Cele de mai sus sunt pur și simplu cuvinte cheie. Cărora li se mai pot adăuga cel puțin încă două. Mircea Geoană și imunitate. Este exprimat extrem de succint contextul și rezultatul deplasării președintelui Klaus Iohannis la Washington. Un viitor fost președinte care s-a întâlnit cu un probabil tot viitor fost președinte. Iar rezultatul este un zero barat. Alt cuvânt cheie.
După ce a visat cai verzi pe pereți, poziția de Secretar General NATO, ministrul de externe și ministrul de apărare UE și chiar Președinte al Comisiei Europene, Klaus Iohannis s-a ales cu o diplomă acordată în Statele Unite de Atlantic Council. O fundație totalmente pro democrată, în al cărei bord sunt nu mai puțin decât patru foști șefi CIA, o fundație care trăiește din sponsorizări și care, în mod aparent straniu, a decis ca în acest an să-l premieze pentru merite deosebite față de propriul popor, taman pe președintele cel mai impopular dintre toate statele fost comuniste membre UE. Cine și de ce a sponsorizat această operație estetică de lifting, vom afla la un moment dat. Dar până una alta este cert că avem de-a face cu un premiu de consolare. De ce? Pentru că președintele Klaus Iohannis și-a dorit și își dorește în mod arzător să obțină o importantă funcție internațională după încheierea mandatului prezidențial. De ce? Nu-i ajunge pensia? Nu-i vor ajunge mijloacele puse la dispoziție prin lege de către poporul român? Nu-i ajunge vila palat din Aviatorilor, care se restaurează și modernizează pentru el, cu costuri care depășesc 8 milioane de euro? De ce își dorește el cu atâta ardoare o funcție internațională? Din prea multă hărnicie? Din nevoia de a se dărui pentru alții?
Pe șleau, adevărul este că președintele Klaus Iohannis își dorește o prelungire a imunității de care se bucură. Nu este deloc exclus ca după încheierea mandatului să îl ajungă din urmă câteva dosare grele. Legate de casele pe care le-a dobândit ilicit la Sibiu. De ingineriile prin care nici până azi nu a restituit statului român contravaloarea chiriilor încasate ilegal. De modul în care, prin diverse tertipuri, Forumul Germanilor din România, pe care l-a condus, a devenit moștenitorul Grupului Etnic German, o organizație scoasă în ilegalitate prin decret al regelui României, taxată drept criminală și care, prin jaf, a pus mâna pe nenumărate proprietăți înainte de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial și după. Sau, la cotitură, poate să-l aștepte o sancțiune penală pentru secretizarea ilegală a exorbitantelor cheltuieli pe care le face cu ocazia deplasărilor sale, cele mai multe împreună cu consoarta, într-o aeronavă de lux. Sau, ar mai putea deconta tot penal faptul că a dosit arhiva electronică a Administrației Prezidențiale, un bun în definitiv public. Iar aceștia sunt doar scheleții care până una alta au ieșit din dulap. O poziție de forță în plan internațional i-ar prelungi imunitatea. Dar nu numai.
Klaus Iohannis își dorește cu ardoare să lase la Cotroceni un urmaș desemnat de el, care să-i garanteze și el imunitatea, după modelul prin care Vladimir Putin i-a asigurat imunitatea lui Yeltsin. Teoretic, acest urmaș ar putea fi generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, care deja pe bani publici a umplut România cu uriașe panouri publicitare care trimit exact la ipotetica sa campanie prezidențială.
Poate că premiul de consolare după care a alergat Iohannis la Washington este ceva mai complex. Poate că acolo, în partea nedifuzată a dialogului, Joe Biden a rostit numele lui Mircea Geoană ca viitor președinte, însoțit și de asigurarea că acesta va primi un mandat de la Casa Albă, de a nu umbla în trecutul penal al lui Iohannis. Atâta doar că Joe Biden s-ar putea să nu mai fie președinte anul viitor, iar Mircea Geoană s-ar putea ca, odată ajuns președinte, să arunce respectiva solicitare la gunoi.
Și uite așa, ieri am avut pur și simplu spectacolul unui ghiveci politic. Nu a fost o vizită oficială de stat. Nici măcar o vizită oficială. Cei doi președinți au consumat o oră de clacă sub ochii, microfoanele și camerele de luat vederi a unor televiziuni, după care și-au rezervat și o scurtă parte discretă în care Klaus Iohannis l-a rugat pe Biden să-l pună Secretar General NATO iar Biden a ridicat din umeri. Nu a existat un comunicat comun. Nici vreun angajament al Statelor Unite referitor la ridicarea vizelor pentru români. Ne-am ales în schimb cu o declarație de presă a lui Iohannis, în cursul căreia a răspuns și la două, trei întrebări programate din timp. A fost ca o terapie colectivă, în prezența jurnaliștilor, lipsită de orice fel de rezultate concrete, de foloase în beneficiul României.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Sursa: corectnews.com
Adauga comentariu