E foarte posibil să nu fim convocați niciodată la momentul în care ar trebui să decidem dacă UE este mai importantă decît România. La britanici s-a răspuns. La noi absolut nimeni n-are curajul să pună deschis problema în acești termeni, în timp ce la Bruxelles proiectul înaintează pas cu pas.
Actualul proiect european e fără dubii dezintegrator în privința statului național. Luată cu oasele de la Caracal, foarte puțină presă neaoșă a dat la începutul anului știrea că expunerea steagurilor naționale în Parlamentul European a fost interzisă. Luată cu Cîntarea Guvernului Orban la vreme carcalacă, cam la fel de multă presă băștinașă a dat luna asta știrea despre interdicția unională de a mai scrie pe marfa de pe raft “produs în România.” Lipsesc știrile, darămite dezbaterile cît de cît serioase despre aceste evoluții care demontează netulburate națiunile europene cu obiectivul de a le transforma în niște județe ale unui nou fel de imperiu. Imperiul tehnocraților.
Nu s-a stabilit încă exact ce anume garantează succesul pe termen mediu sau lung al orbecăielilor bezmetico-centraliste ale tehnocraților europeni, în fapt niște foarte clasici birocrați bugetofagi pentru care principala preocupare este să-și mențină constante intrările deloc neglijabile pe carduri. De făcut, n-au de făcut în schimb decît să dezvolte și să ventileze o păsărească cît mai neinteligibilă prin niște birouri și în niște săli din ce în ce mai neutru, deci tot mai urît mobilate. Și să-și consolideze puterea de control prin centralizare totală.
Cel puțin vreo 15 ani am trudit cu rîvnă la chipurile cioplite ale descentralizării și subsidiarității, arzînd simultan, cu huiduieli, păpușile totemice ale birocrației naționale, însă doar pentru a ne pregăti genunchii de închinăciune la birocrația europeană zeificată mai ceva ca Olimpul, deși dumneaei practică un centralism cel puțin la fel de anihilant și aberant ca acela impus de URSS sateliților săi postbelici. Ce-i drept sovieticii n-au îndrăznit sau nu s-au priceput să stabilească pînă și curbura comercializabilă a castravetelui. Birocrații “europeni” au făcut-o demult.
Despre avantajele, beneficiile și mai ales despre deliciile unui imperiu al tehnocrației vorbesc zglobiu, zgomotos, explicit și fără perdea ultimele două luni de trai normat și regulat de către tehnocrație. Cea sanitară în cazul curent. Căci, vai!, sîntem guvernați de tehnocrați chiar în aceste clipe de neuitat. De tehnocrații care au reușit performanța să aloce puterii și opoziției politice rolul umoristic al unor decorațiuni vechi, fleșcăite, scumpe și mai ales foarte ușor abandonabile sub presiunea urgențelor Cauzei. Cauza fiind azi sanitară. Mîine, oricare alta.
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur Facebook
Cum suveranitatea si resursele tarii au fost cedate demult, de catre Iudele autohtone, le-a mai ramas acum un singur lucru de facut: sa-si puna pe sest semnatura pe actul de dezintegrare a Romaniei, punandu-ne astfel in fatza faptului implinit! Sunt absolut convins ca atunci cand vor primi ordinele externe, o vor face fara nici o sovaiala!
Nu ati lasat mesajul initial…
Nu are cine:
– cei de “afara”, din UE = NU – min 3 milioane
– rudele lor de “acasa” = NU – min 2 milioane
– cei de “acasa” care vor “afara” = NU – min 1 milion
– ceilalti nu vin la vot decat vreo 30% = sub un milion
Total: peste 6 la 1 vor sa stea in UE.
Asa ca se cheltuiesc banii degeaba pentru consultare.
Trebuie sa cada UE si tara sa sufere mari rele ca romanu sa nu mai creada ca “se descurca”… ci sa iasa “la bataie”.
Pana atunci, autodistrugere si degenerare morala.