ROMÂNIA, PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL CONCEPUT DE NOUA ORDINE MONDIALĂ?!

Înainte de a citi articolul de mai jos, vă recomandăm să vizionați documentarul următor, care ilustrează Istoria crizelor financiare şi viitorul Guvern Mondial. În acest fel, veți contextualiza mult mai ușor informațiile din articol.



Pentru noi, românii, totul a început în decembrie 1989, atunci cînd o mînă de agenţi ai unor puteri străine a profitat de nemulţumirea, absolut justificată, a românilor şi a declanşat o lovitură de stat care, prin haosul creat, a facilitat acestor diversionişti drumul spre înalta societate. În entuziasmul înlăturării lui Ceauşescu şi a potentaţilor de atunci, românilor nici nu le trecea prin cap ce avea să-i aştepte peste numai cîţiva ani.

Acesta a fost punctul de pornire spre distrugerea controlată a României, pentru că – şi evenimentele ulterioare aveau să o confirme – ţara noastră reprezenta o frînă în calea planului de globalizare – practic, o nouă formă de colonizare a unor state mici, dar bogate în resurse naturale.

În acest sens, un om de afaceri american, bun cunoscător al economiei româneşti socialiste, afirma în mod sincer şi dezinteresat că pe timpul lui Ceauşescu România era ca un pepene mare şi copt, din care toţi încercau să muşte, dar nu reuşeau, oricît de îmbietor era şi în ciuda eforturilor depuse, pe cînd după decembrie 1989, odată tăiat în felii, oricine a putut să se înfrupte cu uşurinţă. Dacă acest exemplu nu este semnificativ, atunci trebuie să analizăm declaraţia lui George Ball, prezentată la întrunirea Clubului Bilderberg din 26-28 aprilie 1968, de la Mont Tremblant, Canada. Cu această ocazie, el a înfăţişat un cadru general al avantajelor unei Noi Ordini Economice globale, bazată pe conceptul de companie mondială, şi a descris unele obstacole ce trebuiau eliminate pentru succesul proiectului.

Ca o primă urgenţă, spunea Ball, trebuie eliminată structura politică arhaică a statului naţional. Pentru acest fapt, trebuie să ne începem demersul prin recunoaşterea explicită a defazajului dintre dezvoltarea companiei mondiale şi existenţa continuă a unei structuri politice arhaice de state naţionale, în majoritate mici sau doar medii, care evoluează abia cu viteza unui gheţar, ca răspuns faţă de noile cerinţe de sferă de cuprindere şi scară a lumii moderne“. Cu alte cuvinte, însăşi structura statului naţional şi ideea de bunăstare generală a unui popor reprezentau pentru el principalele obstacole în calea oricărei tentative de spoliere liberă a Planetei, îndeosebi a statelor slabe şi, în acelaşi timp, cele mai importante impedimente în calea creării unui imperiu global neo-colonial.

Din păcate, România se înscrie exact în tiparele acestor intenţii de neo-colonialism, pentru că dacă analizăm starea de fapt de astăzi din ţară şi drumul pe care au îndreptat-o aceşti guvernanţi se poate afirma, fără teama de a greşi, că România este o biată colonie americană, condusă de nişte lachei jalnici, dornici de putere şi îmbogăţire, dispuşi să facă orice, inclusiv să-şi trădeze ţara, pentru a se afla în zona de vîrf a puterii. Aceştia se încolonează regulat la poarta Ambasadei americane, pentru a pupa poala“ mesagerilor stăpînirii de peste Ocean şi pentru a se plînge, a se bîrfi reciproc sau a primi ordine, pe care îşi iau angajamentul că le vor executa întocmai şi la timp în schimbul unor beneficii personale.

Toţi ambasadorii S.U.A. la Bucureşti de după 1990 s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, implicînd plasarea în funcţii-cheie a anumitor demnitari români, astfel încît S.U.A. să deţină pîrghiile necesare asigurării intereselor zonale ale lor, privind vînzarea de tehnică militară veche sau prin care au oferit avantaje companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smisthfield etc. Omul nostru potrivit, activat la momentul potrivit“. În fapt, ţara noastră nu a fost niciodată un partener cu drepturi egale pentru americani, ci doar un aliat conjunctural, în funcţie de interesele de moment ale Statelor Unite. Mai mult decît atît, o serie de evenimente ne-au demonstrat că orice soldat american deţine un fel de licence to kill“ pe teritoriul României, beneficiind de imunitate: efectiv, dacă un militar american ucide – cu vină sau fără – pe teritoriul României, acesta nu se supune legilor româneşti, ci este scos imediat din ţară, cu ajutorul Ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi, evident, cu acceptul autorităţilor române.

Trei accidente provocate în ultimii ani de către militari americani veniţi în România ţin capul de afiş. Nici unul dintre vinovaţi nu a plătit, în faţa legii româneşti, pentru faptele comise. Teo Peter, basistul trupei Compact, a murit pe 4 decembrie 2004, după ce o maşină a Ambasadei S.U.A. a spulberat taxiul în care se afla, în centrul Bucureştilor. Şoferul vinovat, puşcaşul marin Christopher Van Goethem, a beneficiat de imunitate, părăsind în timp record teritoriul României. În State, Van Goethem a fost trimis în faţa Curţii Marţiale sub acuzaţia de omor prin neglijenţă, riscînd o pedeapsă de pînă la 14 ani de detenţie. Şochează atît verdictul de nevinovăţie primit, cît şi, mai ales, argumentele care au stat la baza acestuia: aparent, nu au existat probe care să ateste că Teo Peter se afla în taxiul lovit de maşina Ambasadei Americane. (Noi avem informaţii că ucigaşul era, de fapt fiul ambasadorului J. D. Crouch – nota red.). Un alt militar american a fost implicat într-un accident soldat cu moartea unui bătrîn, în Constanţa. Accidentul a avut loc în 16 mai 2005, pe Bulevardul Tomis. Soldatul, care conducea un microbuz aflat într-o coloană formată din trei autovehicule pline cu colegi de-ai săi, l-a izbit pe bărbatul de 79 de ani chiar pe trecerea de pietoni. Bătrînul a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dar a murit două zile mai tîrziu. Sergentul Craig Steven Fisher, cel care a produs accidentul, a părăsit la scurt timp ţara, beneficiind de aceeaşi imunitate acordată de Statul Român militarilor americani.

În septembrie 2008, un alt accident a avut loc în apropiere de baza de la Mihail Kogălniceanu. Americanul Naing Winn N. nu a acordat prioritate cînd a încercat să intre pe drumul principal la plecarea dintr-o benzinărie, iar maşina pe care o conducea a lovit un autoturism care se deplasa regulamentar. Nu au existat victime. Este bine de ştiut că, în august 2002, între România şi SUA a fost încheiat un acord prin care partea română se angaja să exonereze Washingtonul de prevederile Curţii Penale Internaţionale, înfiinţată în iulie 2002 cu sprijinul a 60 de ţări, cu scopul de a judeca persoanele acuzate de crime de război şi crime împotriva umanităţii. De ce? Simplu! Pentru că, deşi iniţial (în vremea lui Bill Clinton) Washingtonul fusese de acord cu înfiinţarea Curţii, în contextul războiului din fosta Iugoslavie, dar şi cu gîndul la Afganistan şi Irak (pe care se pregătea să-l invadeze) Administraţia Bush nu a dorit ca militarii săi să poată fi judecaţi de alte tribunale decît cele americane. România a fost prima ţară din lume care a semnat un acord bilateral în acest dosar, gest criticat de Uniunea Europeană încă de la vremea respectivă.

În urma criticilor Bruxelles-ului, Parlamentul român nu a mai ratificat acordul, a cărui soartă a rămas incertă şi după 6 ani de la semnarea sa, Ministerul român al Afacerilor Externe susţinînd în 2008 că solicitarea Parlamentului European de anulare a acordului nu ar mai fi avut, de fapt, obiect. În timp, şi mai ales în ultimii ani, a devenit tot mai evident că Statul Român şi-a pierdut constant din atributele specifice, transformîndu-se într-o entitate dirijată de puteri străine prin intermediul politicienilor autohtoni. Obiectivul principal: subjugarea Neamului Românesc. Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc. Distrugerea capitalului românesc, aflat şi aşa la limita supravieţuirii, va da frîu liber tăvălugului globalist, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere cultural – spiritual.

Reţetele din anii 90 prescrise de Banca Mondială în materie de industrie, agricultură, bănci, sistem energetic şi transport feroviar au fost urmate cu scrupulozitate şi rezultatele au fost maxime. În cîţiva ani, industria existentă a fost demolată şi nimic nu s-a pus în loc. Agricultura a fost desfiinţată şi România, una dintre ţările cu pămînturile cele mai bune din Europa, trăieşte din importuri masive de produse agroalimentare. Sistemul energetic a fost dezmembrat. Pentru a fi admisă în spaţiul Schengen, România va trebui să pună pe masa bogaţilor tot ce i-a mai rămas în cămara şi aşa sărăcăcioasă. Dar pentru că a îndrăznit să afirme că nu mai are nimic de oferit la privatizare, FMI a răspuns: Ba mai aveţi!“. Aşa că a impus Guvernului României să includă în noul acord obligativitatea de a privatiza şi ultimele perle“ care au mai rămas în coroana României – OLTCHIM, CEC, TAROM şi Poşta Română, precum şi pachetele de acţiuni pe care le mai deţine la Petrom, Transgaz şi Transelectrica. Şi, ca umilinţa să fie totală, în cadrul aceluiaşi acord Guvernul României se obligă să liberalizeze preţurile la energie şi gaze naturale.

Situaţia noastră, a românilor, este mai critică astăzi ca oricînd. Sîntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nici o şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului şi a Ţării. Acesta este adevărul! Să ne amintim ce scria Friedrich Engels în Lupta maghiarilor“, articol publicat în nr. 194 din 13 ianuarie 1849 al Neue Rheinische Zeitung“: Românii sînt un popor fără istorie… destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămîne astfel pînă la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pămîntului va fi un pas înainte”. Comentariile sînt de prisos. Urmează noi alegeri. Înmugureşte iarăşi speranţa. Pentru a salva această ţară şi neamul nostru românesc, alăturaţi-vă adevăraţilor patrioţi, singurii care au demonstrat constant cinste şi loialitate, patriotism şi devotament!

Autor:Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Sursa: Infernulbanilor.com