Analize și opinii

Șerban Cionoff: ”Vorba lui Tănase: și cu asta ce-am făcut?”

Acum, când mai avem  o săptămână până la primul tur al alegerilor prezidențiale și numai o zi până la votul de investitură pentru noul guvern, din ce în ce mai mulți oameni cu scaun la cap privesc, cu mâhnire, spectacolul politicianist la care se pretează o anumită parte a clasei politice și se întreabă: Oare ce ar fi zis Caragiale despre toate astea? Întrebare la care aș adăuga o alta, la fel de bine motivată și anume: Ce ar fi zis Tănase? Fiind vorba, desigur, despre Constantin Tănase, legendarul ctitor și mentor al Teatrului „Cărăbuș”.



Poate că vi se va părea forțată alăturarea, dacă ne gândim că într-o fostabordare cu pretenții elitare,teatrul de revistă este un gen minor sau chiar de-a dreptul vulgar. Iertat să fiu, dar, dacă cercetăm cu răbdare mărturiile vremii, vom vedea că genul acesta și-a avut valori autentice și s-a bucurat de aportul unor personalități de marcă. Adevăr pe care palmaresul teatrului „Cărăbuș”, ctitorit acum 100 de ani de Constantin Tănase, îl confirmă cu brio.

Cu aceste gânduri, m-am numărat, vineri, printre cei care au luat parte la manifestările organizate sub egida Teatrului „Constantin Tănase” pentru a marca centenarul acestui prestigios așezământ cultural al Capitalei și al țării. Primul eveniment l-a reprezentat vernisajul expoziției „100 de ani ai Teatrului de revistă”, în care regăsim peste o sută de prețioase mărturii documentare despre Constantin Tănase și despre compania Cărăbuș.De menționat în mod aparte faptul că această generoasă inițiativă a aparținut Valentinei Fătu, remarcabilă personalitate a teatrului-gazdă și reunește documente de epocă pe care văduva lui Constantin Tănase le-a donat Muzeului din Vaslui, județul de baștină al neuitatului artist. La rândul său, Muzeul județean „Ștefan cel Mare”, reprezentat la eveniment de către directoarea instituției, Ramona Mocanu, le-a donat Teatrului „Constantin Tănase” în ideea preluării și continuării creației marelui înaintaș.

Idee pe care în alocuțiunea sa, directorului teatrului, Vasile Muraru, exprimat-o în sloganul:”Tănase e cu noi”, în care ,simplu și firesc, regăsim și  această profesiune de credință:”Noi, încercăm să ducem mai departe spectacolul de Revistă, acest gen atât de special, căutăm să înțelegem cum a fost și vrem să îl dăruim publicului de azi, care trebuie să ne cunoască așa cum îi suntem devotați Lui”. Fapt semnificativ, la ceremonia de inaugurare a expoziției permanente- care, de acum înainte, se va numi „Constelația Cărăbuș”- au fost reprezentate două entități fundamentale ale țării, pe care Constantin Tănase le-a respectat în mod deosebit și le-a slujit cu devotament:Armata, prin domnul general Cătălin Zisu și Biserica Ortodoxă Română, prin Preafericitul Timotei Prahoveanu,Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În continuarea manifestării, gazdele au oferit plăcută surpriză invitându-ne să vizionam filmul”Vistul lui Tănase”, realizat în anul 1932 și căruia i-am regăsit, și astăzi, savoarea  umorului inteligent și neiertător. Sub același generic „Tănase e cu noi”,vineri seara a avut loc prezentarea celui mai nou spectacol pus în scenă aici, la Sala Savoy și având titlul: „Suta lui Tănase”. Spectacol, al cărui scenariști au fost Vasile Muraru și Valentina Fătu,  a reunit melodii și scenete antologice din cronica teatrului „Cărăbuș”. La rândul lor, Monalisa Basarab și Robert Emanuel au făcut oficiile de gazdă ai spectacolului în a cărui distribuție i-am întâlnit pe Liliana Mocanu, Ana Maria Donosa(o Josephyne Bakar de zile mari!),Miruna Birău,Nae Alexandru,Cristian Simion,Oana Ghioca, Diana Radu, Raluca Gusicov, Marcel Horobeț și George Hodor. La rândul lor, melodii mai vechi sau mai noi, care au făcut carieră pe scena teatrului de revistă, au fost readuse în actualitate datorită inspiratelor interpretări pe care li le-au dat Bianca Sârbu, Alin Gherghișan, Daniela Tănase, Alexandra Penciu, Irina Ionescu, Radu Ghencea, Cosmin Nistor. La reușita galei, a cărei scenografie a fost creată de Francesca Cioancă, au contribuit momentul acrobatic al Tatianei Fecioru, ca și prestația corpului de balet al teatrului și inspirata coregrafie a Oanei Cocârță și,deopotrivă, coloana  muzicală compusă de Cristian Faur. Iar, pentru că este vorba despre un moment aniversar de o asemenea importanță, cred că se cuvine să le adăugăm celor menționați și pe textierii Sorin Petrescu,Robert Coravu și Andreas Petrescu și pe coregrafii Eduard Chirițescu și Valentin Roșca.

Am dorit în mod special să consemnez numele tuturor celor care, fiecare în felul său, a contribuit la succesul acestei noi montări, tocmai pentru a sublinia că adevărata cheie a succesului pentru Teatrul de revistă „Constantin Tănase” constă în aceea că lucrează o echipă unită și devotată, reunind numeroase personalități artistice și care pun mai presus de orice Valoarea,Inteligența și Curajul Creației. Ceea ce poate și trebuie să ne spună foarte mult în aceste vremuri tulburi în care unii sau alții încearcă și, din păcate, reușesc, să semene discordia oară și neîncrederea bolnavă. În aceeași ordine de idei înscriindu-se și secvențele recapitulative proiectate spre finalul spectacolului în care regăseam personalități de emblematice de ale căror nume și creații se leagă marile succese ale teatrului. Memento căruia aș sugera să i se adauge și numele compozitorului Radu Șerban, autor, împreună cu Aurel Storin(el însuși un devotat om al echipei teatrului),al primului musical românesc:”Cafeaua cu lapte de adio” care, dacă nu greșesc, s-a jucat aici, la teatrul „Constantin Tănase”.

După cum era de așteptat, o mare surpriză ne-a oferit, și de această dată, Alexandru Arșinel. Spun „surpriză” referindu-mă atât la admirabila sa lecție de tinerețe pe care ne-a oferit-o și cu această ocazie distinsul reprezentant al unei generații de aur a teatrului , cât și la împrejurarea că în recitalul său ne-a prezentat un monolog care, cu mai bine de treizeci de ani în urmă, a dat multe bătăi de cap trupei teatrului în confruntarea( nu chiar de pe poziții de egalitate!) cu cenzura politică. Scheci al cărui laitmotiv este „mi-e frică”și care, din nou spre regretul multora dintre noi, constatăm că dobândește deloc încurajatoare rezonanțe actuale.

Motiv în plus pentru a respecta și a prețui așa cum se cuvine nobila lecție a celui care a devenit și a rămas simbol al teatrului de revistă și de a face din zicerea „Tănase e cu noi” un nou fel de a da viața dictonului clasic „Râzând, îndreptăm moravurile”. Foarte adevărat, pe unele le îndreptăm, dar trebuie să încercăm să le stârpim pe cele dăunătoare binelui public și demnității colective! Primul test fiind,fără doar și poate, votul pe care îl vom da peste o săptămână și, foarte probabil, și în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.

Vot după care nu cred că ar mai fi de bun augur să ne trezim că am ajuns tot la vorba lui Constantin Tănase:”Și cu asta ce-am făcut?”…

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • – dupa ce se termina o propozitie/fraza, se pune punct… urmat OBLIGATORIU de o PAUZA (SPACE pe tastatura – SPATIU daca nu pricepi) (…”și despre compania Cărăbuș.De menționat în mod”…)
    – dupa ”:” (doua puncte) se pune OBLIGATORIU o PAUZA (…”la vorba lui Constantin Tănase:”Și cu asta ce-am făcut?””)
    – cind se dau citate, in ghilimele, OBLIGATORIU se pune O PAUZA intre citat si formularea proprie (…”să vizionam filmul”Vistul lui Tănase””)
    – cind se foloseste cratima, OBLIGATORIU folosesti o pauza atit INAINTE cit si DUPA ea (…”se va numi „Constelația Cărăbuș”- au fost reprezentate”…)
    – dupa folosirea virgulei, OBLIGATORIU se pune O PAUZA (”„Tănase e cu noi”,vineri seara”), (”Miruna Birău,Nae Alexandru,Cristian Simion,Oana Ghioca, Diana Radu, Raluca Gusicov”), (”și,deopotrivă”)
    – substantivele comune, adjectivele, nu se scriu cu MAJUSCULE decit daca te cheama cristoiu-gagesti si ai vazut gainile nascind pui vii (…”pun mai presus de orice Valoarea,Inteligența și Curajul Creației”…)
    – nu se pune spatiu NICIODATA intre cuvint si virgula sau punct (…”de aur a teatrului ,”…)
    – intre o formulare si o paranteza de orice fel se pune OBLIGATORIU o pauza (…”în confruntarea( nu chiar de pe poziții de egalitate!”…)
    – nu se pune NICIODATA pauza intre inceputul/sfirsitul parantezei si cuvint (…”în confruntarea( nu chiar de pe poziții de egalitate!”…)
    – semnul de exclamare, semnul intrebarii se pune FARA PAUZA intre semn si cuvintul dupa care a fost pus

    – cit despre ”fostabordare”, ”Vistul”, ”Josephyne Bakar” nu pot spune ceea ce ziceam de veorica… aroganta urechistului impertinent si parvenit este fara de limita… băi asta! nu poci sa-ti spui nici macar mestere, pen’ca mesteru’ este MESERIAS… tie, aia tineri iti spun cu alint ”maestre”… nu esti decit un MACELAR al limbii romane… si asta in sensul ciopartirii limbii noastre, nu cu referire la meseria aia fata de care am tot respectu’… ai imbatrinit inutil si urit… scrii greu, desuet, sablonard, intr-un limbaj inghetat in anii ’60 si fara a te apleca asupra corecturii macar o clipa… cine dreaq te tine, nu stiu… dar ar trebui sa fii INTERZIS… si nu numai tu ci toti batjocoritorii de limba… cind citesc ce ”lectii de morala” dai tu in articolele tale prafuite si anoste, ma apuca vo_ma… platforma Gandeste isi face un mare deserviciu reluindu-ti ineptiile agramate… te tirii in asa-zisul jurnalism ca si alti ”corifei” ai asa-zisei noastre prese… alde cristoiu, srs-ul, ctp-ul, ”duamna” sorina matei sau luminita arhire facebook si o puzderie de ”stelute” de ecran sau de blog (ca toti v-ati ”tras” cite un blog) ori de publicatii cu tiraje de le pui toate intr-un portbagaj de Lastun (made in Romania)… cind copii si tinerii de azi nu va vor mai vedea meclele si nu va vor mai auzi ori citi, atunci vor fi primele semne ale unui reveriment moral si social… voi, prapaditilor tupeisi, ati distrus cele trei decenii in constiinta acestui fost popor… voi cu ”clanta scrisa”, esca-gifiita icnita si ”vedetele stiriste” cu guritele lor veninoase si spurcate… da’ sinteti mindri ca ati ajuns in manuale de istorie (alternativa, asa cum sinteti si voi, alternativa omului adevarat) si sinteti ”vocea” natiunii”, ”ciinele de paza al democratiei”, ”a patra putere in stat”… voi mă? nu-ti spun ce v-as face la TOTI nenorocitilor… urma mea de crestinism pe care o mai am si pe care voi l-ati calcat in picioare, ma impiedica sa scriu aici ce simt… insa… mai TACETI DRACULUI DIN GURILE VOASTRE PUTUROASE!