Privind retrospectiv putem spune că Rusia pare a-şi fi pregătit cât de cât spatele pentru Operaţiunea Specială din Ucraina. Spre exemplu, au vândut aproape toate activele în dolari pe care le deţineau, au cumpărat aur şi, ca element de încredere, o bună parte a rezervelor internaţionale le-au păstrat în euro. Mulţi observatori spun că Putin nu se aştepta să-i fie blocate rezervele în euro deoarece nimeni nu putea crede că europenii ar fi capabili să-şi tragă un glonţ în picior. Europenii însă au făcut-o!
Atunci a venit răspunsul uluitor al ruşilor: tranzacţionarea gazului se va face în ruble. Întreaga Europă a îngheţat de frică, după care au găsit soluţia – lăsată tot de ruşi – de transfer a propriei valute în banca Gazpromului de unde să schimbe banii în ruble pentru plată. Mişcarea a fost una extrem de puternică, inversând instantaneu traseul descendent al rublei. De fapt e chiar mai mult de-atât: ruşii au acum probleme cu aprecierea prea puternică a rublei, fenomen natural dat de faptul că ei oricum mai mult exportă decât importă. De aceea, probabil, echilibrează în prezent cu un amplu program de investiţii în infrastructură şi industrie. E un pariu pe termen scurt întrucât esenţială în situaţia lor este dezvoltarea pieţei interne, singura cale de prosperitate solidă. Să lăsăm însă aprecierile de acest tip pentru mai târziu.
Revenind la replica monetară rusească, întrebarea care se pune este dacă ruşii într-adevăr au planificat-o sau nu. Opiniile sunt împărţite. Personal nu o să mă pronunţ deoarece alta este direcţia pe care vreau să vă conduc azi. Mergând mai departe constatăm că, puşi în faţa embargourilor şi restricţiilor occidentale, ruşii şi-au găsit rapid pieţe de desfacere, în principal China şi India. Însă, nu trebuie să uităm că la Forumul Economic al Estului Îndepărtat, Rusia a reuşit să adune aproape 70 de ţări interesate în proiectul lor de integrare economică în jurul „căii siberiene”.
Tot ceea ce aţi văzut până acum reprezintă răspunsuri tactice, specifice războiului. Nici nu mai contează dacă au fost sau nu anterior gândite. Fiind tactice, ele au rezultate pe termen scurt, importanţa colosală fiind dată de strategia pe termen lung. Marea problemă a Rusiei este aceea că nu are aliaţi. Toţi cei care i se aliniază acum în spate – poate cu excepţia Indiei, dar n-aş băga mâna-n foc – sunt aliaţi conjuncturali. De asemenea, mai e o realitate care cu siguranţă îi deranjează pe cei de la Kremlin: lipsa unei baze comerciale internaţionale care s-o avantajeze. Într-adevăr, până acum au profitat de alianţele lor fragile pentru a-şi găsi pieţe de desfacere a exporturilor. Însă totul se face la gri. China ia hidrocarburi pe care apoi le re-exportă. Cu toate că feomenul amintit a aprins imaginaţia multora, realitatea e puţin diferită dacă ne uităm pe cifre. Comerţul total al Rusiei cu China a crescut cu 31%. Exporturile către China au crescut cu 51%, ridicându-se la un echivalent de 73 mld.$. Importurile din China însă au crescut doar cu 9%, ajungând la un echivalent de 44 mld.$. Cifrele pot părea imresionante la prima vedere, însă trebuie să ţinem cont că este vorba abia de 3% din comerţul total al Chinei. E insignifiant! De aceea artificiile care se fac s-ar putea să nu intereseze prea mult China. Într-adevăr, au acceptat plăţile bilaterale în ruble şi yuani, dar volumul total e prea mic pentru a se putea justifica un efort mai mare din partea chinezilor. Trebuie să priviţi prin această perspectivă atunci când vi se arată cum e gazul rusesc lichefiat şi re-exportat în Europa. Poate fi o afacere bănoasă pentru o firmă din China, dar ca procent din cifra de afaceri a Chinei e practic în marja de eroare. Asta-i realitatea!
Direcţiile în care ruşii au găsit mai mult echilibru sunt cele din relaţia cu Africa şi cu alte ţări din Asia, acum dându-se „atacul” asupra Americii de Sud. În Egipt şi Nigeria s-a reuşit listarea rubei, extinderea sistemului MIR(tranzacţii cu cardul) şi a serviciului de plăţi SPFS. De asemenea, o formulă similară se află într-un stadiu avansat în Turkmenistan şi Cambodgia. Sunt pieţe nesemnificative pentru economia internaţională, însă prin intermediul sistemului financiar deconectat de la SWIFT, tranzacţiile se pot face transparent, astfel încât se dinamizează schimburile comerciale. Astfel ai posibilităţi avansate de decontare, de listare a monedelor la burse, de tranzacţii swap s.a.m.d. E vorba de toate ingredientele care fac posibil un comerţ dinamic şi, mai ales, perfect funcţional. De fapt aici e esenţa experimentată de ruşi: integrarea cât mai multor ţări într-un circuit financiar uniform conduce la o de dezvoltare fluidă a relaţiilor comerciale dintre ţări.
Asta nu înseamnă că rubla şi ecosistemul din jurul său(MIR&SPFS) vor deveni standarde de facto. E clar că Rusia, la dimensiunea sa economică, nu poate ridica asemenea pretenţii. Însă, în realitate, avem de-a face cu o mişcare strategică. Rusia vrea să demonstreze gigantului chinez şi partenerului indian că se poate construi un sistem comercial internaţional paralel, extrem de fluid şi eficient, astfel încât toată construcţia monopolistă a dolarului să pice. Ce implică un asemenea sistem? În primul rând o descentralizare puternică. Rusia nu are monopol pe tranzacţii, ci îşi poate integra sistemul său de transfer financiar cu cel al Chinei(CIPS) şi al Indiei(RTGS), reuşindu-se crearea unei mega-conexiuni care să conducă la o unificare a tranzacţiilor comerciale paralele celor tradiţionale.
De fapt cred că aceasta va fi discuţia centrală a întâlnirii Putin-Xi. Iniţierea unui asemenea pas va conduce la o nouă paradigmă economică şi va uşura teribil calea către crearea unei monede independente de schimb. Trebuie însă ca şi China să fie de acord cu aşa ceva. Va fi? E greu de estimat. Pentru aceasta China trebuie să-şi asume pierderi, care însă sunt cuantificabile. Fără doar şi poate, în faţa unei asemenea mişcări SUA ar trece la restricţii severe împotriva Chinei. Pe termen scurt ar fi probleme, pe termen lung însă e singura strategie câştigătoare pentru rebelii lumii actuale.
Dacă se vor înţelege sau nu, vom vedea zilele acestea. Dacă nu se vor înţelege, anglo-americanii îi vor sufoca pe rând, cu perna, amăgindu-i când pe unii când pe alţii. Dacă însă se vor înţelege, situaţia internaţională va exploda, iar din cioburile acelei explozii se va construi o nouă realitate internaţională.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
Adauga comentariu