Paul Cernat: „Oamenilor, și mai ales autorităților, le e insuportabil să recunoască faptul că au greșit, chiar grav, și să-și ceară scuze.”

Oamenilor, și mai ales autorităților, le e insuportabil să recunoască faptul că au greșit, chiar grav, și să-și ceară scuze. Au probabil impresia că asta îi anihilează, odată cu autoritatea lor. Fals: exact asta îi recredibilizează, dacă au tăria să-și recunoască, fie și ipocrit-interesat, eroarea. Cea mai bună minciună este adevărul și suprema dovadă de forță stă în recunoașterea integrală a faptului că te-ai înșelat. Și de asta cenușa pusă în cap e doamna Merkel a impresionat. Dacă aș fi în locul autorităților noastre politico-medicale de azi mi-aș cere scuze concetățenilor pentru tot ce i-a traumatizat degeaba în ultimul an și pentru toate gogomăniile prescrise, pe dibuite, în numele științei, pentru a fi apoi infirmate tot științific, dar care au alimentat neîncrederea în știință și au dat apă la moară conspiraționismelor, cu sau fără ghilimele. Mai ales că unele au distrus vieți.

Dr. Răzvan Cherecheș recunoaște azi: „probabilitatea de infecție de pe suprafețe este extrem de scăzută. Ar trebui ca cineva să lingă clanța și tu să vii să pui mâna pe clanță și să bagi mâna în gură imediat după aceea, ca să ai șanse să te infectezi.”

Cum ar fi autoritățile să-și ceară scuze, de exemplu, la oră de maximă audiență, pentru transportarea bolnavilor de covid în izoletă, pentru panica creată prin ideea virusului care se ia din praf, din parcuri, din cimitire, de pe morții din familie sigilați în saci ca niște ciumați, de pe lingurița de împărtășanie sau de pe butonul de la lift? Celor care au ajuns în pragul psihozei dezinfectărilor pînă le-a căzut carnea de pe mîini? Pentru medicamentele care au făcut mai mult rău decît bine înainte de a fi retrase ca nocive, pentru restricțiile fără o minimă raționalitate în afara presupusei panicări pedagogice a unei populații troglodite, disprețuitoare a regulilor (și exemplele pot continua). Și-ar face un imens serviciu propagandistic. Era mai bine să ni se spună „încă nu știm sigur”, sau e mai bine întîi să tai și apoi să măsori, poate-ți iese?

În loc să caute vinovați în afara lor, acolo unde e sau unde nu e cazul, autoritățile de orice fel ar trebui să aibă grijă în primul rînd de ceea ce fac ele. Nici un dușman nu-ți poate face mai mult rău decît tu însuți, dacă-l ajuți prin propria suficiență și/sau incompetență.