De când a fost ales Papă, Francisc s-a raportat ca un veritabil iezuit la chestiunea LGBT. Făcând afirmații care dau bine pe social media și în presă, cultivând imaginea sa de papă liberal cu vederi largi, dar neaducând atingere substanțială doctrinei și pastorației catolice. Am urmărit destul de atent intervențiile sale și toate aveau acest tipar al gesticii, retoricii care corespundea – și validau – proiecția liberalilor asupra BC, dar care nu mergeau mai adânc de atât. În plus, Papa folosea în discursul său și critica ideologiilor colonizatoare (pe chestiunea LGBT), mai ales când vizita periferiile.
Toată această gestică și retorică se pare însă că a avut mai degrabă rolul de a pregăti terenul, deoarece Papa Francisc, chestionat recent asupra unor subiecte delicate, printre care se numără și dacă e de acord sau nu cu binecuvântarea cuplurilor g@y, a răspuns într-un mod care răstoarnă întreaga pastorație a BC de până acum.
Cinci cardinali cunoscuți pentru pozițiile lor tradiționaliste, Burke, Brandmüller, Sandoval Íñiguez, Sarah, Zen Ze-kiun (adică un american, un german, un sud-american, un african și-un chinez), i-au adresat Papei Francisc o serie de întrebări (dubia) în virtutea unui drept canonic pe care-l au cardinalii atunci când există temeri cu privire la chestiuni de credință, doctrină ș.a.
Printre aceste întrebări s-a numărat și una care s-a referit explicit la binecuvântarea cuplurilor de același sex. Răspunsul Papei a fost că doctrina catolică a căsătoriei este clară și fără echivoc, aceasta fiind o uniune între bărbat și femeie, dar că, din rațiuni pastorale și fără a se transforma într-o regulă generală, o normă, se poate da o „formă de binecuvântare” acestor cupluri, care să nu aducă atingere, totuși, concepției despre căsătorie.
Cu alte cuvinte, cum am spune noi, ortodocșii, s-ar putea face „iconomie” și da o binecuvântare cuplurilor g@y.
Răspunsul Papei și-a păstrat marca iezuită, deoarece pare o cale de compromis între poziția unora precum sinodul catolic german, care vrea oricum să normeze binecuvântarea cuplurilor de același sex, și catolicii tradiționaliști, care vor, evident, ca doctrina și pastorația să rămână neschimbate (și) în această privință.
În aceste condiții, se poate spune, pe bună dreptate, că Papa Francisc validează revoluția sexuală și culturală din BC. A da binecuvântare cuplurilor g@y contrazice și doctrina, și practica pastorală, și pozițiile explicite ale papilor anteriori, în numele „carității”, al „iubirii” (care știm că nu se votează, nu se analizează, nu se discută, ci doar se susține).
Limbajul eufemistic nu poate ascunde gravele contorsiuni de logică și evidentele probleme ce se vor naște de aici. Până acum, lideri ai lobby-ului LGBT din BC, precum iezuitul James Martin, păreau a duce oarecum o luptă pe cont propriu. De acum vor beneficia nu doar de atenția privilegiată a Papei, dar și de mijloace pastorale de a-și promova agenda. Orice ambiguitate va dispărea. Cât privește „moderația” și „prudența”, invocate în răspunsul Papei, o astfel de pastorație va încuraja tocmai extremele și va deschide ușa presiunilor asupra tuturor celor care nu vor voi să găsească „forme de binecuvântare” a cuplurilor gay. Nu vor fi toți aceștia acuzați că sunt „mai catolici decât Papa”? Că sunt habotnici, bigoți? Că resping „caritatea” și aleg „ura”?
La urma urmei, istoria aceasta seamănă foarte mult cu a liberalismului occidental în general. Sub pretextul moderației, extremiștii au fost invitați la locurile din frunte. Ipocrizia și dubla măsură sunt, însă, străvezii. Moderația ne obligă să acceptăm lobby-ul g@y, dar ea este uitată când vine vorba de a ține cont de sensibilitățile și particularitățile culturale, religioase, ale altor comunități. Cei care se opun nu o pot face din rațiuni inteligibile, ci pentru că au „fobie” și „ură”. Astfel de oameni „de treabă” au creat nebunia actuală în care e posibilă mutilarea unor copii ca urmare a unor experimente crude ideologice.
Dubla măsură este evidentă și în BC. Dacă nu știați, este INTERZISĂ mesa latină. Niciun compromis pastoral, nicio „moderație” sau „prudență” nu sunt admise aici. Mesa latină este liturghia catolică așa cum era ea săvârșită cu zeci, secole de ani în urmă. A avut un succes destul de mare în comunitățile tradiționaliste (care sunt mai vii și cresc mai mult decât cele agiornate). Acolo unde se făcea mesa latină (semn și simbol al revitalizării tradiționalismului liturgic) bisericile de regulă erau neîncăpătoare, spre deosebire de celelalte, unde mesa deseori se transformă într-un circ penibil. Dar aici Papa Francisc nu a vrut niciun compromis, ci a dictat ca ele să fie restricționate, pentru că, vezi Doamne (și vino), ele erau folosite într-un mod ideologic și reprezentau o „boală nostalgică”. Desigur, „formele de binecuvântare” date cuplurilor g@y nu vor fi deloc, dar deloc manipulate ideologic și nu e ca și cum BC ar valida o psihoză!
Autor: Buturuga Anghel
Adauga comentariu