Analize și opinii

Ultimii din Europa

Continuăm să fim cei din urmă, la aproape toate criteriile folosite de Comisia Europeană, iar şanse de a obţine note mai bune sunt tot mai mici. Totul seamănă cu aşa-zisul “joc de gleznă” prin care se încearcă păcălirea antrenorului, adversarului sau publicului, făcându-te că te faci că faci ceva.

Cam aşa şi cu cea mai frumoasă ţară din lume, unde pachetele şi programele economice convenite de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, au avut un succes atât de mare încât indicele care măsoară încrederea în economia românească a scăzut în ianuarie la 80 puncte faţă de 80,4 puncte în decembrie, în timp ce la nivelul UE indicatorul a crescut, în medie, cu 2,1 puncte, iar pe ansamblul UE el a ajuns luna aceasta la 97,1 puncte.

Din păcate, totul se rezumă la Public Relations (relaţii publice, nu relaţii cu publicul). Lecţiile de PR învăţate de guvernanţi s-au întărit probabil pe materia lor cenuşie, astfel că dacă ar fi înjuraţi, cu bunăvoinţă, există şi aşa ceva, sau reavoinţă, ei ar răspunde că şi-au însuşit opinia (critica constructivă) şi ar şi mulţumi pe deasupra. Toate încercările de PR guvernamental sau sfârşit cu eşecuri grandioase, după ce au fost plătite sume grase unor guru cu “jocuri de gleznă” frumoase, fiindcă, ca de obicei, totul se sfârşeşte în buzunarele unor oficiali deştepţi. Cele mai zguduitoare lecţii de PR au fost cele prin care s-a dorit promovarea României ca destinaţie turisitică pentru europeni şi nu numai. Numai că acestea au pornit cu glezna stângă încă de la începutul începuturilor, sloganurile folosite fiind mult prea “zgomotoase”.

Poate de vină este şi poporul, nu doar guvernanţii. Toate campaniile “made in Romania”, venite din mediul oficial sau cel particular s-au încheiat aşa cum au început, într-o necunoscută totală. Degeaba, îi oferi locuitorului acestei ţări produse româneşti, el va strâmba din nas, va privi de sus la tine şi în loc să întindă mâna către un produs neaoş aflat pe raft, îl va alege pe cel de peste mări şi ţări sau, mai simplu, despre graniţă. Pentru că românul nu este un cumpărător pe care să îl fidelizezi pe termen lung, el este unul care va alege instantaneu cel mai ieftin sau cel mai scump produs. Linie de mijloc nu prea există.

Aşa că ne vom bucura că nu am pierdut tot ce am strâns în 2008, adică că suntem încă pe creştere economică, faţă de 2007.

În schimb, foştii noştri vecini, polonezii, cu care aveam graniţă înainte de “furia roşie”, se laudă cu o creştere a PIB de 1,7% în 2009, dezvoltare bazată, în cea mai mare parte, pe cererea susţinută de producţia internă.
La rândul lor, ungurii au motive de laudă. Ei au decis să renunţe la împrumutul de la FMI, preferând să îşi vândă ţara unui grup disipat de investitori şi nu unuia singur. Aşa că au decis să iasă pe pieţele financiare internaţionale unde au vândut obligaţiuni pe 10 ani denominate în dolari în valoare de 2 miliarde dolari, care au un randament cu 2,65 puncte procentuale mai mare decât obligaţiunile cu aceeaşi scadenţă emise de Trezoreria americană.

Iar noi vom aştepta să vedem dacă prezicerea fostului economist-şef al FMI, Kenneth Rogoff, conform căreia România va intra în incapacitate de plată se va adeveri sau nu. Toate acestea după ce autorităţile au reuşit ca în 3 ani de la aderarea la UE să cheltuie doar 175 milioane euro din cele peste 4,6 miliarde euro puse la dispoziţie pentru proiecte de dezvoltare regională.

Radu Georgescu
sursa: curierulnational.ro

Abonează-te la newsletter