Analize și opinii

Scrisoarea unei vite

Te crezi deștept pentru că vorbești poporului despre egipteni și despre prosteala religiei (aceeași marotă comunistă cu „opiul pentru popor”), despre minciunile cu eclipsa spuse de către preoții egipteni norodului, dar chiar vorbele tale te dau în vileag că nu ai așa o capacitate intelectuala precum zic unii. Trebuie să mai citești, Constant Turnător Popular, trebuie să mai citești.

Vezi tu, noi, vitele, atunci când stăm și rumegăm la coadă la sărutat oase de sfinți, citim. Nu toți, dar un număr suficient ca să îți dea cu cartea peste bot, Client Turmentat Pafarist. Egiptenii au avut doar o scurtă perioadă de timp cultul exclusiv al soarelui, Aton-Ra, nu Amon-Ra, pafaristule! Era un faraon, diform la trup, Akhenaton îi zicea (sau Amenhotep IV), care a impus un oarece monoteism pentru câțiva ani. După care a fost sters din istorie de către urmași, damnatio memoriae, pentru că egiptenii erau politeiști, dragă Crănțănel Timorat Pârjolit. Ei nu erau așa de impresionați de eclipse, tocmai pentru că Egiptul era un centru astronomic renumit al Antichității, iar prostimea știa în general de ce dispare soarele în timpul zilei. Chiar dacă până pe la Hiparh nu se puteau face predicții, anticii știau ce se întâmplă pe cer. Deci, preoții din Teba nu au făcut predicții despre eclipse în secolul al XIV-lea î.Hr., pentru că nu au avut scule, nici metodă numerică până în secolul al II-lea î.Hr. Dar tu bagi de la tine, că ești băiat deștept, nu?

Ai greșit comparația, mogul al presei, lider de opinii de săpun! Ăia înspăimântați erau aztecii, care credeau că vine sfârșitul lumii la eclipsă și sacrificau oameni ca să scape, ca să răsară Huitzilopochtli din nou. Atunci sacrificau mai mulți ca de obicei, pentru că oricum sacrificiul uman era în centrul religiei lor. Înapoi la școală, chelule! „Invățați! Învătați! Învățați!” zicea mentorul vostru pârțâit, Ilici. N-ai prea ascultat! În schimb, deși ești repetent la istorie, te legi de păstorul nostru că a suflat în fluier ca să adune turma de pe imașuri. Ai mai băgat o dezinformare, la mișto: că Biserica ar fi colaborat cu Secu. Placa voastră preferată din unitatea acoperiților foarte descoperiți. Dar despre zecile de mii de preoți și ierarhi și credincioși creștini batjocoriți, umiliți, torturați și omorâți în temnițele Securității nu zici nimic, Cârnat Temporar Pungaș? Ascultă aici, Cocălar Tembel Povestitor, turma de vite are multe capete, are păstori, câini și stână. Eu sunt ăla care rânește la vite și mi-am pregătit lopata drept cadou, pentru tine. Așa că, atunci când îți pornești Dacia aia nouă, luată de ochii prostimii – că tu stai pe niște grămezi de parale la neveu, ca un nepot de securist care te afli – uită-te atent în retrovizoare și pe stradă, poate trece vreo vită. Amintește-ți de tigrul Shere Kan și de soarta lui, legată tot de vitele pe care le vâna, că nu putea altceva fiind impotent cu piciorul. L-au călcat boii în picioare, conform lui Kipling, răsplată pentru băieții proști ca tigrul șchiop, care băga zâzanie în populația junglei.

Am o veste proastă: vitele nu înghit provocări ieftine și vă dau peste bot. Mai schimbați narațiunea, băieți! Mai răsfirați, că săriți în ochi. Blogurile voastre, inclusiv alea despre creștini, sau depre ortodocși, sau despre economiști și avocați bengoși au aceeași poveste ieftină. Se demantelează unii, voi treceți la următorul, meticulos. Dar stilul vă dă de gol. Mai știți, le style est l’homme même? Buffon a spus-o, bufonilor! Mai puneți mâna pe carte, că altfel ajungeți ca Crivățul Tare Paradit care vă servește de atâta timp. Adică predictibili. Și ce vă faceți atunci cu softurile alea de milioane care prevăd evoluția ideologică a prostimii? Că banii nu-i mai primiți înapoi… ce să vă fac, a scăzut nivelul, mult. Știu, lucrați cu ce aveți, dar depuneți și voi efort, angajați din afară, din Occident nu doar din Orient, că ăia se repetă de vreo sută de ani, de pe vremea Sărindarului. Iar pe Caricatura Tarată Penală concediați-o. E complet răsuflat omul și sună ca un disc zgâriat. Oamenii au nevoie de ceva nou. De ce nu inventați iar un partid naționalist, curat-murdar, ca pe vremea Șarpelui cu Ochelari? Rudimentar, dar a spart electoratul o vreme. Nu vă trebuie și o antiteză la USR, ca să veniți tot voi cu sinteza?

Acum să revin la Contondentul Târlic Pârlit. Ascultă, bătrâne, nu te condamn. Fiecare trăiește cum poate. Pe mine mă interesează sufletul tău. Oamenii zic că e negru și e damnat veșnic. N-aș fi atât de sigur, că mila lui Dumnezeu e mare. Preoții te-au pus pe pomelnice la maslu și la molitve. Dar nu-i nevoie de exorcizări, ție trebuie doar să ți se ia banii. Să fii dat afară. Apoi te vei liniști. Însă, pentru că tot o arzi pe mitologie ca hipsterii trecuți prea puțin pe la școală, bagă de seamă ca Aurora ta, care te iubește și pe care o saluți militărește la ivirea zorilor, să nu te prefacă în greier ca pe Titon, care se credea nemuritor dar nu era decât un moș pârțâit. Ceruse nemurirea de la zei și o primise, dar uitase să ceară și tinerețe veșnică, după cum zice Homer. Atunci, cântecul tău retribuit, răgușit de ură, chiar nu va mai impresiona pe nimeni, doctore în cinematografie. Uită de scenariile din capul tău pleșuv, Carcalete Timid Perpetuu și lasă vitele și pe păstorii lor în pace, să le fluiere când vor ei, că de aia sunt în frunte. Ești urât de mulți, chiar și de tine însuți. Dar mulți au venit la pocăință, chiar și Saul din Tars cu care semeni la chelie. Era mare prigonitor, iar tu s-ar putea să-i semeni, bătrâne. Vino-ți în fire, că „nu ți-e ușor să dai cu piciorul în țepușă”, știi doar!

Păstorilor noștri iubiți, băgați de seamă că în turmă s-au strecurat de mult lupi în piei de oaie. Tăiați-i de la trupul Bisericii, poate astfel se va mântui sufletul lor, că altfel mult rău vor mai face și pe mulți vor mai sminti. Rânduiți post și rugăciune turmei, căci remediile vremurilor noastre sunt aceleași ca ale Părinților-păstori de demult. Rugăciunea să nu lipsească și învățați turma meșteșugul grăit al inimii întru smerenie, că doar aceea ne va mai ține în viață în vremuri de năpastă. Inima unită cu Hristos, pocăința și postul sunt singurele noastre arme îngăduite. Pe lângă lopata cuvântului, folosită la vremuri de nevoie.

Rugați-vă și pentru noi, cei ce slujim la grajduri!

Autor:  GEORGE S. DANIEL

Sursa: corectnews.ro

Abonează-te la newsletter