Analize și opinii

Un popor de “supravietuitori”

Se spune ca fiecare popor isi merita conducatorii. Isi merita deci romanii actuala clasa politica obsedata de propria capatuiala, inevitabil prin spolierea proprietatii publice? Suntem deci hoti, lenesi, flecari si incapabili de coagularea unui proiect concret astfel incat sa ne fi generat conducatori dupa chipul si asemanarea noastra? Aici fiecare isi poate da propriul raspuns, eu imi amintesc ca Bismark afirma (referindu-se la politicienii autohtoni) ca a fi roman nu e o nationalitate ci o profesie. Si nu are perfecta dreptate neamtul? Ce a facut aceasta populatie timp de veacuri? Ne-au calcat romanii, popoare migratoare de tot soiul, turci, tatari, rusi, etc. Nu le-am putut opune rezistenta fatis, ne-am amestecat insa cu ei si i-am integrat pe cei ramasi aici. Pentru a supravietui a trebuit sa fim maleabili, flexibili, sa ne adaptam permanent, sa profitam de avantajele vremelnice, “capul plecat”, fa-te frate cu dracul”, etc, etc. Si oare ce reprezinta furtul, jefuirea banului public, catararea in functii guvernamentale caldute si agatarea cu dintii de pozitiile care confera privilegii? Nu cumva expresia aceleiasi obsesii de supravietuire? “Aduna repede ca harciogul, fura de la altii daca nu ai de unde, pune de-o parte ca nu se stie mai tarziu, asigura repede urmasilor resursele necesare, pana nu pune altul mana pe ele”. E ca si cum cel care a rabdat de foame intr-o viata trecuta devine obez in cea viitoare pentru a-si astampara foamea psihologica. Ne meritam deci conducatorii, ei reprezinta doar exacerbarea unor trasaturi specifice ale poporului roman (bineinteles, exarcerbarea trasaturilor negative, cine insista sa fie ales expunandu-si partea buna nu ajunge sa candideze).

Suntem insa harnici si inventivi, romanii fac treaba buna cand pleaca la munca afara. Pai, nu vad nici o contradictie aici, e tot o adaptare la mediu, trasatura in care excelam. Aceeasi intelepciune practica ne fereste de pericolul..idealurilor. Ca orice specie preocupata doar sa se perpetueze, stim instinctiv ca asta reprezinta doar o pierdere de vreme si irosirea unor energii pretioase. Nationalismul si ultra-ortodoxismul cultivate de legionari au fost posibile pentru ca multi dintre purtatorii camasilor verzi nu erau romani neaosi (multi “machidoni”). Iar fara modelul extern-vorbesc de nazisti si fascisti-probabil ca n-am fi avut nici noi o miscare de extrema-dreapta. Aceeasi poveste in cazul pasoptistilor. Modelul contaminant al altor state, importat datorita unei minoritati studioase care a revenit in tara cu ideea revolutiei, si multe elemente ne-autohtone (Negruzzi, Rosetti, Kogalniceanu-parca nu sunt chiar nume romanesti). De altfel nu prea s-a murit in istoria noastra pentru libertate, idei crestine, mesianisme, etc. Au existat revolte sporadice care plecau in majoritate de la neajunsuri materiale, acte de nesupunere pornite din orgoliul si dorinta de marire a unor conducatori (episoadele Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tepes, etc) si cam atat. In restul timpului am supravietuit. Nu zic ca e neaparat rau, decat sa treci prin cruciade, purificari religioase, epurari entice, etc cum au cunoscut alte popoare care urmareau din timp in timp idealuri exterioare, mai bine sa vegetezi domestic cum am facut noi milenii. Totusi, daca stilul nostru de viata ne-a ferit de excesele altora, acelasi stil de viata ne fereste si de normalitatea pe care au castigat-o alte societati. Sigur, ma puteti contrazice cu perioada interbelica, cand societatea romaneasca parea relativ bine ancorata in lumea occidentala. Lasand la o parte faptul ca existau si atunci acte de coruptie, sa nu uitam de casa regala de..Hohenzolern si de minoritatile germana,a sasilor, evreilor, grecilor, armenilor, etc care erau muuuult mai bine reprezentate decat in ziua de azi.

PS: Acest articol se dedica presedintelui Traian Basescu, de ziua lui. Omagiu celui care ne reprezinta atat de bine, in ce avem mai rau.

Cristian Dogaru
sursa: cristiandogaru.blogspot.com

Abonează-te la newsletter