu despărțirea și compania a intrat în blocaj pînă la sosirea unui înlocuitor pe care l-am găsit abia prin octombrie. Începusem să mă satur și eu de o căruță care trebuia împinsă la deal încărcată cu niște oameni de treabă dar fără nici un chef.

Pe scurt, nu cred că am mai pornit-o vreodată cu adevărat. Și vă sfătuiesc să nu faceți aceeași greșeală. Un mecanism economic și o instituție nu pot fi oprite complet fără riscul de a le nenoroci. Nu faceți greșeala să vă imaginați că un organism viu, scos din reflexele și necazurile sale, va reporni cu elan după o lună sau două de absență. Nu mai pornește niciodată. Așa că sfatul meu pentru cei care au energie și nu riscă prea mult este să încerce să-și țină firma, grupul, echipa în stare de funcțiune. Orice încercare de a se ascunde, izola, închide pe lîngă că rupe toate punțile cu lumea, oprește toate energiile și toate reflexele unui grup. Ca o mașină lăsată nepornită o bună bucată de vreme. N-o mai pornește nici dracu’!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Despre autor

contributor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Sub pretextul penibil al acestui Coronafâs, pregatiti-va de tot ce mai rau: suprimarea pe banda rulanta a libertatilor cetatenesti(mai ales, pierderea dreptului la libera circulatie), instaurarea unei dictaturi cu teroare a Sistemului subteran, prin intermediul unei interfete formata din politruci de paie, politie si armata, distrugerea totala a economiei si agriculturii, penurie alimentara urmata de foamete extrema si evident(atunci cand romanasul e atacat tocmai la propriul maț ), la miscari dure de strada si gherile urbane!

  • 1 000 000 au intrat in tara aducind cu ei si boala pe care o imprastie cu nonsalanta si nepasare in toata tara! Nimic bun nu a facut diaspora pentru aceasta tara si pentru cei ramasi acasa dincontra,ne-au pricopsit cu 2 presedinti tradatori si vinzatori de neam si tara votind pe banii nostri ,pentru ca amenajarea si chiriile sectiilor de vot,personalul,buletinele,stampilele etc sunt platite din banii nostri ai tuturor celor ramasi in tara,iar acum cu o inconstienta criminala dau navala,mint cu nesimtire si tupeu,fac scandal si contamineaza intreaga Romania!!!

Abonează-te la newsletter