Sorin Roșca Stănescu: „De ieri am semnalat faptul că sunt interceptat. Din nou.”

În „Ia pastila SRS!” de ieri am semnalat faptul că sunt interceptat. Din nou. Așa cum am precizat, am primit această informație de la o păsărică. Aceasta nu m-a dezinformat niciodată. De aceea, am încredere deplină în avertismentul care mi-a fost transmis. Pe de altă parte, cum s-a întâmplat și în alte ocazii, păsărica a fost eliptică. Nu mi-a spus cine mă interceptează. Așa că sunt silit să iau la rând instituțiile capabile de așa ceva. Și, firește, să încerc să identific motivele.

Vor spune poate unii că sufăr de mania persecuției. Le garantez că nu sufăr. Am mai semnalat public și în alte ocazii asemenea imixtiuni invazive în viața mea și de fiecare dată s-au dovedit corecte. Amintiți-vă doar de un episod încărcat cu un haz nebun. Atunci când am aflat și apoi chiar am descoperit și am dovedit că a fost interceptată o convorbire de-a mea cu Gigi Becali. Am publicat și stenograma. Aveam un vițel, pe care i l-am dat lui Becali, cu condiția expresă, pusă de copiii mei, de a nu-l sacrifica. Și, la schimb, el mi-a promis că, de Paști, îmi va dărui un miel. Toată această convorbire telefonică a fost atent monitorizată de către Serviciul Român de Informații. Mult timp, vajnicii luptători ai acestei instituții de intelligence au trăit cu convingerea că eu și Gigi Becali vorbim codificat unul cu altul. Și că ne-am transmis astfel mesaje secrete. Am publicat acea stenogramă spre hazul cititorilor ziarului „Ziua”. Nimeni nu și-a cerut vreodată scuze. Și, culmea, respectiva stenogramă a apărut mai târziu în dosarele noastre penale. Semn că și procurorii au pus botul. Am închis paranteza.

Mă interceptează din nou Serviciul Român de Informații? În ce scop? Din ce motiv? Sunt întrebrile pe care i le-am pus lui Eduard Hellvig în „Ia pastila SRS!” de ieri. Aș putea presupune că o serie întreagă de dezvăluiri pe care le-am făcut în ultima vreme, însoțite de comentarii grele, legate de sistemul Big Brother, m-au transformat într-un om periculos pentru instituție. Pentru că SRI nu vrea să renunțe cu niciun preț la monitorizarea în masă a cetățenilor României, a oamenilor politici, a jurnaliștilor, a ONG-iștilor, a judecătorilor și procurorilor și a reprezentanților celorlalte servicii secrete și instituții de forță ale României. Iar presiunea mediatică pe care eu am pus-o a avut, din câte știu, și are reverberații pe plan internațional. Pentru că SRI, procedând așa cum a procedat, canibalizând pentru Big Brother cardul de sănătate cu întreaga sa bază de date, a trecut de linia roșie. Și cine știe? Dacă mă interceptează cu sârg, s-ar putea să mai descopere vreun vițel dat la schimb pe un miel. Sau, ceea ce m-ar deranja într-o măsură mult mai mare, să descopere în urma acestor interceptări bube în cap, reale sau imaginare, pe care le-ar avea sutele de persoane cu care am contacte frecvente și cu care, în condiții de pandemie, sunt silit să schimb cuvinte sau mesaje telefonice.

Sau să fie serviciul secret al Armatei? Care și el dispune – deși nu s-a prea vorbit prea mult despre acest lucru – de mijloace performante de interceptare. Ce motiv ar avea? Păi nu am dezvăluit eu, relativ recent, și am insistat pe marginea acestei dezvăluiri, că în serviciul secret al Armatei, corupția a atins cote fulminante și că banii dați de cetățenii României pentru activități de spionaj se duc pe apa sâmbetei? Sau, pardon, în buzunarele mai marilor din Ministerul Apărării. Sau chiar în elegantul costum de schi al președintelui Klaus Iohannis. Poate că mai marii acestei instituții de forță sau, cine știe, chiar Klaus Iohannis încearcă să afle cine îmi oferă informații atât de explozive. Și m-au pus sub ascultare.

În „pastilele” viitoare, voi încerca să identific și alte instituții interesate în ceea ce mă privește. Se pare că, deși sunt un simplu pensionar, rămân un personaj periculos. Periculos atât pentru trădătorii de țară, cât și pentru cei care încalcă sistematic și cu rea credință drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Sunt cam mulți. Dar nici eu nu sunt chiar singur. Din când în când, îmi șotește câte ceva o păsărică.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: corectnews.com