Un pact cu diavolul

Ieri, atat pentru Grecia, cat si pentru intreaga Uniune Europeana, criza economica s-a transformat definitiv si irevocabil intr-o criza sociala si politica. Bilantul zilei: trei morti, cativa raniti si o tentativa de a lua cu asalt cladirea Parlamentului de la Atena. Credem ca este doar un inceput al unui proces extrem de dureros. Viata politica nu poate sa ramana neschimbata in conditiile suferintei prin care trec oamenii de rand. Clasa politica greaca a comis multiple erori si nu s-a oprit din furat nici in ceasul al doisprezecelea. Se pare ca atat oligarhia politica, cat si cea economica vor trebui sa suporte consecintele dispretului fata de interesele poporului. Pentru noi, este deosebit de important ca cei care iau deciziile la Bucuresti sa traga anumite concluzii din situatia in care au ajuns guvernantii de la Atena.

Este clar ca Fondul Monetar International nu mai are niciun fel de incredere in capacitatea guvernului Boc de a tine sub control deficitul bugetar. In consecinta, reprezentantii Fondului propun diverse solutii de ordin fiscal, care ar urma sa genereze venituri aditionale la bugetul de stat. Aceste propuneri de fapt reprezinta esenta tuturor problemelor legate de cooperarea cu FMI. Specialistii Fondului, intotdeauna, aleg solutii proaste pentru rezolvarea problemelor tarilor pe care le crediteaza.

In cazul Romaniei, situatia este disperata pentru ca avem un guvern incapabil sa spuna “NU” propunerilor Fondului si totodata sa gaseasca o sursa alternativa de finantare. Din momentul in care banii obtinuti prin imprumut au inceput sa fie utilizati pentru plata pensiilor si salariilor, a devenit clar ca Romania este, de facto, condusa de Jeffrey Franks, si nu de Traian Basescu. Daca analizam lucrurile din punct de vedere moral, Marele Carmaci si oligarhia portocalie au facut un pact cu diavolul (imprumutul de la FMI), pentru a-si asigura viitorul politic si victoria la alegerile prezidentiale. Un pact cu diavolul niciodata nu aduce profiturile scontate si Traian Basescu este pe cale sa sufere consecintele deciziei pe care a facut-o cu un an in urma. Acum, Fondul poate impune orice conditii si poate cere orice modificari ale politicii economice, pentru ca are un argument imbatabil: daca Cotroceniul nu accepta sa faca ce i se spune, atunci finantarea va fi retrasa si guvernul va ramane fara bani pentru pensii, salarii, alocatii, investitii etc.

Guvernul Boc si toate creierele luminate ale PD-L (daca mai sunt) aveau la dispozitie aproape un an sa se pregateasca pentru situatia in care FMI-ul retrage finantarea pensiilor si salariilor si incepe sa ceara modificari drastice ale politicii fiscale. A existat vreun program de pregatire pentru acest eveniment care urma sa se intample? Nu! Traian Basescu si gasca de oligarhi portocalii nu au stat sa-si bata capul cu incercarile de a gasi solutii alternative pentru finantare si nu au incercat sa reduca la zero sau sa inverseze fluxurile de bani care transfera milioane de Euro din bugetul statului in buzunarul unor companii elvetiene. PD-L, in frunte cu Traian Basescu au hotarat sa “traiasca clipa” si, mai departe, fie ce-o fi. Acum a venit decontul si Sebastian Vladescu incearca disperat sa gaseasca solutii care ar permite evitarea situatiei in care Bucurestiul s-ar transforma imediat intr-o copie fidela a Atenei: proteste, greve, jandarmi cu bastoane in fata Parlamentului si nori de gaz lacrimogen in Piata Victoriei. Nu credem ca are sanse sa reuseasca.

Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la FMI, a incercat sa-i convinga pe jurnalisti ca “romanii nu au de ce sa iasa in strada”. Problema este ca, odata cu implementarea masurilor cerute de Fond, foarte multi dintre romani vor avea motive foarte serioase sa considere ca guvernul nu a actionat in interesul cetatenilor. Tensiunea sociala, care deja se acumuleaza, poate sa ajunga la cote critice, iar efectele vor fi dramatice. Atunci, pentru clasa politica va fi prea tarziu pentru vorbe, scuze si propaganda ieftina.

sursA: cronicaromana.ro