Analize și opinii

Sorin Faur: „Doctul de febeu e atunci când el știe. Numai el. Tu ești prost.”

Doctul de febeu e atunci cînd el știe. Numai el. Tu ești prost. Varză ești, ca marea majoritate. Proști, nene. Lemne. El e singurul luminat de adevărurile cele mai penetrante, cu tot cu gama completă a rafinamentelor în interpretarea numitelor adevăruri. El știe ce e important. Și ce nu. Pătrunde fenomenele. Aici e șpilu: numai el le pătrunde. Ce-a apucat el să zică o dată, dar mai ales ce-a apucat el să simtă o dată e inexpugnabil. Inexorabil. De necontrazis. Căci doctul de febeu nu crede. Știe. Tot. Nu ca tine. Care nu te prea pricepi. Bine, nici nu te-a prea interesat, că fiecare are problemele lui – știe doctul de febeu. Tocmai de-asta există el. Să te învețe.
Avantajul faptului că doctul de febeu e doct pe febeu stă în aceea că virtualu îți salvează nasturii de la sacou, palton, pardesiu etc. Pe care, spre deosebire de doctul de febeu, doctul în viu are bunul obicei să ți-i învîrtească atunci cînd te prinde pe stradă și îți explică el cum stă treaba. Tu nu știi și riști să mori prost. El nu te poate lăsa așa. Are suflet bun, de aceea te învață și pe tine foarte puțin din tot ce știe el. Ceea ce e foarte mult. Deoarece știe. Totul. Pe lung. Și explică. Meticulos. Cu insistență. Și răbdare.
Cînd pățesc atac doct la nasturi, eu evadez spectaculos cu replica, “Îmi pare rău că trebuie să plec deoarece vă pute gura”. Scap de fiecare dată luînd un binemeritat și multsperat unfriend, de regulă pe viață, de la atacatorul doct al nasturelui asupra căruia se insista cu învîrtitul. Căci e vorba numai de unu. Nasturele atacat explicativ e numai unu. Unu și același, fixat din ochii doctului și învîrtit ușor, cu mici apăsări la sublinierea aspectelor de fond.
Replica e imbatabilă. Recomand și garantez succes. Poate fi și adaptată cu același succes la alte contexte. Pe pildă, unui manelist care la o coadă mă scotea din minți cu schelălăiturile din telefonu-i i-am zis că-i pute muzica. A rămas niciunde cam două secunde și jumate, apoi s-a dus bombănind de tot ce putea să-mi ureze dă bul, dă peleu, dă morocar samd. Perfect!
Vă zic. Funcționează.
Dar cum procedăm cu doctul de febeu? Cum procedăm cu el?
Autor: Sorin Faur

Abonează-te la newsletter