Analize și opinii

Paul Dragoş Aligică: Care este atmosfera în Washington DC

Care este atmosfera în Washington DC în preziua ceremoniilor de inaugurare a celui de-al 47-lea președinte al SUA? Mai mulți prieteni și cititori din țară au transmis această întrebare. Răspund aici public, oarecum și preemptiv, pentru că bănuiesc că voi continua să primesc și alte variații de întrebări pe această temă.
Locuiesc în această zonă de aproape 25 de ani și am asistat, în varii forme, la mai multe tranziții de putere, cum sunt numite aici. La început, datorită faptului că am funcționat la interfața dintre lumea centralelor de idei, academică și a deciziei publice, am trecut printr-un training în care ni s-a explicat instituția tranziției și modurile în care aceasta este executată. (A durat doua zile, si asta spune ceva despre aceasta institutie complexa si esentiala democratiei).
Să notez asadar că „tranziția” este o adevărată instituție în sistemul de guvernanță american, un proces complex în sine. Ceremonia de inaugurare este punctul culminant al unui proces care durează câteva luni. Un moment ceremonial, simbolic, la capătul unui proces instituțional care este cel care contează cu adevărat.
Această inaugurare este specială însă în multe privințe. În primul rând, tranziția a fost făcută într-un mod mai special, care a presupus un efort pe mai multe direcții paralele. Trump nu a acceptat finanțarea echipei tranziției de la bugetul de stat (ca instituție națională, ea este bugetată, iar bugetul nu este trivial) și și-a organizat, din surse private, o bună parte a mecanismelor tranziției, pentru a se izola de aparatul de control și securitate al administrației încă în exercițiu, în care nu are încredere.
În al doilea rând, este chestiunea multitudinii de evenimente organizate de rețeaua politică și infrastructura de putere a noii administrații. O puternică prezență internațională (de obicei nu prea vizibilă la alte inaugurări) a fost de data aceasta adusă în prim plan.
Este un semn, probabil, că noua geopolitică americană va avea noi parametri internaționali. Există și o delegație românească aici, care, din câte am observat, are o agendă foarte încărcată definită chiar de gazde.
Să sperăm că România va reuși să își revină din confuzia și bulversarea creată de izolarea informațională, diplomatică și intelectuală în care s-a blocat singură în ultimii ani și că va reuși să depășească handicapul pe care și l-a creat singură prin malpraxisul clasei dirigente, mediatice si intelectuale.
Place sau nu, trebuie să se recupleze la evoluțiile alerte ce urmează să aibă loc cu rapiditate de acum înainte, altfel e greu de spus ce pretenții mai poate avea ca stat suveran în orizontul următoarelor decenii. Aici nu e vorba de idiosincraziile noaste ideologice ci de interesul national.
Apoi, și direct în conexiune cu observația de mai sus, ar mai fi lucruri legate de substanța radicală a transformărilor politice care se prevăd atât din zona echipei lui Trump, cât și din zona creierului coordonării de politici publice republicane în Statele Unite – centrala de idei Heritage Foundation.
Cel puțin la nivel declarativ, vor urma niște măsuri fără precedent în restructurarea statului american. Se vizează readucerea sistemului de guvernanță la niște parametri compatibili cu evoluțiile tehnologice și geopolitice din secolul XXI.
Rămâne de văzut dacă agenda foarte ambițioasă, așa cum am văzut-o și cum a fost prezentată la Heritage Foundation, în mai multe rânduri, în cadru intern, va fi pusă în practică și care vor fi implicațiile și repercusiunile, odată adusă și implementată public.
Ca intotdeauna in politica poate exista o discrepanta intre ce se spune si ce se face.
CU PRIVIRE LA ATMOSFERĂ:
Într-un anumit sens, pentru toți cei care sunt locuitori ai acestui oraș, totul este mai mult sau mai puțin „business as usual”. Ceea ce trebuie să faci ori de câte ori se întâmplă ceva public în centrul Washingtonului DC este pur și simplu să eviți să ai drumuri pe acolo. La fel și acum. În general, aceasta este atitudinea localnicilor.
Acum, principala problemă aici este vremea. A fost anunțată o vreme drastică de iarnă, care ar putea să pună în discuție funcționalitatea drumurilor. De asemenea, din cauza valului de frig care se anunță, ceremonia a fost mutată în interior.
Pentru mulți, în acest moment, toate aceste evoluții sunt prilej de speculații. Există foarte multe voci și discuții care sugerează că vremea ar fi fost doar un pretext și că, de fapt, măsurile de restrângere și control a activităților și programelor legate de inaugurare se datorează unei alerte de securitate.
Fluxurile de social media au fost saturate în ultimele 24 de ore cu informații și elemente care încearcă să susțină ideea că ceva special, în termeni de securitate, are loc. Ca întotdeauna, este imposibil de determinat în ce măsură aceste speculații și evoluții sunt sau nu bazate pe date reale.
Cam aceasta este atmosfera la fața locului. În bună măsură, localnicii își văd de treabă. Zona centrală a Washingtonului este oarecum sub restricții, determinate atât de condițiile de securitate, cât și de potențialele probleme legate de vreme.
O NOTA FINALA
Indiferent de ce se va întâmpla și de natura spectacolului care va avea loc în următoarele 24 de ore, ceea ce va fi cu adevărat relevant va începe să se întâmple imediat după aceste evenimente publice și dincolo de acestea.
Oricum, privind la rece, o lecție serioasă trebuie trasă din tot ceea ce s-a întâmplat în acești ani și culminează acum: România NU trebuie să mai fie pusă niciodată în poziție diplomatică și geopolitică de acum. Niciodată România nu trebuie să mai ajungă să fie ținută pe la ușile sălilor unde se decid lucrurile, în statutul jenant în care a fost în această tranziție.
Faptul că românii au stabilit o prezență și au prins din urmă trenul în ultima etapă a tranziției, fiind acum la fata locului in mod oficial, este meritoriu. Dar să nu uităm ca niciodată, niciodată în istoria sa, România nu a fost prinsă atât de descoperită în fața unor evoluții la nivelul marilor puteri și mai ales la nivelul unei puteri care e partener prinicipal.
România a fost mereu inteligentă și realistă. România a rezistat ca stat și națiune tocmai pentru că în elita sa a avut întotdeauna valențele de a fi racordată inteligent și pragmatic la tot ceea ce era relevant ca mișcare politică și geopolitică.
Niciodată nu trebuie ca delegațiile românești să mai fie puse în poziția de a fi nevoite să prindă din urmă și să se suie în tren din mers, în ultima clipă, datorita climatului si blocajului create acasa si in strainatate de romanii decidenti insisi. Inceputul de recuperare este o reușită, dar o reușită cu un gust amar.
Ea atrage atenția că, departe de a fi un moment al relansării, momentul 20 ianuarie va fi pentru România un moment al recuperării. Iar pe plan intern, criza politică și constituțională face lucrurile să fie și mai complicate.