Continui să admir dimensiunile virale, adică foarte mici, ale politrucilor* momentului. Iaca aista. Că era dator să se alăture corului care era dator s-o pomenească iarăși pe Firea înțeleg. Trebuie și ei să-și mascheze cumva orbitoarea competență, precum și rezultatele în consecința. Ce e, totuși, de neînțeles, dacă ai o cît de mică busolă morală, e seninătatea cu care ipochimenul face elogiul dosului.
Adică grav nu e că au fost scoși în toiul nopții zeci bolnavi dintr-un spital, ci că n-a fost dosită operațiunea. Că nu s-a ieșit prin dos. Pe la piteală. Pe la șopteală. Prin fundul curticicii. E grav că s-a aflat. Că s-a filmat. E grav că s-a văzut amplul cur gol al Împăratului. Propagandiștii ceaușisti aveau exact aceeași problemă în relația lor, foarte complicată, cu realitatea, însă nu erau atît de dobitoci încît s-o și spună în gura mare.
Despre delirul legat de miza protestelor din 2012 și a celor de acum nu mă pronunț, enunțurile peșestificatorului fiind mult prea adînce pentru capacitatea mea de deslușire. Ce pare cert este că și d’acilea pute de trăznește sentimentul acela înălțător dă iubire dă mare calitate intelectuală pentru mahalaua ineptă.
Aferim!
…..
*politruc e un peiorativ, domnule Președinte.
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu