E timpul să facem o nouă retrospectivă. Vin alegerile parlamentare, partidele se agită ba să-și mențină publicul ba să capteze nehotărâți. Astfel, începe lupta unor ideologii. Ceva complex, poziționare pe eșichierul politic, politici economice de stânga sau de dreapta, viziuni legate de politica externă, planuri despre rolul nostru în UE și NATO și nu în ultimul rând luări de poziție pe subiecte de interes general, cum ar fi calota glaciară sau găurile de ozon.
Cam așa se întâmplă în orice țară democratică sau care mimează democrația, deci nu trebuie să ne simțim speciali, România se încadrează și ea aici.
Dacă vrei să fii de dreapta, acum ai două variante
Peisajul politic românesc a primit de curând un nou membru: pe lângă deja tradiționalele PSD și PNL a apărut USR. Un partid care se vrea o alternativă la clasa politică coruptă și învechită. Au trecut mai bine 25 de ani de la Revoluție, ne-am făcut mari, nu mai credem în povești, deși narațiunea lui Nicușor Dan sună tentant pentru mulți.
Astfel, dreapta românească are o alternativă: pe lângă deja demodatul PDL-PNL, acum poți vota și USR. Deși aceste două partide practic își canibalizează electoratul, ele au discursuri apropiate. Nu au proiecte, mizând pe votul emoțional, iar sloganul care merge mereu în România este ”jos comunisul” și ”PSD e corupt”.
Votantul ”de dreapta”
În contextul politic actual, dintre păreologii de la TV dar și printre cei din multinaționale și scara blocului, se ramercă votantul ”de dreapta”.
- Votantul de dreapta, deși poate părea suspect, nu are ideologie politică. Este în general anti-PSD.
- Votantul de dreapta se vrea intelectual dar este în genere un pseudo-intelectual.
- Pe votantul de dreapta îl deranjează pomenile electorale ale PSD dar se bucură atunci când le primește.
- Votantul de dreapta este adeptul capitalismului sălbatic și al economiei de piață, dar el este bugetar.
- Votantul de dreapta este prins între deschiderea partidelor (M10 și USR) spre ”valorile europene” reprezentate de mișcarea LGBT și comunitate în care trăiește.
- Aplecarea spre educație și cultură a votantului de dreapta este egalată doar de ipocrizia sa: Ponta a plagiat și trebuie să plece, Koveși în schimb este un bun național.
- Să rămânem în sfera culturii. Votantul de dreapta îi divinizează pe Pleșu și Liiceanu. Pe Liiceanu îl știe de la TV sau din Revista 22, dar nu a citit ”Jurnalul de la Păltiniș” iar pe Pleșu din Adevărul că Dilema Veche e prea mainstream.
- Votantul de dreapta a fost băsist apoi a fost iohanist și acum îi place Cioloș dar în sufletul lui își dorește și la PNL un Ponta sau măcar un Dragnea.
- În final, votantul de dreapta votează orice altceva în afară de PSD pentru că votantul de dreaptă nu are nevoi sau crezuri liberale el are un retard care se declanșează când vede roșu indiferent de program sau politicile aplicate.
Am prezentat doar câteva din semnalmentele ”votantului de dreapta”. Ele se vor acutiza pe măsură ce se apropie alegerile iar argumentele lor lătrate se vor auzi mult mai des în mass-media, social media și locurile publice.
Autor: Alexandru David