Toată politica se duce pe șine de cale ferată către Marele Port, către Ocean, hăt departe, uite-așa. Păi să vezi cum stau lucrurile. Acum zece mii de ani în Gatambo, lumile acvatice politice socialiste au dat o lovitură mortală inelelor de pământ conservatoare şi au pus stăpânire pe cele o mie de constelaţii din inima universului plin de universuri și pe Centrul Vechi din București. Baronii ficţionali din Gambolee, oraşul fabulatorilor, au fost răsturnaţi de la putere. Combustibilul tradiţional care anima matricele informaţionale a căzut în desuetudine. Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa marelui absent din inima norilor în profunzimea matricelor care se desfăşurau toate deodată. Și s-au dedat la furtișag de motorină și de benzină din terminalul constănțean, așa să fiți voi, dacă nu credeți. Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital. Această descoperire l-a făcut pe Ergubai Gaber din Guantila să-l ia peste picior pe rătăcitul Blais Pasqal care-l eliminase cu de la sine putere pe marele absent din inima norilor din experimentul ştiinţific trimiţându-l la plimbare ca pe un copilandru. Atitudinea asta trebuia probabil să anunţe sfârşitul polemicii asupra cifrei octanice a modernităţii. Aşa au scris în cărţile lor arhivarii din Puertillo Picator. Ei au încercat să descrie formele momentului digital dintr-o benzinărie. Au ajuns însă într-un impas nereuşind să găsească rezolvarea şirurilor matematice mari de tip Yogguan. Într-o bună zi, Asalga Calambra, soprana din Tantai, mi-a şoptit să las în pace filozoficele pentru că o mare balenă albastră l-ar fi aruncat pe ţărm pe un oarecare Blejnar, un adversar periculos al tuturor ficţiunilor politice. Asta e, universul plin de universuri punea la cale o revoluţie. Universul? Universul vălurit? Acesta este un loc în care toate adevărurile leşinate nu au ce căuta aşa cum n-au ce căuta toate bla, bla, bla-urile despre lume şi viaţă de la cuminţenia fiinţei la nemurirea fiinţei care, şi ele, sunt nişte minciuni pentru care oamenii s-au măcelărit între ei secole de-a rândul, într-o sminteală fără de margini. Aici n-au ce căuta adevărurile arogante şi sus-puse, figurile de stil încrezute, înfumurate, savante. În acest loc nu există monştri sacri. În acest loc nu există somităţi şi nici nu ne dăm în vânt după citate, maxime şi alte prostioare din astea pentru domnişoare de pension. În acest loc nu veţi găsi sondaje de opinie tembele care nu reflectă procesele din societatea umană ci doar umori, trăiri de moment. În acest loc nu cădem pe spate, nu dăm ochii peste cap, nu murim de emoţie dacă ar veni nu ştiu care zeitate, om de stat, interlop, agent secret, mare literat sau mare regizor, mare guru sau mare profet să se dea în stambă. Nu ne mai impresionează nimic şi nimeni. Am trăit şi am văzut şi am făcut o grămadă de ghiduşii şi de lucruri nebuneşti. Vă mai zic pe măsură ce înaintăm. Fără îndoială, fiinţa este un arestat al Sensului Ultim şi tocmai aceasta ar fi obiectul interpelării îi spune plin de maliţie Bufnilă lui Bufnilă ţâşnind dintr-o bulă fantasmagorică de rangul întâi. Bănuind a fi iniţiat, consider că suprarealismul este o instrucţiune a aparenţei şi tocmai de aceea ficţiunile bufniliene sunt construcţii simbolice ale aparenţei ele neaparţinând realului decât formal. Bufnilă zâmbeşte ironic şi vorbeşte despre premiile pe care le-a luat Bufnilă, premiile fiind ale recunoaşterii fiindului şi nu ale leşioasei glorii literare. Bula fantasmagorică e strivită de un elefant roz în timp ce submarinul galben cutreieră domeniile imaginarului în căutarea Sensului Ultim. Bufnilă se iţeşte din turela submarinului şi povesteşte despre dublul său amintind de manipulatorul manipulat. Bufnilă nefiind scriitor ci luptător în războaiele informaţionale, iniţiat fiind. Dar războaiele informaţionale care pot fi citite potrivit instrucţiunilor ficţionale bufniliene nu sunt nimic lipsind interpretarea războaielor matriceale. Bufnilă se urcă în aerostat şi porneşte în urmărirea lui Bufnilă care, în piaţa publică din Takla Makan explică augustei oficiale de ce ficţiunile lui sunt dincolo de frontieră nefiind fantastice, science fiction, absurde sau dur-realiste sau suprarealiste.
Autor:
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu