Dacă voi mai vota vreodată la locale, voi vota cu candidatul care va avea o soluție coerentă, credibilă și detaliată la problema, acută, a pierderii caselor valoroase din București (doar încă un exemplu în comentarii).
Năucilă de la Primăria Generală bîiguia el ceva prin campania electorală despre asta, ba și-a luat în folosință și-un filfizon cu antecedente de semivedetă specializată în playback despre patrimoniul arhitectural al Capitalei. Doar că personajele astea e tot mai clar că nu pot, de fapt, nimic. Nimic mai mult decît să se strîngă în grămezi lozincărești prin intersecții întru revoluția muii gen. În cazul (tragic) în care primesc pe bune ceva concret de făcut, le crește, mirat și dezorganizat, părul. Și-atît.
Democrația cu dichis, adică aia pe care ne-o proiectam singuri în propriile fantasme prin anii ’90, azi e o dovadă de duioșie individuală severă. Democrația aia era tot despre control, dar nu al militarizaților asupra civililor, ci invers. Civilii erau datori să ceară socoteală inclusiv militarilor, dar mai ales civililor pe care îi alegeau în funcțiile publice ca să administreze afacerile publice, în folosul tuturor. În civililor și al militarilor.
Azi? Vax!
Deci (nu că ar conta), votul meu va merge spre dudiul ori diduia care mă va convinge că știe cum să rezolve chestia asta. Sînt greu de convins. Dar cine s-ar gîndi la o ofertă concretă legată de asta mi-ar dovedi (doar în subtext, vă rog mult!) că iubește o țîră Bucureștiul.
P.S.
Dragă Nicușor, fii bun și du-te acasă, nene! Renunță. E limpede: nu poți. Oricum e prea tîrziu, dar e un moment bun, fie și pentru că duJmanii ar fi prinși nepregătiți. Demisionează! Dacă nu știi de ce ar trebui s-o faci, ieși din birou la aer. Cu piciorul. Dă o tură prin centru. Dacă ți se pare firesc ca orasul să arate cum arată, întoarce-te și rămîi în continuare în biroul ăla. Singura rugăminte, dacă rămîi: nu te mai tunde potrivit aspectului pe care îl are parcul pe care-l vezi pe geamul biroului. Da, Cișmigiu îi zice.
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu