”Rândurile de mai jos sunt produsul meditației unui istoric român, cu toate cele implicate în aceasta. De aceea, ele exprimă, pe cât posibil, fapte obiective, dar cuprind și sentimente, impresii, atitudini, credințe, visuri. Studiez trecutul Transilvaniei de vreo patru decenii și nu mă pot sătura de savoare acestei lumi revolute, dar prezente în toate fibrele ființei noastre de acum.” [Ioan Aurel Pop]
Rândurile de mai sus fac parte dintr-o nouă apariție editorială a eruditului cărturar și istoric Ioan Aurel Pop. O culegere de minunate eseuri care, pentru zilele pe care le trăim, constituie un adevărat act de curaj.
Un act de curaj pentru că ne vorbește cu dragoste și fermitate, dar fără patimă, despre națiunea română, câte ceva despre români și maghiari în trecut, despre miturile naționale și educația prin istorie, despre atentatul împotriva educației naționale, despre vocația occidentală a românilor, despre Eminescu etc.
Un act de curaj pentru că scriind despre aceste lucruri (și despre altele) intră într-o polemică indirectă cu tot felul de „istorici”sau „intelectuali”, așa-ziși lideri de opinie, care încearcă să ne convingă că românii nu au istorie, civilizație, că niciodată nu au fost capabili să ducă la îndeplinire un proiect, că nu au niciun fel de contribuție la istoria universală și în consecință nu au niciun drept în a-și afirma niciun fel de doleanțe.
Acestora Ioan Aurel Pop le răspunde: ”Românii sunt un popor ca toate popoarele de pe lumea aceasta și au un stat ca toate statele, cu bune și cu rele… Istoria românilor ca popor constituit se derulează de mai bine de un mileniu, ca și istoria celorlalte popoare romanice și nu numai. Nu a fost o istorie imaculată și idilică, dar nici oribilă și plină de dezastre.”
O carte despre demnitate și identitate națională care trebuie să se afle în biblioteca fiecărui român. O recomand prietenilor mei. O găsiți aici.
Autor: Vasile Astarastoae
Sursa: Vasile Astarastoae
Sursa foto: Centrul de Studii Transilvane
Adauga comentariu