Analize și opinii

Polska pamieta. Polonezii nu uită. Nu își uita istoria, eroi și martirii

In fiecare an, la 1 August, la ora 17:00, intreaga Polonie incremeneste intr-un moment de reculegere, in timp ce clopotele din toate bisericile din tara rasuna a doliu. Polonia isi aminteste de marea Revolta din Varsovia din 1944. Atunci, Armata Poloneza de Rezistenta (Armia Krajowa), formata in mare parte din voluntari civili, s-a ridicat la lupta impotriva ocupantilor nazisti, care stapaneau orasul inca din 1939.
“Aceasta este cea mai dura batalie a noastra, de la inceputul razboiului. Se compara doar cu luptele de strada din Stalingrad.” – Comandantul SS Heinrich Himmler catre generalii germani, pe 21 septembrie 1944.
Au urmat 63 de zile crunte, in care polonezii (barbati, femei si copii) au luptat cu un curaj nebunesc cu tot ce au putut pe strazile capitalei lor impotriva Armatei Germane calita in numeroase campanii si batalii. La inceputul revoltei, doar 2500 dintre partizanii polonezi aveau arme, deci circa unul din 20. Restul, au pornit la lupta cu mainile goale, sperand ca vor face rost de arme de la soldatii germani invinsi in lupte…
Nazistii au folosit tot ce aveau impotriva vitejilor polonezi: tancuri, artilerie, avioane de bombardament, lansatoare de flacari. In disperarea lor de a infrange revolta, nazistii au adus si doua divizii ale SS – cele mai crude si fara scrupule: una formata din fosti puscariasi de drept comun reabilitati (divizia Dirlewanger) si una formata din dezertori rusi si voluntari ucrainieni, renumiti pentru cruzimea lor(divizia Kaminski). Cruzimea trupelor SS a depasit orice “performanta” de pana atunci, socandu-i chiar si pe calitii generali germani din Wehrmacht. Pentru a infrange vointa de lupta a locuitorilor Varsoviei, unitatile SS au masacrat sistematic intreaga populatie a unuia dintre cele mai dens populate cartiere – Wola. Aici, comandourile naziste au mers pe fiecare strada si au intrat in fiecare bloc, fiecare apartament, fiecare casa, impuscand absolut toti polonezii gasiti: batrani, barbati, femei, copii, dupa care le-au dat foc la cadavre si la case. Numai in acest masacru au fost macelariti pe loc intre 50.000 si 100.000 de civili polonezi neinarmati. Totusi, vointa de lupta a rezistentei poloneze nu a fost infranta. Trupele SS insetate de sange au continuat sa ucida si sa arda totul in cale, inclusiv spitalele in care se aflau raniti si bolnavi, unde au masacrat sistematic toti medicii, asistentele, si ranitii luati din paturi, dupa care au adunat toate cadavrele in mijlocul spitalului, intr-o imensa piramida, si le-au dat foc. Totusi, polonezii nu au cedat, si au continuat sa lupte, in ruinele capitalei care ardea.
Dupa o lupta inegala de peste 2 luni, in care germanii au bombardat, ars, demolat si scaldat efectiv in sange intreaga Varsovie, ramanand fara munitie, Armata de Rezistenta s-a predat. In tot acest timp, Armata Rosie sovietica care venise sa “elibereze” Varsovia a asteptat cuminte la marginea orasului, lasandu-i pe nazisti sa masacreze rezistenta poloneza, de teama ca acestia ar putea sa lupte apoi impotriva lor. Stalin chiar a interzis fortelelor aeriene ale Aliatilor sa ajute cu provizii Armata de Rezistenta, sperand ca aceasta va fi distrusa complet de nazisti.
Dupa ce ultimii membrii ai Rezistentei, condusi de generalul Tadeusz Bor Komorowski s-au predat, au fost pusi sa marsaluiasca prin centrul Varsoviei, in fata trupelor naziste aliniate. Desi Armata de Rezistenta era mai mult o armata de partizani, formata din civili, iar politica nazista era sa execute pe loc orice partizan civil capturat, atat de impresionati au fost germanii de curajul si determinarea cu care au luptat polonezii, incat nu i-au executat pe prizonieri, ba chiar le-au dat onorul salutandu-i cand treceau prin fata lor. Din pacate, membrii rezistentei poloneze care au fost capturati de nazisti au fost inchisi in lagare, de unde au fost preluati direct de Armata Rosie sovietica “eliberatoare” care a cucerit Varsovia dupa scurt timp. La ordinul lui Stalin, patriotii polonezi au fost transferati in alte lagare de munca din Urali, in mine, si in Siberia, de unde majoritatea nu s-au mai intors…
Revolta din Varsovia a fost cea mai importanta actiune armata a vreunei miscari de Rezistenta antinaziste. Rezultatul luptelor crancene, al bombardamentelor si al masacrelor: 20.000 de luptatori din rezistenta au fost ucisi, impreuna cu aproape 200.000 de civili. Peste 85% din Varsovia a fost demolata, iar 700.000 de civili supravietuitori au parasit ruinele orasului.
Insa, datorita spiritul polonez de neinfrant, Varsovia a renascut dupa razboi ca pasarea Phoenix din propria cenusa: cu hotarare, pricepere si o vointa de neinvins, polonezii si-au reconstruit capitala distrusa, cladire cu cladire, strada cu strada, in mare parte dupa planurile originale, refuzand sa isi lase dusmanii sa le stearga istoria si trecutul glorios.
Polonia isi aminteste. Poland remembers. Polska pamieta. Respect. Un model de urmat.

Abonează-te la newsletter