Iată una dintre acele știri care definesc momentul istoric pe care îl trăim, dar care este bruiată de zgomotul de fond sau de știrile aparent mult mai spectaculoase și explozive ale momentului.
Semnalul dat de știri de acest fel este — așa cum vedem — acoperit de fluxul cotidian de breaking news și de reacțiile instinctive la acestea, de chibițăreala mass-media și a influencerilor sau de formele de delir propagandistico-ideologic egocentric al intelectualității publice.
Dar realitatea este că războaiele viitorului — și, mai larg, supraviețuirea ca societăți, ca state, ca națiuni, ca organizații economice — vor fi definite, în deceniile ce vin, strict de modul în care statele și societățile lumii se vor mișca exact pe acest front, identificat cu precizie de vecinii noștri polonezi:
„Prim-ministrul polonez Donald Tusk a prezentat marți «Consiliul Viitorului» pentru orientarea dezvoltării economice pe termen lung a Poloniei și cu scopul de a transforma națiunea central-europeană într-o putere tehnologică. Noul organism consultativ de stat este menit să accelereze transformarea Poloniei într-o putere prin intermediul inovației în sectoare precum inteligența artificială, biotehnologia și tehnologia aerospațială.
Într-o conferință de presă desfășurată la Varșovia, premierul polonez a explicat că misiunea principală a noului «Consiliu al Viitorului», condus de ministrul finanțelor și economiei, Andrzej Domanski, este «să transpună cunoașterea științifică în creștere economică» tangibilă.
«Un grup de oameni extraordinari va coopera pentru a realiza această accelerare», a declarat Tusk, adăugând că «Polonia poate fi cel mai bun loc din Europa în ceea ce privește tehnologiile moderne și gândirea creativă». La rândul său, Andrzej Domanski a subliniat că «suveranitatea tehnologică națională» reprezintă o prioritate strategică pentru Polonia, care «este deja a 20-a cea mai mare economie din lume și are ambiții de a ajunge și mai departe».
Consiliul este format din 18 membri, printre care oameni de știință, economiști și antreprenori din companii de tehnologie de vârf.
SEMNALUL DAT DE ACEASTĂ INIȚIATIVĂ ESTE PROFUND.
1. Tehnologia și cunoașterea științifică instituționalizate la nivel național devin axa suveranității reale.
Nu mai vorbim doar despre securitate militară sau autonomie energetică, ci despre suveranitate științific-tehnologică. Statele care nu controlează capacitățile critice în cunoaștere științifică de vârf, AI, biotehnologie, guvernanță digitală, aerospațial și infrastructură tehnologică vor deveni dependente structural. Consiliul Viitorului indică faptul că Polonia tratează tehnologia și știința ca piloni ai puterii naționale, nu ca domenii secundare sau decorative.
2. Știința trebuie convertită rapid în avantaj economic și strategic.
Mesajul central — „transpunerea cunoașterii științifice în creștere economică tangibilă” — arată că simpla producție de cunoaștere nu mai este suficientă. Contează viteza conversiei: cercetare-inovare-scalare-competitivitate globală. Din acest punct de vedere, formulele de organizare, modelele de guvernanță și arhitectura instituțională devin decisive. Nu doar cât produci, ci cum organizezi sistemul pentru a transforma rapid cunoașterea în putere economică și strategică.
3. Organizarea statului național se reconfigurează pentru competiția viitorului.
Crearea unui organism dedicat anticipării și coordonării pe termen lung indică o schimbare de paradigmă: guvernanță strategică, nu reacție fragmentată. O orientare pivotantă către sectoarele de vârf ale cercetării științifice și tehnologiei și către aplicarea acestora în practică. Războaiele viitorului — economice, tehnologice, informaționale — nu se vor câștiga doar prin bugete, ci prin coerență instituțională, alinierea între stat, știință și antreprenoriat și prin capacitatea de a anticipa și integra schimbarea.
Pe scurt: Polonia transmite că viitorul aparține celor care își tratează cercetarea, știința, educația și inovația ca instrumente de putere națională și își organizează statul în jurul acestui obiectiv.
Acesta este semnalul puternic care vine din ce în ce mai clar din multe colțuri ale lumii, atunci când dăm la o parte bruiajul, zgomotul de fond și ciclul permanent de breaking news și ascultăm ritmul istoriei și direcția în care se îndreaptă lumea.
CONCLUZIA ESTE, PENTRU NOI, INCOMODĂ.
Contrastul cu modul în care acest semnal este receptat la noi este izbitor. Nu mai vorbim de faptul că nu se întreprinde nimic sistematic și coerent în nicio direcție. Problema mai gravă este că nici măcar nu pare că am înțeles ce se întâmplă în lume și cum se așază deja în bloc-starturi, pentru următorul deceniu, cei care gândesc strategic despre viitor.
Clasa diligentă mass-media și formatorii de opinie și intelectualitatea publică sub bagheta „statului paralel” au așezat întreaga suflare românească, percepția și conștiința acesteia într-o imensă bulă diversionistă și propagandistă din care iată se pare că este mult mai ușor să intri decât să iesi.
În timp ce alții construiesc arhitecturi instituționale pentru competiția tehnologică a următoarelor două-trei decenii, noi…
Și aici mi-e greu să termin fraza, pentru că, sincer, nu știu cum am putea defini coerent ceea ce facem noi, ca stat, națiune și societate modernă, în acest moment.
Cine suntem? Ce vrem? Și, mai ales, care este durata și scopul „vizitei” noastre în incinta secolului XXI?
Autor: Paul Dragos Aligica
Adauga comentariu