SIIJ-dușmanul de moarte al democrației românești

SIIJ trebuie desființată cu orice preț! Este considerată ca fiind un mare pericol pentru democrația din România. De ce? Pentru că poate exercita o presiune suplimentară la adresa magistraților, zic, ca niște bîlbîiți, adepții desființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție! Vai, ce pericol enorm la adresa bieților slujitori ai dreptății, ar putea exclama cei naivi! SIIJ reprezintă o ofensă la adresa minunaților magistrați din țara noastră! Direct și indirect îi acuză de corupție. Or, corupția din justiția românească nu mai este invocată de nimeni. Ca atare, nu există! Nu este menționată nicăieri. Neexistînd fenomenul, nu este necesară nici instituția care să-l combată.



Ca atare, președintele Romaniei, partidele care îl susțin pe dînsul și principalele forțe politice europene pledează și ele pentru desființarea SIIJ, mare pericol la adresa democrației din țărișoara membră UE. Sigur, poziția acestora nu are la bază datele primite de la CEDO, unde țara noastră se află pe primele locuri la despăgbiri pentru procese inechitabile.

Această formă de supraveghere a abaterilor personalului din justiție a fost contestată încă de la înființare SIIJ. Fie din cauza autorului (Alianța PSD-ALDE), fie din cauza celei desemnate să o conducă (Adina Florea). În ciuda faptului că a fost contestată la Curtea Constituțională, SIIJ a rămas ca fiind o instituție consituțională, dar aproape nefuncțională. S-a ”bucurat” de toate strîmbele posibile care să-i împiedice funcționarea! Ca și cînd din cauza SIIJ nu am avea autostrăzi, căldură, asistență medicală și performanțe în educație, desființarea SIIJ a devenit și punct important în programul de guvernare. Desființarea SIIJ este mai importantă chiar decît restructurarea guvernului. Ludovic Orban și ai săi nu au reușit să reglementeze noua organigramă de funcționare a guvernului cu număr redus de ministere, dar se strîng în a treia zi de Crăciun pentru a asista, la ceas de seară, la o reluare a campaniei ce poate fi numită ”Moarte SIIJ! ”.

Cu acest prilej, ministrul Justiției a mai interpretat o partitură anti-SIIJ, încheiată cu concluzia filosofică a premierului Orban: -Propuneți desființarea, bineînțeles!

De ce arde așa de tare desființarea SIIJ, considerată constituțională de CCR? De ce un curent de nemulțumire din rîndul populației privitor la lipsa de consecințe a abuzurilor din justiție este minimalizat?

Ne aflăm în fața unei probleme teoretice de drept sau a unor interese? Sunt acestea externe sau interne? La ce încurcă SIIJ justiția europeană? Sau funcționarea ei este periculoasă mai ales pentru societățile multinaționale care operează în România și a căror problematică judiciară nu trebuie să ajungă pe mîna procurorilor SIIJ? Este vorba de marii investitori în domeniul energiei, materiilor prime, inclusiv a lemnului și a banking-ului? Cercetarea dosarelor lor dosite prin sertarele procurorilor ar putea amenința eficiența investitorilor euro-altantici? Si de aici să rezulte presiunea Comisiei Europene în direcția desființării SIIJ?

Sau presiunile cu direcția ”Moartea SIIJ” au și cauze interne? Să fie vorba despre îngroparea detaliilor și probelor rezultate din funcționarea binomului DNA-SRI în anii de malaxor judiciar ai acestuia? Să fie vorba despre cercetarea modului în care a fost adoptată restituirea bunurilor Grupului Etnic German către FDGR? Sau chiar președintele Romaniei să fie interesat de anihilarea SIIJ pentru a nu mai da explicații despre veniturile sale din meditații și despre ”ghinionul” îmbogățirilor sale imobiliare?

Un oarecare interes ar trebui să aibă și Traian Băsescu, măcar pînă la prescrierea principalelor sale acuze. La urma urmelor, desființarea SIIJ ar putea fi folositoare și lui Emil Boc pentru ale sale autorizații de construcție parter plus n, acordate clienților săi în Cluj Napoca. La urma urmei, SIIJ ar putea ajunge și la dosarele lui Adriean Videanu, la cele ale Elenei Udrea, ale lui Vasile Blaga și ale lui Sorin Blejnar și, de ce nu, la cercetarea sacoșelor cu bani primite de Elena Udrea ca fiind cărate la Florian Coldea, în vremea de mare randament a ANRP? Încet-încet, ajungem la o listă impresionantă de dosare și cauze prăfuite, îngropate, închise sau drese pentru a-i proteja pe clienții binomului, aceștia fiind încă departe de a fi identificați. Se află preponderent în lumea politică, între mahării din serviciile secrete sau chiar între maigstrați (unii dintre aceștia cerîndu-se imperios pe lista celor vizați!).

Dincolo de toate aceste nelămuriri și bănuieli, persistă o întrebare? De ce corul acesta al acuzatorilor nu pomenește în nici un fel abuzurile comise de clanurile din magistratură, de cercetarea proceselor trîntite la comandă sau de abuzurile și erorile stupide comise de-a lungul anilor? Si cum se explică faptul că maestrele abuzurilor din justiția romană, Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi, în loc să fie cercetate sunt promovate la nivel național și internațional?

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul