Analize și opinii

Pe culmile disperarii

Ii vedem mereu in jurul nostru. In statiile de autobuz, in gurile de metrou, in piete, pe bancile din parcuri. Privirile lor sunt triste, neajunsurile parca ii doboara, lasa de prea multe ori privirea in pamant. Se simt vinovati fara sa aiba vreo vina. Ii privim cum tin in mana o sacosa, mai mult goala decat plina, cu o paine, o sticla de lapte si nelipsitele medicamente. Pensionarii au ajuns un balast inutil pentru actualii guvernanti. Pensiile vor fi taiate cu brutalitate. Astfel putinul va deveni si mai putin. De altfel, in opinia unor decidenti rupti de realitate, toate pensiile au devenit nesimtite. Si ca atare, trebuie reduse semnificativ. Incapacitatea guvernantilor de a gasi solutii de combatere a crizei, refuzul nesimtit al acestora de a taia privilegiile unor agentii atat de utile in costisitoarele campanii electorale, iresponsabilitatea uriasa, au condus Romania pe un drum in care dramele se gasesc la tot pasul. Milioane de romani au ajuns pe culmile disperarii. Duc pe umerii lor jugul asta blestemat al austeritatii, un jug ce se va ingreuna pe zi ce trece, in contextul absentei masurilor anticriza.

Am dubii mari ca decidentii de astazi au avut vreo clipa de remuscare in momentul anuntarii unor noi si noi masuri de austeritate. Nici nu au timp, de altfel, decat cel mult sa mimeze ingrijorarea fata de soarta unei Romanii pe care ei au afundat-o tot mai adanc in criza. Ei se cred stalpii societatii, cei ce au dreptul ca printr-o simpla semnatura sa provoace milioane de drame, milioane de cosmaruri. Sindicatele cer demisia guvernului. Insuficient, in conditiile date. Schimbarea lui Boc nu poate reprezenta o solutie. Ci doar o continuitate a unei guvernari falimentare. A dezastrului national. Este nevoie de o demisie in bloc a principalilor actori ai acestui guvern, actori ce se vor vrea, indiscutabil, si in structura unui alt executiv. Degeaba va plati cu functia Boc, un politician mult prea mic pentru o guvernare atat de dificila, daca cel ce il va inlocui va fi tot un lider dependent de Traian Basescu si oligarhia portocalie. Marea drama a Romaniei ultimilor 20 de ani este “jumatatea de masura”. Diversiunile au mimat, de fiecare data, rezolvarea problemelor. Va pleca probabil Boc, dar trebuie sa ramana Udrea, Berceanu, Videanu, Blaga. Asta va fi conditia obligatorie pe care Palatul Cotroceni si liderii din Modrogan o vor pune in cazul in care protestele sociale vor atinge apogeul, iar populatia va avea nevoie de un vinovat.

In tot acest timp, Basescu va continua sa vorbeasca, sa promita, sa acuze, sa pozeze in responsabilul de serviciu. Nu va concepe sa piarda parghiile Puterii absolute. De altfel, in contextul in care cei ce detin fraiele Puterii continua sa priveasca Romania ca pe o feuda personala asupra careia pot experimenta orice ineptie, criza se va acutiza. Cine va plati, domnule presedinte, in cazul in care aceasta reducere a salariilor si a pensiilor se va dovedi inutila, iar majorarea taxelor si impozitelor va deveni, peste cateva luni, obligatorie?

Chiar daca Boc se va oferi ca ofranda pe altarul ambitiilor si orgoliilor prezidentiale, situatia economica si sociala va continua sa se agraveze. Pana la cote greu de suportat. Demisia de onoare nu face parte din bagajul politicienilor ultimilor 20 de ani. Tocmai din acest motiv, decidentii de ieri si de astazi nu au putut depasi faza jocurilor politice marunte si a compromisurilor in interes personal. Interesul national a ramas doar o sintagma, pierduta prin discursurile celor care nu inceteaza sa ne inece in valurile demagogiei.

Iulian Badea

sursa: cronicaromana.ro

Abonează-te la newsletter