Paul Dragos Aligica: “Iată o confuzie ce se cere clarificată spre binele public”

FILOSOFUL POLITIC

Filosoful politic se distanțează critic de problemele politice contemporane, considerându-le dispute parohiale și marginale. El se concentrează pe probleme universale și perene ale ordinii politice, cum ar fi natura umană și principiile unei ordini juste. Obiectivul filosofului politic este de a înțelege și explica ordinea politică, nu de a o schimba. El abordează întrebări fundamentale și atemporale, la fel de relevante astăzi ca și acum 2500 de ani. Filosoful politic este conștient de limitele cunoașterii și este moderat în iesirile sale publice.

POLITOLOGUL

Politologul analizează atât problemele imediate, cât și pe cele de durată, adoptând o abordare științifică și sistematică pentru a înțelege ordinea politică. Politologul caută să explice și să înțeleagă ordinea politică prin studii empirice și teoretice, contribuind la dezvoltarea cunoștințelor academice în domeniu. El investighează structurile și funcțiile instituțiilor politice și comportamentele actorilor politici. Politologul folosește aparate conceptuate si logice pentru a dezvolta teorii precum si metodologii riguroase pentru a testa ipotezele și a obține concluzii fundamentate.

ISTORICUL IDEILOR POLITICE

Istoricul ideilor politice examinează dezvoltarea și evoluția gândirii politice de-a lungul timpului, transcendenând preocupările imediate pentru a înțelege contextul istoric al ideilor. Scopul istoricului ideilor politice este de a contextualiza și analiza ideile politice în cadrul epocii lor, elucidând influențele reciproce dintre contexte istorice și dezvoltarea gândirii politice. Istoricul ideilor politice recunoaște complexitatea interpretării textelor istorice și influențele multiple care modelează gândirea politică. El adoptă o abordare critică și contextuală, conștient de faptul că interpretările sale sunt influențate de perspectivele și metodologiile utilizate.

DOCTRINARUL POLITIC

Doctrinarul politic se angajează în formularea și promovarea unor seturi coerente de principii politice care ghidează comportamentul și acțiunea politică, transcendenând preocupările imediate pentru a crea o viziune pe termen lung. Scopul doctrinarului politic este de a elabora și sistematiza doctrine politice care să ofere un cadru ideologic clar și coerent. El caută să influențeze politica prin furnizarea unor principii normative și strategii pentru acțiunea politică. Doctrinarul politic este conștient de importanța principiilor și coerentei în gândirea politică, dar poate fi mai puțin flexibil în adaptarea doctrinelor la realitățile complexe și schimbătoare ale politicii.

ANALISTUL POLITIC

Analistul politic se ocupă de problemele imediate și contextuale, dar le abordează cu o metodologie analitică și obiectivă. Scopul analistului este de a oferi interpretări și evaluări clare ale evenimentelor politice contemporane, bazate pe date și fapte. Analistul se concentrează pe probleme curente și conjuncturale, reacționând la evenimente politice recente și oferind perspective și soluții bazate pe analize detaliate. Analistul serios este conștient de limitele cunoașterii sale și se bazează pe date empirice pentru a-și fundamenta concluziile. El recunoaște că predicțiile sale sunt probabilistice și dependente de contextul actual.

JURNALISTUL POLITIC

Jurnalistul se concentrează pe relatările și interpretările evenimentelor politice imediate, având ca scop informarea publicului. Jurnalistul își propune să informeze și să educe publicul larg despre evenimentele politice contemporane, oferind analize și comentarii accesibile. Jurnalistul tratează probleme contextuale și actuale, reacționând rapid la schimbările din arena politică și explicându-le publicului. Jurnalistul serios este conștient de limitările impuse de necesitatea de a prezenta informații rapid și într-un format accesibil, recunoscând că nu poate oferi întotdeauna o relatare/informare profundă și completă.

PROPAGANDISTUL

Propagandistul este implicat în promovarea unui anumit set de idei, adesea în slujba unei ideologii sau a unui regim politic specific, sau pur și simplu a unor curente de credințe sau emoții publice pasagere. Scopul propagandistului este de a influența și manipula opinia publică. El folosește informația manipulativ, fără scrupule și respect pentru logică și evidența empirică, pentru a modela percepțiile și comportamentele.

Propagandistul se concentrează pe probleme contextuale, dar le abordează cu intenția clară de a le prezenta într-o lumină favorabilă scopurilor sale. El poate, de pildă, lupta într-un regim comunist împotriva capitalismului sau, dintr-o lume capitalistă, împotriva comunismului. Din aceasta se vede că propaganda și propagandiștii nu sunt în sine ceva bun sau rău, ci pot fi puși în slujba unor cauze mai mult sau mai puțin drepte.

De pildă, în contextul războiului rece avem oameni care au făcut acte foarte importante de propagandă anticomunistă meritorie și chiar au avut cariere foarte solide dezvoltandu-si talentele ca propagandiști. De obicei, aceste cariere de propagandist se făceau prin asociere cu mijloace mass-media, cum ar fi posturi de radio sau reviste. Dar uneori, propagandiștii acționau și sub alte forme, sub acoperire, pretinzând că sunt analiști, jurnaliști, politologi sau istorici ai gândirii politice. În realitate însă, ei operau ca propagandiști si opera lor e una de propagandă.

Din nou, pentru a fi foarte clar, propagandiștii și propaganda puteau fi dedicate unei cauze bune sau unei cauze rele, puteau fi facute cu excelenta profesionala sau neprofesionist, dar ca tehnică, tipologie și relație cu logica și adevărul, propaganda e intrinsec diferita de jurnalism, analiză, doctrină sau actul de a crea ideologie.

IN CONCLUZIE:

Prin comentariul de mai sus am arătat, în mod implicit cred, faptul că fiecare din aceste categorii trebuie privită ca fiind valoroasă în sine și având propriile criterii. Sigur, din anumite puncte de vedere, unele sunt superioare, dar ideea este că totul e relativ la criteriul specific si ca toate aceste categorii sunt în sine specializări sau meserii ale gândirii politice.

Există diferente specifice care nu trebuie confundate. Discursul și atitudinea de propagandist este una, cea de analist, doctrinar sau politolog altceva.

Fiecare dintre noi putem să operăm la un moment dat sub oricare dintre aceste categorii. Este important este să fim conștienți că fiecare dintre ele implică tehnici, abordări și cunoaștere diferite și mai ales e important să nu pretindem că funcționăm sau operăm ca una, de pildă politolog sau jurnalist, când de fapt funcționăm în alt regim și anume ca propagandist.

Este important să ținem minte aceste distincții pentru că avem o masă imensă de propagandiști care pretind că sunt jurnaliști sau analiști. Ei însă nu satisfac nici măcar minimal criteriile pentru un jurnalism mediocru.

În mod similar, avem oameni care au desfășurat sau intentionează sa aiba o activitate onorabilă ca propagandiști, pe partea bună a istoriei, dar ajung să se ia în serios în ceea ce privește calitățile lor de analiști, ideologi, doctrinari sau chiar istorici ai ideilor sau politologi. Deși talentul și capacitatea lor a fost și rămâne acela de a produce propagandă, ei încearcă să se producă și în alte registre pentru care au talent si capacitati mult mai reduse.

Nu este vorba de a minimaliza aportul unor oameni. Este pur și simplu vorba de a clarifica esențiale care altfel provoacă foarte multă confuzie în rândul cititorilor și urmăritorilor fenomenului politic, inclusiv cetățeni care sunt duși în eroare de activitățile propagandistice prezentate sub acoperirea unor alte tipuri de activități si apoi cetateanul in cauza nu mai intelege de ce nu intelege nimic din realitatea inconjuratoare.

De aici necesitatea de a aduce claritate in această chestiune.

Autor: Paul Dragos Aligica