Analize și opinii

Ovidiu Tânjală: Contrarevoluția se amână. Ascuțirea luptei de clasă

Administrația Trump tocmai a anunțat renunțarea la taxele vamale adoptate acum ceva mai bine de o săptămână păstrând doar taxele impuse Chinei. Desigur, mărfurile chinezești nu vor fi afectate de taxe căci importatorii vor avea grijă să le strecoare prin țări scutite de taxe înainte de a le aduce în SUA. Fabricile din Mexic și Canada vor continua să producă, SUA va continua să se dezindustrializeze. Practic administrația Trump a dat înapoi în totalitate.

Mai mult, administrația Trump și-a pierdut orice credibilitate în domeniul taxării, chiar dacă va reintroduce taxele producătorii nu vor investi în SUA ci vor continua să producă în alte jurisdicții căci nu vor avea încredere că investițiile le vor fi protejate pe termen lung de taxe vamale consistente și previzibile.

Taxele vamale impuse de administrația Trump sunt un subiect dificil pentru comunitatea libertariană, cu toții știm prea bine că taxele vamale induc un mod suboptimal de organizare, pe o piață liberă, în absența intervenției guvernamentale, taxele vamale ne fac să fim mai puțin eficienți, ne sărăcesc pur și simplu. Chestiunea a fost lămurită încă din prima jumătate a sec. XIX de Ricardo care ne-a arătat că dacă englezii vor produce doar stofă în vreme ce portughezii vor produce doar vin cu toții vom avea mai mult vin și mai multă stofă. Mai apoi Milton Friedman ne-a spus că un avocat va continua să folosească serviciile de dactilografiere ale secretarei sale chiar dacă el însuși este un dactilograf mai bun decât aceasta tocmai pentru că ora de dactilografiere este mai ieftină decât ora de consultanță avocațială.

Tarifele vamale nu sunt o chestiune pe care un liberal clasic/libertarian să o poată justifica atunci când intervenția guvernamentală este altminteri absentă. Și totuși nu putem să nu observăm faptul că stânga politică jubilează, că taxele vamale sunt criticate de diverse personaje aparținând unor organizații cumpărate de capitalismul de carton presat contemporan – de la Institutul Cato la Institutul von Mises România/USR – și tocmai de aceea cred că se cuvine să reevaluăm situația de față.

Capitalismul în 2025

Corporația

Situația corporațiilor am descris-o în detaliu într-un alt text. Pe scurt este vorba de faptul că organizații precum Vanguard, BlackRock sau diverse fonduri suverane de pensii gestionate administrativ fac parte din acționariatul majorității marilor corporații internaționale. Cum sistemul capitalist este unul antreprenorial și nu unul managerial (von Mises) marile corporații listate la bursă nu mai sunt firme private ci vehicule politice ale clasei manageriale care se mișcă fluid între administrația pseudo-privată și cea pseudo-guvernamentală corupând atât statul modern social și democrat dar și universul corporatist. Dată fiind structura de proprietate, marile corporații sunt structuri monopoliste profund ineficiente, de aici rezultă necesitatea acestora de a se conecta la bugetele aparent nemărginite gestionate de statul modern social și democrat.

Mai sus vedem că corporatismul de început de secol XXI este un balast economic, pentru revenirea la capitalism acesta trebuie eliminat, lăsat să falimenteze.

Moneda și sectorul financiar și bancar

Corupția monedei a început prin emisiunea fracționară, moneda a fost pe deplin și definitiv coruptă/distrusă atunci când a fost eliminată și ultima legătură între aur și dolarul american. Dacă corporațiile reprezintă cancerul care distruge capitalismul atunci moneda este sângele care hrănește acest cancer. Emisiunea fracționară dar și efectul Cantillon fac posibilă supradimensionarea sectorului financiar în defavoarea economiei reale, anume a economiei care chiar produce bunuri și servicii. Situația este agravată în SUA de statutul de monedă de rezervă al dolarului. Sectorul financiar-bancar poate produce inflație și o poate exporta nesancționat către restul lumii. Mai mult, sectorul financiar-bancar are capacitatea de a direcționa dolarii tipăriți (în proporție de 20% FED și 80% sectorul financiar-bancar), aceștia sunt pompați în diverse active (de la piața imobiliară la bursă etc) care devin inaccesibile pentru marea masă a populației americane care este astfel împinsă în sărăcie. O pompă de bunăstare inexorabilă permite elitelor să cumpere active cu bani nou tipăriți în vreme ce plebea este distrusă prin inflație.

Mai sus vedem că sistemul financiar și bancar de început de secol XXI este un balast economic, pentru revenirea la capitalism acesta trebuie eliminat, lăsat să falimenteze.

Capitalismul de secol XXI este putred, corupția a ajuns până în miezul său, atât corporațiile cât și sistemul financiar-bancar sunt parazitare și falimentare, ambele trebuie aruncate peste bord pentru a putea reveni la un sistem de piață liberă.

Dl. Trump este miliardar, acesta nu beneficiază decât indirect de sistemul financiar-bancar, firmele acestuia sunt firme private, sunt deținute de propria familie, nu au acționariat nebulos precum au marile corporații. Este firesc ca acesta să simtă cu spaimă răsuflarea monstrului rece, este firesc ca acesta să se alieze cu plebea pentru a-și păstra libertatea, pentru a-și păstra proprietățile, țara, mediul în care s-a format, a muncit și a trăit. Este firesc să fie astfel, nu este prima oară când plebea se aliază cu un aristocrat împotriva oligarhiei.

Să revenim acum la chestiunea tarifelor. Da, dacă piața este liberă taxele vamale ne vor sărăci. Piața nu este însă liberă în secolul XXI iar taxele vamale pot distruge atât marile corporații precum și sistemul financiar-bancar deschizând economiei mondiale calea către o dezvoltare bazată pe sistemul de piață liberă. Mecanismul este simplu: neputând redistribui mondial inflația, sistemul va trebui să oprească tiparnița de bani falimentând astfel atât marile corporații cât și sistemul financiar-bancar, chestiunile sunt primitive. Pur și simplu am văzut deja că taxele vamale fac ca sistemul să facă implozie, trilioane de dolari s-au întors din neantul din care au venit. Da, taxele vamale nu sunt neapărat soluția libertariană de primă elecție dar la nivelele astronomice anunțate de dl. Trump le putem folosi pentru a reveni la capitalism.

Doamna Liz Truss a pierdut șefia guvernului britanic după căderea piețelor financiare ca urmare a deciziei doamnei Truss de a reduce dimensiunea guvernului britanic. Piețele financiare să scadă atunci când guvernul ia măsuri de reducere a intervenției în economie?! Desigur, elitele pseudo capitaliste au eliminat-o pe doamna Truss, acestea l-au forțat și pe dl. Trump să renunțe la taxele vamale.

Dl. Trump a pierdut singura bătălie importantă de până acum cu oligarhii, timpul trece în defavoarea președintelui american, calea acestuia către victorie, calea omului simplu către libertate se îngustează pe măsură ce trec zilele. Tentativa de a impune tarife a expus pântecul moale al monstrului, dl. Trump trebuie însă să revină pentru a-i da lovitura de grație. Da, deși dl. Trump pare că a pierdut prima bătălie dar dl. Trump nu a pierdut încă războiul. Pentru distruge corporațiile dar și sistemul financiar-bancar dl. Trump poate declara falimentul SUA în chestiunea obligațiunilor de trezorerie, dl. Trump mai poate declara peste noapte dolarul ca fiind convertibil în aur la un preț astronomic (valoare rezervelor de aur împărțit la masa monetară) de ordinul zecilor de mii de dolari.

Dl. Trump dar și noi plebeii suntem victimele vanității președintelui american, noi plebeii suntem și victimele demagogiei acestuia. Dacă dl. Milei le-a spus corect și cinstit argentinienilor că drumul spre libertate este presărat cu muncă și cu sacrificii, dl. Trump a promis lapte și miere încă de a doua zi după inaugurare. Calea către libertate este însă grea și dificilă, inamicii libertății sunt feroce, sunt puternici, organizați, controlează instituțiile statului, controlează imensa majoritate a instituțiilor pseudo-private.

Săptămânile care urmează vor fi importante. Dl. Trump poate asista pasiv la curgerea celui de-al doilea termen sau poate alege lupta, mai precis calea revoluției reacționare. Desigur, amicii conservatori sunt reticenți, revoluțiile îi sperie pe bună dreptate, le este frică să fie expulzați din lumea bună care citește editorialele doamnei Applebaum din The Atlantic. Pe de altă parte noi libertarienii suntem fragili psihic, articolele alarmiste din Financial Times au menirea de a ne abate de pe drumul care duce către adevăr și libertate deși ar trebui să știm că în prezent nu avem o piață liberă căci sistemul economic pe care-l avem în prezent nu este decât un joc de sumă nulă, tiparnița nu poate produce progres economic, nu este decât o pompă de bunăstare care funcționează inexorabil în defavoarea noastră și în favoarea elitelor în vreme ce taxele vamale pot fi grăuntele de nisip care plasat în motor poate produce griparea și la oprirea acestuia. Dl. Trump se poate totuși bizui pe populiștii de tip Steve Bannon, în bună tradiție americană aceștia au un instinct acut al libertății, nu le prea pasă de madam Applebaum, nu sunt siguri că înțeleg foarte bine teoria economică austriacă dar o vor aprofunda de îndată ce vor avea timp liber, după ce se vor fi scuturat de tirani și-și vor fi reconstruit economia. Să sperăm că America domnului Bannon este încă vie, că nu a fost aglutinată în marea masă amorfă importată în anii în care SUA au fost gestionate de dl. Biden și că este gata să-l urmeze.

Autor: Ovidiu Tânjală

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu