Analize și opinii

Ovidiu Tânjală: (Pseudo)intelectualii și moneda

Nu mă întreb dacă vreunul dintre cititorii acestui text și-ar lăsa viața în seama dr. Bușoi, om cu o diplomă de medic, licențiat în drept și posesor a vreo două doctorate. Nu am dubii nici în privința dr. von der Leyen, o doamnă care are, de asemenea, o diplomă de medic și un doctorat (plagiat). Căci nici un om în deplinătatea facultăților mintale nu și-ar lăsa viața și procesele în seama dr. Bușoi sau sănătatea în grija dr. von der Leyen, pe ambii îi putem suspecta de orice, doar de faptul că ar putea să știe ceva ce-ar putea fi util într-o viață normală nu. Sau oare să o lăsăm pe marea preoteasă a neomarxismului autohton, pe dr. Mungiu-Pippidi, posesoare a unei diplome se medic și a unui doctorat în psihologie socială (sic), să stea la căpătâiul vreunui bolnav de gripă? Din păcate am cam lăsat-o să aibă de-a face cu gripa, ani și editoriale în șir ne-a explicat cât de balcanici, de înapoiați și de nevaccinați suntem. Dar acum putem, în sfârșit, să vedem cât de multă dreptate avea dr. Mungiu, civilizații de occidentali au rate ale excesului de mortalitate în 2022 raportat la mediile anilor dinainte epidemia de gripă cu mult superioare nouă orientalilor balcanici, nevaccinați și primitivi.

Dar oare restul personajelor care se perindă pe ecranele televizoarelor? Să-l suspectăm pe domnul Mîndruță de vreun soi de cunoaștere, alta decât știința adulmecatului direcției din care bate vântul? Oare să fim într-atât de imprudenți încât să-l bănuim că ar putea să-și repare chiuveta din baie sau bucătărie sau că ar putea măcar să-și schimbe roata mașinii? Dar oare ce să credem despre așa zișii ”experți Forum”, parcă așa sunt prezentați domnul Sorin Ioniță sau doamna Ana Otilia Nuțu atunci când sunt invitați de televiziuni sau de ziare să ne împărtășească din atât de prețioasa dumnealor expertiză? Chiar am putea să-i bănuim că au vreo cunoaștere veritabilă a ceea ce urmează a ne spune? Oare singura lor expertiză nu este aceea de a justifica la comandă politicile guvernamentale livrând la cerere studii având concluziile prestabilite? Sau chiar să-l bănuim pe dl. Gates că știe ce vorbește atunci când ne predică despre hrană, sănătate sau vaccinuri? Dar pe dr. ing. Schwab – oricât de credibil ar părea atunci când vorbește despre reorganizarea economiei și a vieții întregii umanități – l-am lăsa să conducă, chiar și pentru o săptămână întreagă, adică pentru șapte zile, propria noastră afacere, fie ea și un umil atelier de reparații auto de cartier?

Desigur că nu, în străfundul ființei noastre intuim că dr. ing. Schwab este un imbecil, intuim rapid că nici unul dintre posesorii numelor de mai sus nu ar prospera într-o societatea așezată oarecum firesc. Dar toți cei de mai sus sunt multimilionari, cu eventuala excepție a doamnei Nuțu, deși, după decenii de consultanță pentru diverse guverne și organizații internaționale, n-ar fi tocmai drept să o bănuim pe doamna Nuțu de sărăcie. Dl. Mîndruță se plimbă vară de vară cu iahtul, nici dumnealui nu pare vreun candidat pentru lipsuri și nevoie în vreme ce salariul de europarlamentar pe care-l încasează dr. Bușoi este mai mult decât suficient pentru ca la sfârșitul șederii la Bruxelles, dr. Bușoi să fi devenit milionar dacă nu în euro atunci cu absolută certitudine în lei.

Dar cum este posibil ca indivizi care contribuie în mod evident la distrugerea capitalului acumulat de generații, care își petrec viețile nu doar parazitând societățile în care trăiesc să și contribuie frenetic – mult dincolo de nevoile specifice ale oricărui parazit – la distrugerea propriei societăți, la distrugerea societății care le asigură prosperitatea?

Iar pentru a răspunde la această întrebare va trebui să revedem ce înseamnă moneda fiduciară, să redescoperim ce înseamnă inflația.

Ei bine, inflația înseamnă pur și simplu tipărirea de bani, este irelevant dacă în urma acestei acțiuni prețurile cresc sau nu. Cu acești bani proaspăt tipăriți se pot cumpăra bunuri și servicii la prețuri vechi, neinflaționate, această chestiune este posibilă pentru că informația despre existența banilor proaspăt tipăriți nu s-a propagat încă în economie, această informație propagându-se o dată cu revărsarea noilor bani către economia reală. Dintr-o dată vedem că inflația înseamnă un transfer de avuție reală dinspre producătorii de bunuri și servicii către posesorii de bani proaspăt tipăriți. Astfel, aceștia schimbă nimic – mai precis dau hârtie proaspăt tipărită – pentru bunuri și servicii cât se poate de reale. Descoperim că cei mai eficienți și mai productivi dintre noi sunt descurajați prin furt sistematic să-și continue activitatea în vreme ce falsificatorii guvernamentali de bani au un motiv simplu de înțeles pentru a accelera tipărirea de monedă calpă. O nouă clasă, a întreprinzătorilor politici (și a sicofanților acestora) apare ca urmare a acestui furt, acești oameni nu știu să facă nimic util, singura lor știință fiind aceea de a fi mereu în proximitatea fluxurilor de bani nou tipăriți în drumul lor spre economie. Cu timpul furtul devine vizibil, oamenii serioși și prea adesea concentrați asupra unor activități serioase, productive încep să bage de seamă. Pseudo-intelectualii, sicofanții falsificatorilor, au acum un rol crucial, anume acela de a goli de substanță piața ideilor și asta tocmai pentru a face revolta oamenilor productivi imposibilă. Pe lângă marile iahturi ale falsificatorilor apar și ambarcațiuni mai mici, parcă așa ceva posedă și dl. Mîndruță.

Cu banii proaspăt tipăriți, falsificatorii guvernamentali de bani și acoliții acestora cumpără bunuri și servicii reale, acestea aparțin economiei până mai ieri reale iar acum se află în proprietatea unor oameni lipsiți de consistență și de capacitatea de a munci cinstit. Căci sunt niște falsificatori și nimic altceva. Desigur că demersurile productive și comerciale ale acestora vor fi orientate spre absorbția de monedă proaspăt tipărită, în cele din urmă aceasta este singura competență a proprietarilor. În competiția cu astfel de întreprinderi subvenționate politic prin falsificarea monedei întreprinderile clasice pierd, dispar, sunt cumpărate de noua clasă cleptocrată. Întreaga economie devine fiduciară, totul gravitează în jurul zonelor de intrare a banilor proaspăt tipăriți în economie. Înțelegem acum modul în care a apărut așa zisul capitalism trezit – adică woke – înțelegem proveniența fluxurilor financiare către tot soiul de ONG-uri și organizații dubioase ale media.

Să ne întoarcem acum la mai vechea noastră cunoștință, dr. ing. Schwab, acum că înțelegem esența puterii financiare a acestuia. Acum știm că acesta este pur și simplu un om care a descoperit vreo formă de acces direct către bani proaspăt tipăriți, este futil și oarecum irelevant să descoperim mecanismele financiare concrete care-i alimentează conturile. Are o astfel de persoană vreo valoare pe o piață a muncii neafectată de falsificarea guvernamentală a monedei? Desigur că nu, singura competență reală a dr. ing. Schwab pare a fi aceea de a face prinți urâței și vag handicapați intelectual să se simtă importanți, o altă competență de necontestat a acestuia fiind și aceea de a acorda unor întreprinzători pseudo capitaliști, anume unor întreprinzători politici, senzația că lumea nu-i merită, că ar trebui construită o lume nouă și mai bună, o lume în care oamenii normali să-i privească cu respectul pe aceștia cred că-l merită. Coborând în jos pe lanțul trofic înțelegem că restul personajelor sunt la fel de lipsite de consistență, la fel de fiduciare precum dr. Schwab, căci ce altceva sunt dr. von der Leyen, dr. Bușoi, dr. Mungiu-Pippidi sau domnii Ioniță, Mîndruță, doamna Nuță decât propagandiști ai falsificării guvernamentale a monedei și a modelului economic rezultat din această falsificare? Oricare dintre indivizii de mai sus, chiar și atunci când încearcă să ne amețească cu predicții apocaliptice despre vremea probabilă, tot despre falsificarea de monedă ne vorbește de fapt. Urmărind logica de mai sus descoperim că progresismul, liberalismul, diversele etichete sub care operează intelectualitatea vremurilor noastre sunt la fel de fiduciare precum moneda în care ne sunt plătiți intelectualii: cu toții nu sunt decât propagandiști ai hoției prin monedă fracționară, sunt socialiști pentru că trăim într-o epocă a socialismului monetar. Este deci iluzorie speranța noilor partide ce apar peste tot în Europa, partide ce se vor de dreapta, atunci când își imaginează că vor seca resursele financiare ale capitalismului woke și ale sicofanților intelectuali ai acestuia. Furtul înseamnă furt, operează după un set de reguli etice specifice, socializarea monedei, emiterea de monedă fiduciară este furt și nimic altceva. Dacă vrem să avem, din nou, dezbateri intelectuale serioase, dacă vrem să scăpăm de eternele pseudo-teme intelectuale, toate centrate în jurul anomaliilor de natură sexuală, a marginalității patologice șamd și să începem din nou să vorbim despre chestiuni care au cu adevărat semnificație pentru viețile noastre, chestiuni importante pentru familiile și copiii noștri, nu reformarea clasei intelectuale este soluția ci renunțarea la moneda fiduciară și revenirea la o monedă naturală – cel mai probabil bazată pe aur este ceea ce trebuie făcut. Deși HH Hoppe ne spunea că o nouă clasă de intelectuali anti intelectuali poate fi antidotul de care avem nevoie pentru a depăși ariditatea intelectuală a stângii trezite cred că mai degrabă fiecare monedă are intelectualii pe care-i merită. Iar dacă vrem să dăm substanță dezbaterilor intelectuale aceasta nu va veni decât după decenii în care vom fi făcut ca moneda în care tranzacționăm zi de zi toate bunurile de care avem nevoie pentru o viață normală să aibă din nou substanță.

Autor:  Ovidiu Tânjală

Sursa: https://taxfreedomday.ro/

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu