Există curve de lux, curve groase şi Statele Unite ale Americii. Să “condamni” ameninţarea israeliană de a invada Rafah, dar concomitent să trimiţi 2000 de bombe pentru a umple depozitele golite ale ocupantului (pentru că prietenul adevărat la genocid se cunoaşte), ar fi schizofrenie de catalog dacă nu ar fi comportament yankeu consacrat în relaţiile internaţionale.
***
Cea mai izbitoare dovadă a antisemitismului este legată de asasinarea celor şapte lucrători umanitari în Gaza. Deci avem un genocid in progress (calculele spun că au fost asasinaţi 32000 de cetăţeni israelieni nativi, privaţi de orice drepturi, dar în fapt bilanţul s-ar putea să fie dublu sau triplu, pentru că cei aflaţi sub mormanele de moloz nu intră în discuţie), şi pentru că nişte oameni superiori s-au jucat un pic, toată lumea sare în sus ultragiată. Păi de unde puritatea asta morală? Adică omori peste 10k copii şi 10k femei (bărbaţii nu contează, toţi bărbaţii sunt nişte terorişti, asta s-a stabilit) şi lumea civilizată repetă mantra autoapărării. Sapte asasinate mai târziu, încep comentariile. Iraţional, nu? Iraţional, adică antisemitism.
***
Este greu de zis dacă Israelul vrea să pârjolească GPS-ul sau să-l otrăvească. În contextul provocărilor la adresa Iranului şi a replicii persane care se profilează, aceasta este măsura defensivă anunţată cu surle şi trâmbiţe (ar mai fi şi aceea a recrutării ultraortodocşilor, dar aceea nu se pune, din cauza disproporţiei masive a bazei de recrutare). Încerc să vizualizez coloane de persani obligate să întrebe din om în om unde este locuinţa lui Satanyahu din Fax Aviv. Groaznice ambuteiaje pentru pacea Orientului Apropiat, cine s-ar fi putut gândi?
Autor: Radu Iliescu
Adauga comentariu