Analize și opinii

Un climat al fricii mai întunecat decât după 9/11

”După 9/11, am decis că nu ne mai putem întoarce la viața de dinainte. Am considerat că atentatele de la World Trade Center au fost un moment de răscruce al istoriei, un semnal de trezire într-o lume periculoasă, prin care până atunci nu am făcut decât să umblăm ca somnambulii. Poater că Primul Amendament al Constituției, Al Ptrulea Amendament, Al Cincilea Amendament arată bine pe hârtie, însă au dispărut în umbră odată ce a apărut imperativul de a învinge terorismul.



<În prim-plan au apărut atunci cei în uniforme albastre de la Siguranța Transporturilor, ”ascultătorii” de la NSA, angajații de la Interne. Deținuții au început să fie torturați; Dick Cheney a încercat să trimită armata să aresteze șase yemeniti cu cetățenie americană în statul New York. Brusc, întreaga lume a devenit câmpul nostru de luptă. Uniunea pentru Libertăți Civile ar fi putut protesta, însă Adevărații Americani înteleseseră că acest razboi era unul împotriva răului și că trebuie să folosim cele mai dure arme pe care le aveam la dispoziție”, scrie Matt Purple pentru American Conservative.

Acum am început o altă bătălie, de data aceasta împotriva imperialismului microbian. A apărut un climat al fricii, poate și mai întunecat decât cel care s-a instalat după 9/11. Atunci, ne temeam că teroriștii ar putea complota chiar după gardul nostru; acum amenințarea este pur și simplu invizibilă, iar fiecare dintre prietenii noștri sunt potențiali transmițători de covid. Asta a dat frâu liber unei culturi a delațiunii, cu paznici autoproclamați care îi pârăsc pe concetățeni pentru comportamente depravate precum o plimbare prin parc.

Asemenea bârfe și turnătorii au fost folosite, potrivit relatărilor presei, nu doar pentru a reclama nerespectarea distanțării sociale, ci și pentru anumite răzbunari și reglări de conturi. Acuzații nu riscă să ajungă sub ghilotină, dar precedentul creat este de rău augur. Societatea civilă nu poate funcționa fără o bază de încredere și de reținere. Societatea civilă nu poate funcționa câtă vreme o femeie poate chema trupele SWAT acasă la vecinul care tușește, pentru că a părăsit-o în liceu, prin 1973.

După 9/11, totul a fost subordonat unei valori singulare – securitatea națională; acum valoarea supremă este sănătatea publică. Drepturile noastre constituționale dispar sub mantia sa. Săptămâna trecută, guvernatorul din Kentucky a spus că tuturor celor care vor merge la slujba de Înviere li se vor fotografia plăcuțele de înmatriculare și vor fi amendanti.Libertatea de mișcare se reduce. Statele vor să-i țină pe ceilalți afară. Guvernatoarea din Rhode Island a spus recent că toți cu numere de înmatriculare de New York vor fi trași pe dreapta și băgați în carantină. A revenit apoi, însă doar pentru a include toate statele din SUA.

Nu vreau ca prin cele de mai sus să iau în derâdere regulile actuale. Marile adunări publice au facilitat răspândirea virusului printre credincioși. Și cum New Yorkul este epicentrul epidemiei, toata lumea ar vrea ca newyorkezii să stea deoparte o vreme.

Însă ar trebui să ținem cont de două lucruri care ne amintesc de 11 septembrie. Primul este că autoritatea guvernului este făcută să sporească, nu să se reducă. Economistul Robert Higgs considera că statul obține puteri mai mari în timp de criză, dupa care le cedează. Însă, cel puțin după 9/11, guvernul federal nu a  cedat nimic. Mai mult, autorizarea folosirii forței militare a devenit autorizarea pentru a extinde și mai mult imperiul. NSA a dat naștere unui aparat uriaș de supraveghere. Frica a dus la acțiune, acțiunea a creat un precedent care a generat și mai multe acțiuni. Acum, în 2020, suntem siguri că aceste măsuri restrictive vor fi doar temporare…

Al doilea lucru ce trebuie luat în calcul este că răspunsurile noastre la crize sunt organice. Asta înseamnă că multe din lucrurile pe care le facem când suntem sub o amenințare sunt lucruri pe care le-am fi făcut oricum. Turnătoria este adânc înrădăcinata în unii dintre noi, așa cum au demonstrat-o multe regimuri autoritare. Rod Liddle spunea că ”există o anumită parte a populației care își dorește ca ceilalți cetățeni să fie aspru pedepsiți și, dacă e posibil, să fie închiși”. Suntem atrași de acele concepte civice precum ”securitate națională” și ”sănătate publică” – adică, dacă este să ne conformăm, preferăm ca motivul să fie simplu și limpede. Și, firește, fiecare vrea să fie în siguranță. Regimurile autoritare nu sunt impuse artificial; ele se coagulează în vremuri ca astea.

Într-o republică contează și ce se vede, și ce nu se vede. Nu a dispărut nimic din ceea ce s-a impus după 9/11: controalele din aeroporturi, dronele care lovesc fără sa le vedem. Acesta este și pericolul unei lumi post-coronavirus. Restaurantele se vor redeschide în cele din urmă, distanțarea socială se va încheia. Turnătorii se vor întoarce la hărțuirea fumătorilor sau la ce mai făceau ei înainte. Însă s-ar putea să pierdem ceva pentru totdeauna în acel spațiu invizibil. S-ar putea să fie mai multă putere pentru președinte, sau o rețea de monitorizare a sănătății, sau o campanie împotriva unor vicii mai nesănătoase sau mai puțin populare. Sau s-ar putea să fim mai atomizati decât am fost vreodată, suspicioși fără să ne dăm seama față de necurățenia celorlalți.

Autor: Călin Marchievici

Sursa: Cotidianul

Abonează-te la newsletter