Patrick André de Hillerin: „Nici măcar acum nu vă crapă obrazul de rușine, nesimțiților?”

Timp de 6-7 ani ne-ați otrăvit lebensraumul, v-ați pișat agresiv și cu multă boltă pe toți cei care nu vă împărtășeau frustrările. 

Ați călcat în picioare tot, dar absolut tot. 

În numele unui bine superior, pe care doar voi puteați să-l percepeți, numai voi, ați distrus principii, ați redus democrația la zero, v-ați tras în bandă teoriile și neîmplinirile.

Tot ce nu vă cânta în strună era plătit de ăilalți, poate chiar de Putin. Dar erați oripilați dacă idioți de același calibru cu voi spuneau că sunteți plătiți de Soros. Voi nu, niciodată voi nu, dar, știați voi bine, oricine nu gândea ca voi sigur lua leafă de la Putin.

Probabil nici nu vă dați seama cât de mult rău ați făcut. Nu „probabil”. sigur nu vă dați seama cât de mult rău ați făcut.

Aiurea, fără rost, complet, dar complet de-a-mp…a. 

Ați făcut rău doar pentru că îl puteați face.

V-ați trezit cu oareșce putere în mâini și ați folosit-o irațional, discreționar, malavolent.

Poate ați fost de bună credință, până la un moment dat. Poate.

Dar îmi este greu să cred că ați refuzat, tot cu bună credință, atâția ani, să vedeți unele mai mici sau mai mari adevăruri.

Nu pot să cred (sau nu vreau?) că oameni lipsiți de ticăloșie ar putea să treacă nepăsători pe lângă abuzurile DNA din perioada zeiței Kövesi, asta așa, ca un exemplu.

Ați pus la zid și ați fusilat fără discernământ orice critic al avântului vostru deșănțat. Erați și sunteți minoritate, și aveați și aveți de partea voastră doar zgomotul și obrăznicia.

Și, băi, toți vrem mai bine. Și pentru noi, dar și pentru ceilalți, că ne dăm seama că nu putem trăi singuri pe Pământ Voi, însă, vreți mai întâi rău, crezând că astfel vă va fi bine.

OK.

Vă e bine?

Idolii voștri de mucava, pentru care ne-ați f…t viețile, idolii voștri v-au produs binele sperat?

Băi, măcar v-ați îmbogățit din noiembrie 2019 încoace? Că unii dintre ei da.

Serios, de ce dracului tăceți?

Unde sunt pancartele alea pline de creativitate? Unde sloganurile, unde mobilizarea exemplară?

Pe voi, nesimțiților, nu vă doare că mor cu zile oameni în spitale? Vă credeți niște esențiali atinși de aura dumnezeiască pe care o emană președintele vostru, deci feriți de accidentele în care moare prostimea?

De ce tăceți?

Morții de la Piatra Neamț, morții de la Matei Balș, aproape 20.000 de morți de covid, ăștia nu sunt ai voștri? Nu vă revoltă? Nu vă dau, așa, un imbold să ieșiți în stradă și să dați cu petul plin cu pietricele de asfalt? 

Ați otrăvit fântâni și pârjolit holde câte nu are țara asta, doar ca să vă afirmați superioritatea nedovedită de nimic. Căci vă credeți rasă superioară, să nu negați.

Ați împins în față niște oameni despre care vi s-a spus din timp că nu-s OK. Dar nu, ați insistat, ați înjurat, ați băgat pumnul în gură celor care vă spuneau că nu-s deloc OK.

Știți, puteam construi împreună, dacă nu erați idioți. Sau măcar puteam deconstrui maleficul.

Puteam face ca oameni precum Năsui să nu ajungă miniștri. V-ați prins că nu doar despre Năsui e vorba.

Puteam, frate, să facem multe, dacă nu erați, repet, idioți. Dar sunteți.

Sau nu sunteți. Ar fi o scuză prea ușoară, prea la îndemână.

De fapt sunteți ticăloși. de cea mai joasă speță.

Voi sunteți ăia care dați peste un om pe trecerea de pietoni și fugiți de la locul accidentului, iar când, eventual, vă găsește poliția, vă dați cu curul de pământ urlând că vi se încalcă dreptul de a omorî oameni. Cum am zis: niște ticăloși!

Bine că începe „Românii au talent”, ca să puteți schimba rapid vorba.

„E nevoie ca în spitale să fie cald, să nu fie rece, pentru că altfel e greu de suportat așa ceva […]” vă spune un idolache din ăsta. Iar voi, ca focile, dați din aripioare și mai așteptați recunoscători și recunoscătoare încă un peștișor să vă ostoiască foamea și o mingiuță pe care să o învârtiți pe bot. ”Zi-le, Vlade, că bine le zici! Al nostru ești!”.

Băi, știu, e greu, durează să înghițiți tot, dar măcar recunoașteți că ați greșit. Ați greșit masiv și asta nu ar fi nimic, dacă nu v-ați fi impus, robi și surzi, greșeala ca pe un mare adevăr imuabil.

Știu, știu, n-o să o faceți. Nu vă stă în firea de superiori. Aia e.

Veți veni, nu peste mult timp, cu mâna întinsă, cerșind ajutor. E foarte posibil să-l și primiți, pentru că nu, nu toată lumea e ca voi.

Dar să știți că e destul de greu. Ați lăsat în urmă răni adânci, provocate de ticăloșia voastră.

Unii or să vă ierte, unii nu.

Eu, sigur, nu o să uit! N-am cum.

Autor: Patrick André de Hillerin

Sursa: http://www.pah.ro/