Elev fiind am învățat să și chiulesc de la școală, dar asta pentru a merge la film. Într-o săptămână am văzut două filme care mi-au schimbat nivelul de percepție al acestei lumi. Primul film s-a numit „Ultimul Țărm” un film făcut după romanul lui Nevil Shute în 1957. Acest film se încadra ca fiind post-apocaliptic și științifico-fantastic. Poate dacă regizorul Stanley Kramer ar fi știut ce se întâmplă astăzi îl definea ca posibil real-politic. O poveste care are loc într-un viitor după terminarea celui de-al Treilea Război Mondial. Un conflict care a devastat emisfera nordică, poluând atmosfera cu precipitații nucleare ce au distrus viața în această zonă. Singurul țărm în care mai exista viață era în emisfera sudică îndepărtată, undeva în Australia, dar norul radioactiv se îndreaptă și spre ei. Al doilea film se numea „Întoarcerea Acasă”. Un film în regia Hal Ashby după o povestire de Nancy Dowd în care sunt arătate ororile unui război inept. Ofițerii întorși acasă din Vietnam: unul mutilat fizic, altul mutilat sufletește. Dar eu nu vreau să povestesc aceste filme, cert este că mi-au lăsat un gust amar pe buzele mele însetate de frumos. A fost pentru prima dată când am sărit din copilărie într-o lume posibil reală a răutăților și morții. Știu…! Bastilia a fost dărâmată, dar în Coloseum încă se mai aud aplauze. Omul animal…? Nu, omul un tăciune care arde mocnit cu speranța unei vieți frumoase.
Maxima lui Leibniz în care am trăi în cea mai bună lume posibilă, rămâne doar acceptată de filosofi. Întrebarea care rămâne este dacă această lume se îndreaptă spre bine sau spre rău. De la descoperirea focului la roată, apoi de la automobil la binefacerile aviației am ajuns la computere și internet. Fiecare revoluție industrială a fost pusă în slujba omului. Astăzi ele sunt așezate în distrugerea omului. Inventăm, inventăm, vorba maestrului Arghezi suntem „născocitori” dar nu știm încă să născocim pacea și iubirea. Repet, poate din această situație se aud aplauzele în „Coloseum”. Un psiholog francez găsește toată această epidemie de pesimism din spațiul public ca fiind datorată presei. Jacques Lecomte spune: „Atentatele, șomajul, criza economică dau impresia generală că totul merge din ce în ce mai rău și că lumea e gata-gata să sară în aer. Dar realitatea e cu totul alta: în ultimele câteva decenii, pe ansamblul globului, sărăcia, analfabetismul și bolile au regresat mai mult ca oricând. Și violența cunoaște de mai multe secole un declin inexorabil. A spune că lumea merge mai bine nu înseamnă că merge bine.”
Are dreptate, drumul străbătut a fost greu, dar parcă cineva ne oprește din drum, de la Neanderthal la primi-genius am ajuns la vechea meteahnă a omului, cruzimea, nevoia de violență. Latini au spus: „Homo homini lupus est”. Omul este lup pentru el însuși și asta știm de la Plaut (195 Î. Ch.) nu s-a schimbat nimic. Dar și filosoful Thomas Hobbes avea dreptate în lucrarea „Despre cetățean”: „Imparțial fiind sunt două vorbe adevărate: că omul este un fel de zeu pentru om; iar și că omul este lup pentru om”. Tot el spune: „Războiul tuturor împotriva tuturor”.
În memoriile cancelarului Helmut Kohl, volumul al doilea vorbește despre dificultățile pe care le-a avut cu Franța și Anglia atunci când a vrut să facă reunificarea. Dar ce să mai spunem când un războiul de o sută de ani a fost între aceste țări? De unde apare răutatea, din ce întuneric se naște? Dacă în 1962 atunci când în Cuba URSS a încercat amplasarea de rachete balistice cu încărcătură nucleară capabile să lovească SUA, astăzi opinia publică s-a obișnuit cu astfel de situații. Atunci conducătorii națiunilor erau mult mai deștepți să înțeleagă pericolul. Astăzi nu mai îngrijorează pe nimeni, devenim inerți și ne lăsăm conduși spre un război nuclear devastator. Marele savant Albert Einstein a fost întrebat: Domnule profesor cum va fi al treilea război mondial…? Marele profesor a răspuns: Nu știu, dar știu sigur că în al patrulea ne vom lupta cu bâtele.
Dar să încercăm să lucrăm cu materialul clientului. Paul Craig Roberts (fost profesor de economie și înalt funcționar guvernamental) vorbește despre situația la zi din America: „În timp ce țicniții și corupții care formează Partidul Democrat și presa scrisă și televizată din SUA se încăpățânează să pretindă că Russiagate e reală, o amenințare foarte concretă vine din Rusia, China, Corea de Nord și Iran. Amenințarea se ivește pentru că Unchiul Sam s-a angajat ca niciuna din aceste țări să nu creadă în sinceritatea sa. Guvernele din cele patru țări au înțeles că tot ce spune e minciună. În plus, aceste țări au învățat că Unchiul Sam nu acceptă ca ele să fie suverane și că le dezaprobă până și existența. Fiecare din aceste patru țări face obiectul unor sancțiuni care urmăresc răsturnarea guvernelor lor și le forțează să se supună voinței Unchiului Sam. Am fost întotdeauna surprins de cretinismul profund de care dau dovadă guvernele polonez și român, acceptând să găzduiască rachete. Nu e nicio îndoială că funcționarii polonezi și români au luat mită și că au uitat că morții nu cheltuiesc bani. Puteți să pariați pe propria voastră viață că ruși nu vor permite folosirea acestor arme la frontierele lor în momentul în care există puternice tensiuni între Occident și Rusia. Unchiul Sam și vasalii săi europeni corupți sunt pe cale să sape mormântul lumii occidentale, o splendidă eliberare pentru restul planetei”.
Autor: Petru Jipa
Sursa: ziarulnatiunea.ro
Adauga comentariu