Guvernul Ilie Bolojan recurge la o soluție practic fără precedent. În locul unui act normativ cu măsuri de redresare a economiei, pentru care să-și asume răspunderea, recurge practic la cinci legi separate, montate într-un singur mare document, iar PSD, la rândul său, impune un al șaselea act normativ cu măsuri, să le spunem, proprii. Vom avea, practic, șase pliculeșe cu răvașe care, pe ansamblu, ar urma să se constituie în cel de-al doilea set de măsuri menite să îndrepte economia care, dacă vor trece cu succes prin furcile Caudine ale Parlamentului și Curții Constituționale, vor putea să intre în vigoare în octombrie. La ce conduce această inovație mai tare decât tot ceea ce am văzut în istoria României?
Petrișor Peiu, în calitatea sa de reputat analist economic, ne oferă azi un grafic din care rezultă că, în cele două luni de când a venit la Palatul Victoria, guvernul Bolojan a înfundat economia și mai mult decât a găsit-o atunci când a preluat-o de la guvernul Ciolacu. Datoriile externe au crescut și, la fel, banii pe care, pe termen scurt și pe termen lung, România îi datorează pentru dobânzile aferente. Ne îndreptăm cu o viteză și mai mare într-o direcție greșită. Iar guvernul, împreună cu coaliția, a ars inutil un timp prețios. În urma primului pachet de măsuri, adoptat tot prin asumare de răspundere printr-o procedură constituțională, e adevărat, dar care, în același timp, forțează mâna Parlamentului, nu ne-am ales cu niciun câștig, ci doar cu un mecanism de pauperizare a populației. Iar al doilea, așa-zis, pachet de măsuri, cele șase pliculeșe cu răvașe, dacă vor trece cu bine de Parlament și CCR, nu vor putea intra în vigoare decât începând din luna octombrie, iar efectul lor benefic asupra economiei este extrem de discutabil și incert, de vreme ce nu există în spate niciun studiu de impact făcut de specialiști și nicio estimare cât de cât profesionistă a rezultatelor. Mai mult, încă de pe acum este preconizat, culmea grozăviei, un al treilea pachet de măsuri, care poate va fi și acela sub forma unor pliculeșe cu răvașe. Ca să ne apuce de-a binelea durerea de cap, să reținem că ceea ce urmează să fie prezentat zilele acestea Parlamentului conține o singură inovație cu adevărat notabilă: cea de scutire pentru multinaționale a taxei de 1% pe cifra de afaceri.
Dar ce este cu aceste pliculeșe cu răvașe prezentate Parlamentului de guvernul de trei-patru luni, dintre care două luni au fost deja consumate deloc în beneficiul României?
Am făcut mai sus precizarea că avem de-a face cu o inovație absolută. O asumare de răspundere reprezintă o măsură extremă la care guvernele trebuie să recurgă rar, în situații limită, când realitățile „de pe teren” strâng executivul cu ușa și este necesară adoptarea cu rapiditate maximă a unor măsuri. Respectivele măsuri, care, conform Constituției, sunt cuprinse într-un act normativ, trebuie să treacă ca fulgerul prin Parlament, fără a putea fi cât de cât temeinic dezbătute în comisii și în plenul celor două camere înainte de a fi adoptate. Guvernul cade dacă nu este întrunită majoritatea. De la litera și spiritul Constituției s-a făcut o primă excepție tot într-o situație limită, când România era în pragul unei încetări de plăți, deci a unui faliment de țară, și când partidele din CDR au căzut de acord că trebuie recurs la procedura asumării de răspundere. Dar, întrucât era vorba, până la urmă, de norme juridice foarte diferite, s-a recurs la o inovație paraconstituțională, iar guvernul și-a asumat răspunderea practic nu pentru un act normativ, ci pentru două.
Acum, inventivitatea guvernului Bolojan merge până în cer, pentru că, practic, el ne propune cinci acte normative, la care, culmea, mai vine și PSD cu un al șaselea. Toate acestea urmează să treacă ca prin brânză prin Parlament. Ilie Bolojan a precizat că, dacă un singur pachețel din cele cinci cu răvașe nu va fi adoptat, referindu-se cu dedicație la cel privind modificările aduse în sistemul de pensii pentru magistrați, va demisiona. Este, pe de o parte, un șantaj asupra partidelor din coaliție, în sensul că, vezi Doamne, dacă parlamentarii nu votează orbește, se va ajunge la anticipate și mulți dintre aceștia își vor pierde statutul, iar, pe de altă parte, este o minciună, pentru că, dacă un singur pachețel nu trece, guvernul este demis, iar guvernul nu este deloc în situația de a-și da demisia.
Mi-am permis să denumesc administrația Bolojan drept un guvern de trei-patru luni. Două luni au trecut deja, iar până când, teoretic, cele cinci pachețele, cărora PSD îl adaugă pe al șaselea, și măsurile pot intra în vigoare, se împlinesc trei luni. Și, fiindcă tot am amintit acum de PSD, voi mai consemna faptul că, în anii ’90, atunci când a avut loc prima inovație de asumare a răspunderii nu pentru o lege, ci pentru două, reprezentanții acestui partid au protestat furibund, afirmând, pe bună dreptate, că democrația parlamentară este violată și profund afectată pe termen lung. Acum, PSD nu mai suflă o vorbă, ci, dimpotrivă, se prezintă el însuși cu un pliculeț la acest act de viol.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Adauga comentariu