Analize și opinii

Protocoalele dreptății cu forța

Au trecut deja niște ani și povestea protocoalelor dintre mașinăria de prelucrat cetățeni aparținînd procurorilor și cea de supravegheat a SRI tot nu s-a limpezit. Ea rămîne o necunoscută controlată cu mare folos în gestionarea puterii de o parte a societății, aflată în război total cu majoritatea parlamentară și cu tot ce derivă din aceasta.



Procurorii încă mai controlează mașinăria cu ajutorul căreia se măsoară cinstea și comportamentul cetățeanului. Și o folosesc adesea și în cazul celor care îi deranjează. Pe ei sau pe șefii lor. Același lucru se întîmplă și la SRI. Tipul de poliție de stat totalitar a lăsat urme nenumărate în comportamentul unor generali și ofițeri SRI.

După 2009, cînd Traian Băsescu a ieșit cîștigător pentru a doua oară din oala murdară a alegerilor, procurorii și ofițerii au declanșat un război nebun cu adversarii politici ai președintelui, ai presei și chiar cu oamenii de afaceri care încurcau proiectele sau nu binevoiau să cedeze segmente importante din piața pe care o controlau. Așa s-a născut, în 2009, Protocolul între Parchetul General și SRI. În mod normal, între cele două instituții colaborarea ar fi trebuit să se desfășoare în baza unui asemenea document, dar cu respectarea legislației în vigoare. Dar nici un protocol nu putea să prevadă întocmirea unor materiale de prezentare a anumiți cetățeni trimiși în judecată, fără ca aceștia să le poată citi și să se apere împotriva acuzațiilor sau caracterizărilor ce îi vizau și care influențau decizia judecătorilor. Cum au putut semna judecătorii din România un asemenea acord de colaborare și cum au putut lucra cu asemenea documente secrete, decizînd soarta unor oameni, fără ca aceștia să se poată apăra? Se nasc întrebări firești. Au cedat pentru că le-a fost frică? Au cedat pentru că au fost șantajați? Au lucrat și s-au conformat „părerilor unor ofițeri superiori din SRI pentru că erau șantajabili și știau ce pot pierde în cazul în care refuză? Să aibă toate acestea legătură cu refuzul categoric al judecătorilor și procurorilor de a se parcurge calea democratică pentru adoptarea unei legi a răspunderii magistraților? Încă nu avem un răspuns cert, dar bănuielile ne înconjoară din ce în ce mai insistent.

Existența unor echipe mixte formate din ofițeri SRI și procurori a fost denunțată de Traian Băsescu în interviul acordat publicației Timpolis (15 mai 2014):

„A fost emisă o hotărâre CSAT care menționează toate instituțiile cu responsabilități în depistarea și combaterea acestui proces, dar responsabilizeazămasiv și SRI. O hotărâre CSAT în care, de exemplu, se specifică obligativitatea funcționării unor structuri mixte Parchet – SRI – Poliție, pe diverse paliere, de la depistarea și combaterea corupției în Justiție până la combaterea evaziunii fiscale.

Și noul director al SRI a invocat protocoalele la bilanțul DNA pentru anul 2015:

„SRI alocă resurse umane, resurse procedurale și tehnologice de cel mai înalt nivel în cooperarea cu DNA. Asta se poate traduce în sute de echipe operative comune, care reprezintă un parteneriat inter-instituțional de succes“. (Eduard Hellvig)

Degeaba UNJR afirmă, într-un comunicat:

„România se află în acest moment în situația în care, în afara Constituției și a legilor țării la care toată lumea are acces, există hotărâri secrete date de o altă autoritate decât cea legislativă, care au creat noi organisme (precum Centrul Național de Interceptări), au extins atribuțiile și competențele instituțiilor statului, fără ca cetățenii să poată ști dacă și cât de mult acestea afectează drepturilor lor fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil și o justiție independentă.

Cu toate aceste dovezi și cu multe altele, un segment de societate se agață de menținerea în funcțiune a protocoalelor pe care își bazează o parte din puterea abuzivă. Iar politicienii care luptă împotriva acestor protocoale nu o fac neapărat pentru caracterul lor abuziv, cît mai ales pentru a prelua conducerea instituțiilor care le aplică. Dacă ar fi fost democrați veritabili, Ponta și Dragnea ar fi scos România în stradă, jucînd rolul cavalerilor pentru drepturile și libertățile cetățeanului.

Mă tem că războiul va fi mult mai lung decît am putea crede. Cu ce rămîne Binomul, dacă poate fi controlat la buzunare și pus la respect?

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul