Voi fi foarte fericit dacă nu voi mai fi nevoit să scriu sau să citesc vreodată despre homosexuali. Chiar nu vreau să știu ce fac alți oameni în dormitoarele lor. Dar în zilele noastre, ei insistă ca noi toți să știm. Și, mai important, țin cu tot dinadinsul să fim de acord. Nu mai este suficient să ne ținem părerile doar pentru noi, să fim politicoși și amabili.
Suntem obligați să declarăm că pentru noi homosexualitatea este un lucru bun iar cuplurile homosexuale sunt în toate privințele la fel ca cele heterosexuale. Cel mai strigător este că ni se cere să acceptăm ideea că un cuplu homosexual este la fel de potrivit să-i crească pe copii cum sunt bunicii copiilor. De fapt, mai potrivit.
Mulți oameni care nu cred o iotă din toate acestea știu că indiferent de domeniul în care activează (politică, media, armată, poliție sau educație) cariera lor va fi terminată dacă își fac cunoscute opiniile lor reale. Sunt sigur că mulți dintre ei mint în mod curent în aceste chestiuni, pentru a evita neplăceri.
Facem concesii noii Poliții a Gândirii, de parcă am fi supușii unui dement stat stalinist obsedat de sex, care ne obligă să fluturăm micile noastre steaguri curcubeu, în timp ce parada gay mărșăluiește prin fața noastră.
Și ajungem acum la alt subiect. Nici măcar nu îi mai putem numi pe homosexuali „homosexuali”. Acest cuvânt neutru este insuficient de entuziast. Trebuie să le spunem „gay”. Este exact ceea ce nu fac, cu excepția folosirii în ghilimele.
Credeți că exagerez puterea și violența acestor forțe. Când vine vorba de acest subiect elanul totalitar este incredibil. Am avut mai multe dispute și am fost numit în toate felurile de militanți.
Pot să trăiesc cu asta. E meseria mea. Dar ce se întâmplă cu un cuplu de bătrâni din Edinburgh, ai căror nepoți sunt distruși de ororile nenumărate ale societății noastre „eliberate”?
În primul rând, fata lor ajunge narcomană, la fel ca mulți alții într-o țară care permite publicitatea nesfârșită a drogurilor de către vedete rock dar refuză să-i pedepsească pe cei care dețin stupefiante, singura măsură care ar funcționa.
Apoi, când încearcă să aibă grijă de copiii fetei lor, bătrânii sunt informați batjocoritor că sunt prea bătrâni pentru acest lucru, iar bolile lor minore îi descalifică pentru această sarcină. Ferească sfântul ca vreun angajator „să discrimineze” în felul acesta! Dar noua Poliție a Gândirii face, în mod ciudat, excepție de la propriile reguli.
Apoi, bătrânii sunt informați că nepoții vor intra în grija unui cuplu de homosexuali. Și – iar acesta este momentul crucial – sunt avertizați că dacă obiectează împotriva acestui aranjament nu îi vor mai vedea vreodată pe cei mici.
Nu mai contează restul. Această cerință de a aproba vocal noul regim, ca niște deținuți într-un proces stalinist, este partea care ar trebui să vă facă pielea de găină.
Este tirania în acțiune, în special folosirea copiilor pentru șantajarea părinților și a bunicilor. Oamenii care fac acest lucru, sunt în stare de orice.
Nu e uimitor când te gândești că această campanie a început în numele toleranței?
Autor: Peter Hitchens, Daily Mail
Traducere din engleză
Sursa: Contra Mundum
Bine scris! Mie, mi se pare ciudat ALTCEVA: TĂCEREA ASURZITOARE A LUMII LA AȘA-CEVA! Totuși, nu vezi o reacție hotărâtă și definitivă din partea majorității!
Doi: să nu uităm că ”bătrânii” amintiți de Dvs.sunt PRIMII vinovați! Au râs/surâs în vremea tinereților lor, la asaltul dat de cohorta homosexualilor! I-au tolerat, poate i-au încurajat să-și dobândească din ce în ce mai multe drepturi, în detrimentul majorității NORMALE!