Analize și opinii

Sorin Faur: “Consilierul Moise s-a autodescoperit cam la fel cum colonelul Robert odinioară. Istoria se bîlbîie.”

Industria plăcutului e singurul domeniu economic care duduie cu succes constant în patria noastră. Spre deosebire de vremea ailaltă, cînd căutai mult și găseai relativ greu muzica satisfăcătoare, azi sectorul industrial al plăcutului are tejghele întinse atît de vast încît practic dormi cu ele pe noptieră. Noptiera fiind locul ăla unde majoritatea își ține zmartul pe care industria plăcutului îți livrează tot ce-ți place să afli.



Că nu degeaba și ești, și îi zice zmart. Fiecare primim pe zmart ce ne dorim. E așa de bine…!

Societatea de consum a devenit, pe nesimțite (la propriu), societate de plăcut. Fericirea e la tot pasul. Peste tot. E sub sub nasul fiecăruia. Chiar sub degetul cu care ne scobim în nas mai mult sau mai puțin discret. Fericirea e pretutindeni. Ne-a inundat. De unde atît epidemia de obezitate intelectuală, cît și numărul în creștere vijeliosă al depresiilor de tot felul. Care mai tîrîtă, care mai lătrată. Dar e bine.

Cel mai important bine e că tejghelele industriei plăcutului sînt colea și țin deschis non-stop. O asfel de tejghea cu delicatețuri avea, de pildă, numitul Turcescu Robert pe vremea cînd intuiția megafenomenală a jurnalizmului de investigație a stat pe gardul vizaviului lui Sorin Ovidiu Vîntu pînă cînd a intrat pe poarta inamicului actualul adjunct al sectetarului general NATO, Mircea Geoană. Cu jurnalizmul de investigații cățărat pe gard și cu Turcescu Robert amplasat strategic la tejgheaua cu delicatețuri politice a industriei, așa l-a ajutat industria plăcutului pe Băsescu Traian să mai stea cinci ani la Cotroceni. Pe vremea aceea, Turcescu Robert era sau se se pregătea să devină colonelul plăcutului regim fondat de plăcutul cetățean care a fondat apoi și partidul al cărui deputat e azi plăcutul Turcescu Robert.

Firesc.

După ce vinzi atîtor oameni atîta fericire, vine și vremea ca industria de profil să îți dea dividendele. Se plătește tot în fericire. Fără os. Macră. De la stat (că destul am suferit). La prezidențialele din 2019, mulți dintre noi am primit de la industria plăcutului un nou lot de marfă pentru plăcut. Iar marfa s-a vîndut bine. Mai ales la zmarții cu zmart s-a vîndut. Au cumpărat-o circa un milion de zmarți. Tot cam atîția au și votat la trei zile după cumpărare cu Barna Dan.

Așa cum toți știam că tejghetarul Turcescu Robert e sau va fi colonelul celui pe care, cu foarte mult curaj moderatoristic, în 2009 îl punea să jure pe biblie că n-a lovit copilul, așa am știut cu toții că la data singurei dezbateri de idei plăcute organizată de vreun organ (de presă) în campania prezidențialelor din 2019 tejghetarul Guran Moise era la momentul comiterii chiar țucăla… pardon consilierul proprietarului tejghelei de vîndut idei plăcute.

Și au vîndut. În pofida urîțeniei uluitoare a pantofilor moderatorului-consilier, pe care mi-am permis s-o remarc cu o nepermisă răutate la data purtării.

Azi, consilierul Moise s-a autodescoperit cam la fel cum colonelul Robert odinioară.

Istoria se bîlbîie.

Moise e incontestabil un tejghetar iscusit al industriei plăcutului. Dacă n-ar fi, nu s-ar mai fi uitat nimeni în gura unuia care a scos-o urlînd din casă, vestimentată dăcât în lejere, pe fosta jurnalistă Dimofte O., actualmente mamă civică, lovită năpraznic în instinctul matern protectiv de alerta guraniană cu iminența unui seism de 10 pe Richter. Dar, nu! Aflăm că se uitau în gura gurană de multișor, mai ceva ca dentiștii, toți politicienii noului val, cei care n-au avut nicio legătură cu protestele de stradă declanșate în primele luni ale anului 2017. Alea la care plăcutul Moise n-a chemat niciodată la ieșire în stradă de la microfonul lui de jurnalist independent și neimplicat politic într-o mișcare civică pură, care n-are nimic de-a face cu neplăcuta politică (lacrimă).

E cît se poate de firească, chiar naturală opțiunea pentru Moise Guran a unui partid care umblă fără astîmpăr cu Salvarea prin județ. Firească, pentru că în industria plăcutului rețeta tradițională conține în primul rînd ingredientul spaimă. La acest capitol Moise a strălucit antreprenorial și meritocratic mai ales cînd a zmartalertat-o seismic nu doar pe pomenita mămică civică, ci pe toți zmartabonații atreprenoriatului său infocutremurător. Înăuntrul aceluiași ingredient, spaima, Moise a strălucit și jurnalistic, cel putin atunci cînd a împăturit bancnota de 20 a imperialismului american, dezvăluind din împăturire că demolarea turnurilor gemene la nainilevăn era notificată de masoni cu foarte multă vreme înaintea nașterii zmartfonului.

Iar după ce te sperie, industria plăcutului te și Salvează. Totul e să intri sau să votezi cu noul front al Salvării, care se bazează mult pe antreprenorii din industria plăcutului.

O industrie care croiește ca să-ți placă ție, maică.

Asta contează.

Doar asta.

Ce dacă-i urît(ă)?

Autor: Sorin Faur

Sursa: Sorin Faur Facebook

Abonează-te la newsletter